Citate despre frică și instinct, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la frică și instinct, dar cu o relevanță mică.
Lucian se apropie de panteră, nu cu teamă, dar cu prudență. Privi felina. Era minunată! Mare, neagră, cu ochii galbeni, sticloși, cu mersul legănat, elegant, păstra parcă ceva din instinctul sălbatic al semenilor săi din junglă. Lucian se aplecă și atinse blana animalului. La început, după prima atingere, își retrase brusc mâna, dar apoi se obișnui cu blana moale, mătăsoasă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Război civil
Zadarnic rațiunea-mi se revoltă,
Și mă sfărâmă-n sute de bucăți;
Când stivui a instinctului recoltă,
Mă zbat sub munte de prejudecăți...
Eu știu că viața-i crudă și haină,
Când oropsește câte-un biet destin,
Că oropsitul n-are nici o vină,
Dar mi-e, în suflet, cupă cu venin...
Un prunc cu cod imun deficitar,
Eu știu că nu-i prilej de-amenințare;
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între abstinență și ortodoxia politică era o legătură profundă. Pentru că, altminteri, cum s-ar putea menține exacerbarea obligatorie a fricii, a urii și-a credulității tembele de care Partidul are nevoie la membrii săi? Numai încătușând un instinct puternic și folosindu-l ca forță motrice. Atracția sexuală era o primejdie pentru Partid și atunci Partidul o pusese la lucru în folosul său propriu.
George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul
Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mișca domol pe sub gutui,
Și toți au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniță sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai și clește,
Dar el tăcea, săracul, ca un pește,
Și doar fiori de groază, când și când,
Treceau pe trupușorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Și-n înserarea limpede și dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul vârstei
E ziua când se răzlețesc arborii
orele cad din ei pe drumuri
și o fată se rătăcește speriată,
îi cresc prea repede sânii.
Fântânile o așteptă să-i ude buzele
și de emoție se zbate între fior și tăcere;
obosită de puritate împarte un surâs auster
și trece podul vârstei dincolo de râu.
Când trec pe arcul genelor ei și cobor
cu aripile lipite de corp, fără mâini,
apele râului se urcă în sălcii
și ne lovesc cu chemări către mal
unde am să-mi destăinui teama.
E ceva dureros în liniștea interioară,
un instinct fără cădere,
un refuz în simțuri, o neîmplinire
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lapidarium
ce ne-a rămas?
pământul pe care călcăm în vârful picioarelor
de teamă să nu trezim vârcolacii adâncurilor
cu ochi de lavă
aerul pe care îl respirăm din instinct
deși ne preface în cenușii stalagmite
zi după zi în timp ce tăcem
ici colo câte o inimă scăpată vie
din măcelul în pași de vals.
încălziți-vă la lumânările de paști
inocenților vinovați
amintiți-vă ziua de mâine
imaginați-vă ziua de ieri
ridicați din colb piatra lunii
apoi aruncați-o înspre fruntea
cerbului fermecat și nemuritor
orbilor.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magnetism poetic
m-am născut în lumea plină de talente
opere de artă dezgheață tentații
muzica și versul sunt iubiri latente
afinități mirabile asediază spații.
întâlnirea mea cu fericirea e poem
adâncimea luminii mi-au dat-o poeții
au aripi de înger și cu ei nu mă tem
c-am să mă rătăcesc în negura ceții.
un magnetism poetic mirabil mă leagă
de Luceafărul iubirii universale
iubesc în mers amprentand lumea largă
cu amintiri cu vise cu doruri magistrale.
în fond instinctiv lumea îmi e dragă
cu vocile inimilor în acorduri corale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ar mai trebui și trăită
din când în când
printre griji și nevoi
etichete și principii
platforme program
promisiuni
am putea renunța la așa trebuie
sau la așa e decent
mi-ar plăcea să fiu indecent cu tine
să te iubesc animalic
iar tu să te supui instinctului
să mă consumi cu patimă
fără mic dejun sau cină romantică
doar cu un amestec de teamă
și cu mult păcat
apoi
precum o ultimă îmbrățișare
mă revolt
te topesc
te amestec în mine
ori vrei să mă porți tu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia picăturilor noastre
Ai intrat abrupt în poveste, simți taina
și pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le țeși prin ea și-i binecuvântezi pacea.
O piatră arunci în liniștea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe și prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni și nicăieri. Un ambitus de nepătruns!
Fugi și rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi și străbați amplitudinile lumilor,
mereu așezat între ele, în permanentă mișcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduți în
dezmierdări de cuvinte,
pășim amețiți de furtuna dorințelor.
Secera lui Ceres ți-a tăiat
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strategi
Copacii
s-au trezit sub păsări tăcute.
Este strategia pădurii,
diluată în genele timpului.
Nici un potop nu este veșnic;
unele flori știu să plutească
mai mult de patruzeci de zile în frică.
Nici un foc nu egalează lumina unei semințe;
Există rădăcini legate de imposibil.
După ultimul suspin, gura,
crisalida emancipată,
deschide cuvântul ei cel mai bun
și în vânt se întoarce pentru totdeauna.
Nimeni nu poate nimic fără poezie sau pădure;
corpul este doar o alegorie a lui Dumnezeu.
Precum copacii,
planând cu cel mai albastru dintre instincte
sufletele
se trezesc sub poeți tăcuți.
poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un fel sau altul trebuia să fie duminică!
începeam și azi cu aceeași oboseală
aceeași teamă estompa contururile
trecerile noastre spre un capăt cu sens al zilei
plânsul era la fel de sugrumat nu știu
dacă ne rușinam dacă ne încăpățânam
să intrăm... să rămânem într-o imagine:
"eroii fără de riduri", "micii zei", "invincibilii"?
încet încet ne pierdeam
abilitățile de actori
o pală intempestivă și rolul nostru...
am zis că e bine
la fel ca altădată
că totul era cel mai probabil
o deraiere ușoară o "variație"
se lăsa amiaza se bătea de noapte
n-ai fi știut să-mi răspunzi dacă te-aș fi întrebat
care era punctul acela de unde continuaseși
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cincea scrisoare a îngerului
scuipi un"Tatăl nostru" în viteză
ieșind din lift
aripile mele prinse în ușa blocului
trântită de tine
se scutură de pene
câteva cad pe umărul tău
lângă mătreață
cu vocea inocentă a unui copil
îți șoptesc:
te vei întoarce în casa
și în patul tău
toate rolurile tale
șerpuindu-se printre spasmele musculare
noaptea
în somn
te vor bântui
în brațele fricii vei ține lumânări aprinse
căutând în locurile întunecate din boscheții subconștientului
un
Tu
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul mării
Marea-l va izbi mereu cu valurile,
dar coastele lui albe de piatră spălată
călărind pe pânzele spumei
sau pe hula de fund, sau pe talazurile
cu-albatroși
sunt ale unui om încăpățânat.
El cheamă furtuna, el
trăiește din ea! Instinct
cu temeri care nu sunt temeri,
ci ghimpii extazului,
o licoare secretă, un foc
care-i inflamează sângele
până când acesta devine-atât de rece
încât stâncile par să sară în mare,
și nu marea să le îmbrățișeze. Ele se-avântă
spre larg pentru a prinde navele
sau chiar cerul care
se apleacă spre-a fi sfâșiat.
Acestora el le strigă,
[...] Citește tot
poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul literei...
Când urlă litera prin tine
Și tâlcul crede amintiri visate,
Încearcă să răzbată către mine,
O carte despre literele toate.
Când joacă focu-n întuneric
Și marea-n amintiri tăcute,
Încearcă să-mi trimiți un feeric
De litere nemaivăzute.
Când scrie sunetul himere
Și instrumentele se sting dezacordate,
Încearcă să renaști plăcere,
Pe valul literei stigmate.
Când jocul mintii te condamnă
Și doar instinctul plânge,
Încearca să aduni prin toamnă,
Iubirea literei ce fuge.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (14 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lectură ușoară
suferința își caută armonia sa
în lirism, în misterul naturii, pentru noi
doar o lectură ușoară, pentru mine corul
din întuneric
spărgând ferestre, sticla lor vopsită cu negru
vă încearcă unde pioase, moi
catifelate, poate și o lacrimă
când cânepa nopții mi-e cămașă...
..........................................
poetul nu mai există în realitatea aceasta
el este ancorat împreună corăbiilor
din porturi departe, departe
păduchii, setea, țipătul imploziv aparțin
altui trup insensibil și totuși înfricoșat
de lirism neștiind a-l numi astfel,
de misterul naturii căutându-l instinctiv
armonia negăsind-o în suferință, nici
în surâs, nici în iluzia că un poet a trecut
vreodată prin trupul lui, părăsindu-l apoi
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul sau nimic
eu îți spuneam că dragostea e totul sau nimic
tu îmi spuneai la fel, dar mai păstrai o doză de confort
în locul acțiunii necesare
în locul riscului pe care îndrăgostiții
și-l asumă întotdeauna
totul sau nimic nu înseamnă
să-ți fie frică de despărțire, singurătate
sau de gura lumii
totul sau nimic nu înseamnă
procente, probabilități
sau blânde tranziții
totul sau nimic nu înseamnă
să te complaci în aceeași lipsă de comunicare
în aceleași minciuni sau în alte minciuni
frumos inventate
totul sau nimic nu înseamnă
să te rogi să fii iubit, alintat, mângâiat
sau înțeles așa cum numai tu vrei să fii înțeles
totul sau nimic nu înseamnă
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine suntem cu adevărat? Ce lăsăm în urma noastră, cum trăim alături de ceilalti, ce daruim si mai ales, cum facem viața mai frumoasă celor de lângă noi... suntem prea săraci în sentimente care cer vama sufletelor, mici în comparație cu poveștile de dragoste, înecați în propriile războaie și lipsiți prea ușor de umanitate, de parcă civilizația doar acoperă instinctele primare. Aceste erupând atunci când totul devine un focar de infecție - răutatea, lipsa altruismului, ura și nepăsarea în fața morții, individualismul rece și crud, teama de noi înșine, capitalismul feroce ce mușcă din tărâna idealurilor fiind germenii propriei distrugeri. Și nu ne mai putem opri, iadul fiind purgatoriul nesfârșit al visului numit umanitate... raiul promis devenind un vis prea îndepartat și totodată nemeritat!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Instinctiv, alergic la adevăr
Imi pare rău că am întârziat.
M-a tras pe dreapta un polițist
pentru că șofam legat la ochi
și ținând în gură
o lumânare cu aromă de zmeură.
Eram în drum spre casă
când am simțit cum se naște
în brațul meu o conspirație.
Mi-e teamă de înălțimi.
Din fericire, în universe,
Pământul
este situat la etajul al doilea.
Nu sunt băiatul cu laptele;
Sunt cucuveaua
care chiar acum poate mărturisi
că încă un copac a căzut
în pădurea vieții tale.
Sunt tatăl tău
clătinând din cap
în timp ce se gândește la tine.
[...] Citește tot
poezie de Jeffrey McDaniel, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ines se rugă Fecioarei fără a-i preciza despre ce era vorba, căci Fecioara se presupunea că-i cunoaște necazurile; dar, la drept vorbind, se rugase deja de atâtea ori încât nu mai nădăjduia într-un ajutor supranatural imediat. Într-adevăr, niciodată nu se produsese nimic extraordinar; iar acum, mai degrabă decât reîntoarcerea celor dragi, își dorea propria-i moarte, blândă, de s-ar fi putut. În clipa aceea se apropie de ea un bătrân; îl văzu venind de departe, croindu-și drum prin mărăciniș. Se concentră asupra imaginii lui, uitând de propriu-i trup istovit și de cuvintele care-i circulau mecanic în spațiul lăuntric, undeva prin dreptul inimii, nu al capului. Mâna stângă i se strânse instinctiv pe o piatră: apărare, teamă, speranță, toate acestea n-au nume, toate trec prin niște filtre necunoscute.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu, iubito, scriu
e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
și pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variații de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.
gânduri de rasă la ferești tot urc
și când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
și izgonesc veghea emoției
spre o verde excitare.
scriu iubito, scriu!
de prezență prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă așa mi l-ai simțit și tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.
de aici până-n vitrina ochiului tău
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre frică și instinct, adresa este: