Citate despre glezne și lumină, pagina 2
Nichita
În cuvintele sale s-a copt regina viilor,
pe sub arcuri de triumf trec cohorte de îngeri,
toamna nu se mai satură de arome
în iubiri de femei înalte
cu glezne subțiri,
leoaice de pradă.
Poemele îi cântă în trâmbițele veacului
nemurirea în harul divin
și din cer lumina i se așează pe umeri.
Dar Nichita rămâne rodul visării
unde sufletul se încuvântă apoteotic,
este sămânța din fructul universului
din care răsar luceferii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kaput
dacă ți-aș scrie
pe hârtie
igienică
o poezie astenică
ai fi udă
când recit
în direct
cu un orgasmic respect
de pe budă?
fericirea ți s-ar arăta
nudă
m-ai iubi mai acut
ne-am ciocni
pornirile
într-un amarnic
sărut?
mi-ai declara
ești pe soclu
chiar dacă ai
uneori
[...] Citește tot
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la glezne și lumină, dar cu o relevanță mică.
Mișcare de dans
Ochi negri,
O, doamnă din visu-mi,
În sandale de fildeș,
Pereche nu ai între dănțuitoare,
Nu-s glezne mai iuți.
Nu te-am aflat în corturi
Prin pestriț întuneric
Și nici la izvoare
Printre femei cu ulcioare
Brațele tale-lujeri sub coajă;
Chipul tău-râu de lumini.
Albi ca migdalele umerii tăi;
Crude, cojite, migdale.
Nu te păzesc eunuci;
Nici gratii de-aramă.
Peruzele-aurite și-argint la tine-n culcuș.
Înfășuratu-ți-ai negru veșmânt cu altițe de aur
[...] Citește tot
poezie celebră de Ezra Pound
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de primăvară, Nouă
În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe și-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!
La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Își flutură altița pășind cu mlădiere,
Și-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foșnind psalmodiere.
Pe glezne înfășoară canafi, din ierburi crude,
Desculță se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Și-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.
Copila-anotimp răsare și apune
Își împletește frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme după Mateiu
Din vară rămas-a lumina unei halte
Mateiu, în cupeul de Orient Expres,
Spre nobilimile din alte landuri
Heraldice îndemnuri îi dau ghes
Covoare măturate de rochii mătăsoase
Iubiri și intrigi... Amantlâc se coase,
Sub falduri ascunzând nestinse lave...
Ce zvârcolire-a gleznei la dame sfioase!
Fac reverențe largi Mateiului, Veneții,
"Cave. Age. Tace.", blazon fără pereche
În marmuri de Carrara albe teribile inserții,
Închinăciuni la craii de la Curtea-Veche!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Niculescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cuprind focul, privirea ta,
obrajii emoției cu fulgi de zăpadă,
nu găsesc punctul cu virgula pusă,
suspans, rămâne un punct de vedere,
o lacrimă bună ori
pentru zâmbetul ăsta zăpăcit
întâmpin întâmplări umflate cu fum,
mă-nșel, mă-ntorc, mă las în cuvânt,
ard toată lumina, trosnesc din glezna
răbdării, mă strâng, ating rădăcini,
cenușa nopților albe...
mă binecuvântezi în a fi,
înger încolțit în golul unui infinit roșu,
de umbrele cu scai sângerează tăcerea.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea cât metafizica iubirii
Lumina alunecă pe gleznele tale,
înflorește nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuți apa
peste care treci cu surâsul subțire
ca o trestie legănată de vânt.
Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băț întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.
Îți cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.
În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar așteptare îngropată-n tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem nerostit
încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălțime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă și cu mâinile la spate.
lumina din cuvânt rătăcește
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.
astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogolește tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cu rochia-i albă scăldată în lumina zorilor...
ea alunecă peste lume...
căutându-l...
Pe-un decor de pădure verde și însetată de viață... de soare și iubire...
Prinzându-și în păr câteva raze de soare...
iar pe buze, numele lui,
ea curge lin odată cu râurile...
amestecându-și visele în adâncurile mării,
în zbuciumul oceanului vieții frământându-și țărâna flămândă...
Vântul o poartă pe culmi înalte, pe șesuri și văi adânci...
țesându-i covor de flori pe cale...
frunzișu-i răsfiră amețitor...
Înfiorând-o...
Roua-i scaldă gleznele și-i răcorește arsura alergării...
Și-i ascunde plânsurile...
odată cu firul ierbii, legănându-i clipele...
Aleargă, copilă...
și-amestecă-te în lumină...
și curgi peste lume,
fără stavile...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gleznele lui Adonis
gleznele lui Adonis ies din infinit
fulgii de zăpadă se dezgheață
cuvintele întâmpină iarna înnodând crivățul în spatele cerului
grămada de gânduri rotește inima pe umbra fructelor verzi
deasupra ochi de vultur
începe să ningă cuvintele îngheață
și liniștea e ruptă în lumini
și piatra dă lumină
o alergare apare în interior
în jurul stomacului cresc frunze și arbori
loc tragic de amestec între mine și lucruri
infern dantesc coboară-n metafore
cerul răstoarnă o dezmorțire ce crește
spărgând orizontul în țăndări.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calm, brad frumos...
Să-ncepem ziua, ah, cu noi:
hai să cățărăm în... brad
lumina ochilor din... gard
printre lumânări ce ard
printre striuri de beteală
mere nuci fondante trase
prin inelul dintre oase
care se îmbucă încă (!?)
de țin bradul sur pe stâncă;
să începem ziua bine:
cu cântare slavă rugăciuni
cu țigare și topoare și suspine
cu gleznă frântă-n hăuri line
dar și în binele cu școală
cu, vezi, urcare verticală;
striuri junghiuri alte unghiuri
decolare epocală
(se gătește tot ce crește...)
a brădetului destoinic
a brădetului din nară!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub diademe de lumini
prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creștet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.
nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.
sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.
dragă îmi e viața cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul soldat
îți caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandrețea lipsită de rușine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoși din ranița plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne
bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaț esențialul uitat
la marginea patului de vegetație
fugind pe asfaltul ud și plin
de tacâmuri de pui de lebădă
bătrânul soldat te privește
cu ochii puri hăituiți de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică și inumană până la capăt
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zburam legați
zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă
lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre
vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut
planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Țintuindu-te de pat
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumești
Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
câteodată tremurul frunzei
îl simt adânc
în buze
acolo
unde nourii și țărâna
își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte
se coboară din tălpi în sus către genunchi
***
câteodată tremurul frunzei
îl port cu mine
în sânge
până-n jos la glezne
acolo
unde iarba și roua se unesc
sub tălpile goale
într-o părtașă solitudine prin anotimpuri-rugi
[...] Citește tot
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea câtă este nu moare
Noaptea țese pânză din fire de in,
își face cămașa și o încheie la subțiori,
sângele ei întunericul curge fără răni
și se pierde-n zorii de azur ai dimineții.
Pe ape alunecă zvonuri de urme străine
imagini de fețe omenești uitate.
Glezne de femei și coapse în ochiul apei
pe sub sălcii cu lacrimi amare în ramuri
dau un semn răbdării care se deșiră frumos.
În toate se naște feciorelnic iubirea
ce sporește-n mine lumina la ferestrele cuvintelor
și se răzvrătesc gândurile în memoria deschisă
ca o poartă la intrarea în raiul celest.
Iubirea câtă este nu moare,
se îmbracă-n cămașa nopții-n fiecare seară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și amândoi dansăm în noapte
Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Și voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credințe și voi lumina atâtea minți
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de ușoară ca un fulg de nea
Și mă pot pierde printre degete
Și printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopții am să vin cu fiecare fulg
Să-ți sărut obrazul și să te ating pe umerii puternici
Ești lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi ești cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Și amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne și lumina peste pleoape.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la gheață, din colind
Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniștea - răpusă.
Cu firul ierbii numai împreună,
Îți caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înțeles... și ți-aș răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aș ascunde.
Cu spiritul astral, și de aproape,
Mi-aș dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări lumină,
Ci-n ochii tăi, să ard, senină.
Că dorul nu știe de beznă,
Aprinde și durerea-n gleznă,
Îți scoate capul de pe umeri,
Și nu vrei anii să ți-i numeri.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternae poesis, II
Îmi plâng copacii pe umeri
se scutură de frunze, lacrimi vii,
când trec pe sub a lor coroană,
încearcă a mă aduce printre cei vii.
Îmi plânge marea-n valuri ce se sparg de țărm,
îmi mângâie gleznele blând,
sperând să ogoiască suflet de cleștar,
ce mii de dureri l-au făcut plăpând.
Îmi cântă munții ecou din șuier de vânt,
când creasta le-o privesc, sperând să mă încânt,
îmi cântă și-mi spun povești de altă dată,
sperând să schimbe iarna-mi din suflet cu vara, de-ndată.
Se-mblânzește cerul, pe loc e albastru viu,
când îndrăznesc să arunc privirea spre el...
încearcă și prin lacrimi de înger, ploaie,
să mă oprească din cădere, sa mă aducă la el.
[...] Citește tot
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre glezne și lumină, adresa este: