hiene şi moarte

Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare

doar afurisitul instinct de supravieţuire mă opreşte
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariţie
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simţurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferinţă
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hăţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nţep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor

dimineţa desfac fereastra spre răsărit
deschid şi inima să-mi curgă cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea

în urmă şi urcă în bentley
aşa beat cum eşti
cu baxul cu beri amstel
la cutie vine starea
de euforie exagerată
pleci din casa iubitei tale
după ce o închizi în garderoba
unde ai pus un cadou
conduci maşina din stâlp în stâlp
eşti vedeta care-şi permite
să moară la volan pentru o stare
de ebrietate avansată
încă crezi că eşti nemuritor
dai cu bentley-ul tău
în maşina de poliţie din care ies
doi în uniforme albastre
toată poliţia din lume are
uniforma albastră şi pistolul
la brâu în teacă lângă cătuşe
accelerezi fără să ştii ce intenţii au

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

S-au rupt norii deasupra noastră
Şi plouă ca în ziua de soroc,
Unde este Noe cu a lui Arcă,
Să-l întrebăm, are-n plus un loc?

Se mişcă pământul la vale
Şi ne acoperă de vii,
Plângem de durere, este jale,
Şi-i înjurăm pe cei din primării.

Mai căutăm o vină-n altă parte,
Orice, dar nu ne vedem pe noi,
Suntem mulţi, proşti, fără de carte,
Înţoliţi pe-afară, pe dinăuntru goi.

Ne mai facem crucea la culcare,
Tatăl Nostru, mai ştim a-l spune?
Căutăm greşeli la întâmplare,
Dar nu avem timp de rugăciune.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Coandă (26 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus fruntea

Sus fruntea înalt in munte Române
Rupe lantul ce crud mi te răpune
Legat de gât de acest roşu tăciune
Saprofit pe codru si legi străbune

Ce din in grai în grai curaj ne spune
Precum Mihai Iancu şi tu Ştefane
Ce nu v-aţi închinat sfinte icoane
De onoare la zalele duşmane

Căci nu am mai fi aici existat
Cum e aromânul ce-ncet dispare
Cum e bucovineanul încleştat
De bolşevici si cucu-i moare

Cum e basarabeanul în Siberii
Lăsat să se roage disperării
Sus căci naţia in mâna lor ne moare
Fără educaţie şi sănătate

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara lui Mărchidan

ai vrut să mă vezi,
pierzând pentru asta zile, săptămâni şi ani,
ai urcat şi ai coborât şi ai coborât,
hainele tale hrană ploilor şi fulgerelor
şi drumurilor găunoase,
inima ai lăsat-o durerilor,
peşteră de lei şi de tâlhari,
ai zdrobit corăbii de stâncile-aşteptării –
n-ai vrut să-ţi astupi urechile, n-ai vrut,
deşi nu te-ai legat de catarg
(acum hienele mării se bucură
văzându-ţi alergarea).
ai vrut să mă vezi
ca să pui în mişcare o moară uriaşă
ascunsă, nevăzută, zdrobitoare
unde grâul nădejdilor
trebuia să devină făina bucuriei.
ai vrut să mă vezi
şi ce-ai gândit că vei afla:
timp nou fără de timp? dimineţi albe?

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcerea lumii

liniştea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe faţete
mă retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în aşteptarea ţipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
mă zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
să cer, să iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte şi mult fum

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba
Sumbru-ţi este versul şi fără de speranţă,
Priveşti prin umbre gri, a chipurilor mutră,
Acolo,, undeva" în,, gând" un strop de viaţă
Tânjeşte doritor, la-ndestularea mută!

Prin marea de fracuri, tânjeşti după pădure
Căci despuiată e, în negura furtunii,
Nimic nu mai este, nici trilurile sure
Doar cerul plumburiu, acoperişul lumii!

Prin perdeaua de fum e oxigenul verde
Ce s-a risipit pe a drumului cărare,
Doar cioturi mai vezi şi totul se va pierde,
Umbrele negre distrug tot, pădurea moare!

Aş vrea să fac toiag pentru nemernici
Şi să îi rup în două pentru prădat,
Distrus-au o ţară, în chip de cucernici
Sugând seva, poporului înfometat!

[...] Citeşte tot

Marilena Dumitrescu (19 februarie 2020)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestament

Nu veţi lăsa drept ţară, după moarte,
Decât un nume adunat pe-o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Printre ruine de fabrici furate
Pe brânci de străbuni mei lucrate
Din care, tânăr, să furi te-ai apucat se ştie
Din ţara mea ai făcut hoţule o colonie.
V-aţi aşezat mafia căpătâi,
Minciuna e hrişovul vostru cel dintâi.
Aţi furat tot, fără ruşine
Păduri şi fabrici şi uzine
Şi glia toată strămoşească
Şi chiar mormintele eroilor din brazdă
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate pentru tine.

Ca să schimbaţi, acum, ultima oară
Ţara-n mişei şi brazda-n altă ţară
Serviciile au furat, dintre sclavani,

[...] Citeşte tot

pamflet de Ciprian Dragne, după Tudor Arghezi
Adăugat de ciprian_dragne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te plângi de lipsa de prieteni, pile şi viaţă socială, mă minţi. Sărăcia, ura, batjocura semenilor tăi, astea crezi că sunt întâmplătoare? Atragi în jurul tău oameni ca tine care îţi sunt oglinzi şi îţi arată ceea ce nu ştii încă despre tine. Dacă eşti bătaia de joc a semenilor tăi e pentru că ai ales să trăieşti între alte animale. Orice animal îşi trăieşte suferinţa cu demnitate chiar şi în faţa morţii. Gândeşte-te că niciun animal rănit, bătut de soartă nu se plânge, probabil pentru că nu are unde şi cui. În natură, leul mănâncă antilopa, iar hienele mănâncă puii de lei dacă sunt prinşi descoperiţi. În societate, dacă nu eşti dispus să lupţi pentru respect, nu îl vei primi cadou de la nimeni. Luptă sau mori.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zepeline peste piaţa Bucur-Obor

Zepeline lungi planau peste piaţa Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuţi prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriaşe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetăţenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecţii pentru bărbaţi, femei & copii
indicatoarele de circulaţie se muiaseră de plăcere
ţigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
îşi suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...

Erau nebuneşti, aveau expresia nebunească pe care ţi-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculeţelor de la lift,
erau extraordinari şi ameninţători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu ţineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul maşinilor de mic litraj parcate în
faţa magazinului Materna
erau pure maşinării, mecanisme de ceas care nu-nţelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumaşelor pentru copii,

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada celui mântuit

I

A fost odată, ca niciodată,
Pe-un drum de ţară, lâng-un copac
Şi o fântână abandonată,
A fost odată un om sărac.

Avea o casă ca vai de lume,
O barbă rară şi-un trup firav;
Când avea sare, n-avea legume,
Când avea pâine, zăcea bolnav.

Trecură anii şi omul nostru,
Văzând că n-are nici un noroc,
Voind pesemne să-şi schimbe rostul,
C-un sac în spate, o luă din loc.

— Ce faci, vecine, întreabă unul,
Luna trecută credeam că mori...
— Eu? Plec în lume să-mi port suspinul

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, aşa cum eram, fără inimă,
am trăit o viaţă, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioşia este un act de agresiune, viclean,
Urăşte-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu acelaşi, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al şarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea fiinţă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-aţi recunoscut?
Privirea lui este blândă şi adâncă.
Pleoapele lui însoţesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâşiat pieptul, a venit o hienă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!