Citate despre poezie și premii, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la poezie și premii, dar cu o relevanță mică.
Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești biblioteca mea
toată informația din univers
concentrată într-o singură inimă...
în paginile pielii tale
sunt arhivați toți clasicii
alfabetul orbilor
și biblia nefericiților...
tu ești biblioteca mea
recitită la nesfârșit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefață până la erată
răspunsul la toate întrebările
și întrebarea la care aș putea răspunde
în nenumărate moduri
trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul modern
În țara noastră, mi se pare,
Că-i superfluu și desuet
Ca să susții cu înfocare
Românul că-i născut poet!
Când spui de X că e poet
Și scrie versuri prin ziare,
Să folosești, în mod discret
Și ghilimele de rigoare!
Că el, crezând că face artă,
Cuvinte pune-n pălărie,
Le-amestecă și le deșartă
Apoi, pe-o coală de hârtie!
La el, așa precum se știe,
Sunt versuri albe reci și goale,
Lipsite de-orice prozodie
Și normele gramaticale.
Pe drept se spune că,-n trecut,
La școală ( pentru el, supliciu),
Gramatica ar fi făcut
Cu o femeie de serviciu!
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru din Colții morarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din depărtare...
Din depărtare, vești se-ngrămădesc...
E zvon că vine primăvara-ndată
Și din "Regatul Artei" izvorăsc
Povești cu... "suntem", nu cu-"a fost odată".
Când colțul ierbii încă n-a răzbit,
Dar au ieșit pe luncă ghioceii,
Cu versuri dulci la tâmple v-am trezit,
Cu stihuri blânde, diplome și premii.
Să nu dați drumul câinilor! Vă jur,
C-am să mă-ntorc cu vântu-n cingătoare
Și alte premii voi veni să-mpart,
Să fiu recunoscută-n lumea mare.
Și am să zbor cu fluturii în vis,
Căci nu mai pot avea de-acum nici somn,
Fiindcă pe carte nici măcar n-am scris:
"Ofer cu drag!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era să moară
de ziua lui era să moară
cel care meșterește cu
vântul vibrând de cânt și flori rămânea fără premii literare
plonjând în aer
topind tocul de scris
salvâdu-se scriind pe plaje
sau
pe pereți de foi ve
lină scriere și fină
era să moară palpând cuvântul
aranjând versuri amețit
oare-și cântă măreția
acest copil al singurătății (!?)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne,-ntre viață și moarte,
Omu-i drumul cel mai scurt,
Și de ia Premiul Goncourt,
Omul are-aceeași soarte...
Chiar de-i luptător aparte
Sau supus ca un mancurt,
Timpul vieții ultrascurt
Pe om de viață-l desparte
Strânge-mi viața risipită,
Doamne,-ntr-un etern sonet,
Cât inima-mi mai palpită,
Rostuiește-mă încet,
Căci, mi-e lacrima-nflorită
Și am suflet de poet!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia nisipurilor
călătorind în timp,
poetul o întâlnise
pe creatura nisipurilor
-o zeiță obicuuă-
mai puternică decât el,
decât însăși existența sa
sau poate esența lui,
un sânge milenar
sângele ideii de mișcare,
de trecere, de menire
o nesfârșire fremătătoare,
o neliniște plină de întrebări,
frenetică, contradictorie
iluzie, căreia el îi spuse femeie,
absurd existențial,
amăgirea sa, finitudinea,
premiul căutătorului
de exemplare rare,
sensul călătoriei sale
într-o lume lipsită de sens,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confirmare fără recomandare în... trimitere
Stupefacția, are un nume anost și bizar.
Nu vreun "titlu"... doar ascunse valori impostoare
Ce prezintă în fals un "criteriu" neclar;
De a decide ce-i viu, sau pe cel care moare.
Nu de fizic omor ei cu jind se ocupă...
Bizantinii relicve, cei din timpuri stră... vechi
N-au lentile în contact cu "valori", ci doar lupă;
De mărit inepții de grotesc... în urechi.
Necunoașterea lor este rang de "virtute.
Importanți, falși, se îmbracă în negru de robe;
"Judecată" crezând că e scurtul de fuste
Sau de minți bizâite în zgomot, nu probe.
Ele, ei... ne "numiții" de nimeni, neștiuți în eter,
Revanșarzi creatori de jigniri, neînțelesuri,
Limba biz au creat-o; nu cunosc "caracter",
Nici arhaic ce este, nici licența în versuri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păși-vom spre neant...
Trăim plutind ușor, în versul alb al vieții,
În dogme hrănitoare și utopii duioase,
Cu dragostea în sânge și, implicit, în oase,
Nefericiți cum suntem, iubito, noi poeții.
Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieții
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeții...
Tot inventând delicii și voluptăți candide,
Noi, surâzând, ieșim din crudul vid al vremii,
Și, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Și-n duhu-ți de silfidă, îți jur că m-aș inchide.
Ce grea și ce ușoară ne fi-va despărțirea,
În sensuri, vai!, opuse, păși-vom spre neant,
Pe marginea genunii nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnarea la scris
Eu nu aparțin nici măcar trupului darămite vreunui curent literar.
Scriu ca și când m-aș fi născut numai pentru asta
și nu îmi pasă dacă ochiul morții va fi singurul meu cititor.
Scriu ca și când sufletul meu ar monologa în oglindă,
ca și când fiecare cuvânt pe care îl scriu ar fi ultima mea respirație.
Poezia este sau nu e, vorba lui Suciu.
Toate poeziile care nu dor sunt niște avorturi.
Toate poeziile care se scriu cu gândul la soclu
sunt la fel de false ca și zâmbetul unui clovn.
Toate poeziile care se construiesc inginerește sunt maculatură,
virgule între scânteie și flacără.
Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioara în gura unui bețiv.
Cea mai bună definiție a poeziei pe care am cunoscut-o este depresia,
cea mai fantezistă biografia.
Uneori visez că mimez scrisul,
că pentru asta aș putea fi nominalizat la Premiul Nobel.
Dimineața mi se face rușine de mine
și mi se izbesc în minte sfaturile bunicului
asemeni limbii de clopot:
Trezește-te nepoate, cel mai frumos dar al vieții este însăși viața.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Caii
Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de șapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstrușnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respirația și eram îngroziți.
A doua zi
Radioul a amuțit; am căutat pe toate frecvențele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin fața noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A șasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, liniște.
Știri de nicăieri:
Și totuși radiourile erau acolo, în colțurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neașteptate ar trebui să vorbească iarăși,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care și-a înghițit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la națiunile cufundate-n somn adânc,
[...] Citește tot
poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu multă vreme în urmă, m-am hotărât să urmez cu strășnicie, în toate scrierile mele, o regulă de căpătâi: claritatea. Am renunțat de mult la orice tentativă de a scrie într-un stil poetic, simbolic sau experimental, sau în orice alt stil care ar putea (dacă aș fi destul de bun) să-mi asigure un premiu Pulitzer. Mă străduiesc, de atunci, să scriu pur și simplu clar și în acest fel să stabilesc o relație caldă între mine și cititorii mei, iar criticii... ei bine, ei pot face ce poftesc.
citat din Isaac Asimov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemografie
Ieșeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are și el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceștia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, ați văzut un tablou ieșind din ramă
Și umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alții pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoși,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Țara Cailor.
Credeți că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu știu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranță pe care nimeni nu o mărturisește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem absurd
un cuier și o cuieră
din biroul - viață nouă
ies pe hol la o țigară
amândoi și amândouă!...
*
au un plus de fericire
în privirile falsate
și dansează împreună
după-un scârțâit în noapte!...
*
se aude noaptea-n stele
oiște la două care
ei își văd de dansu-anume
nu au timp de ascultare!...
*
el cuierul în ținuta
încheiat la patru rânduri
îi va oferi alesei
premiul unu patru scânduri!...
*
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie pierdută
COPILĂRIE PIERDUTĂ
Prin copilărie, cât am colindat,
N-am întâlnit iubirea sufletească,
Ce i-am dus doru-n casa părintească,
Unde orice sentiment a înghețat.
În piept duceam povară nefirească,
A fiului nedorit și aruncat
În vâltoarea vieții, care l-a marcat,
Doar cu mila Domnului să trăiască.
Un chip firav, de copil maturizat,
Se îndârjea să supraviețuiască
Lângă mamă cu destin împovărat.
Traiul umilitor să-și depășească,
La școală, an de an a fi premiat,
Învăța noaptea, ziua să muncească.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adaos de trăiri
nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioși, îndragostiților,
laureaților premiilor Nobel în literatură sau mai știu eu în ce...
să mă schimb pe mine și lumea mea interioară
asta e tot ce contează...
uneori o carte bună și un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul
nu am azi chef să mă înalț mai sus de constelații
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
și atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea
uneori e de ajuns să-l asculți pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului
azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mine, spectator român vibrând de două ori cu scenă, surpriza serii a fost Viorica Cortez, pe care nu am ascultat-o până acum în niciun spectacol. Premiul cel mare de anul acesta la Concursul "Enescu", s-a dovedit mai mult decât pe deplin meritat. Am admirat-o pentru muzicalitatea ei cuceritoare, pentru glasul egal cu un timbru mângâietor, pentru frumoasa ei concepție a rolului. Nimic ostentativ în cânt și în joc: Dalila nu a fost o curtezană dură, gândește Viorica Cortez, ci o femeie cu farmec, care știa să dea voluptății iubirii o poezie suavă. Și apoi, bine au remarcat francezii: "plastica scenică!".
Ada Brumaru în Însemnări răzlețe (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcam pe un nor, apoi pe alt nor
Urcam pe un nor, apoi pe alt nor,
Am dat de un măreț, aș spune, un cor,
Eram și eu, eram, nu eram,
Un fel de gală sau un bairam,
poeții, unii, alții în unii,
Eu mă purtam singurel ca lăstunii,
Tigrii mulți întâlneam pe parchet,
vinul avea iz de schelet.
Chifteaua refuză un premiu, ei și?
Eu îl cunosc din anii, mai știi?
Mintea și inima, numai noțiuni,
Iar cu noțiunile ajungi la minciuni.
Siajul e prima, sidiul e rupt,
Ah tu, blucimus, cameleosupt.
Branca și zdranga, ce poezie
Se poate naște pe o hârtie?
Acum e lehuză breasla cu genii,
Salvați de suine sămânța, cocenii.
Spune chifteaua că e trecătoare,
O laudă șeful, o carte tot are,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elis
Perfectă e tăcerea acestei zile de aur.
Sub stejari vechi
Apari tu, Elis, odihnind, cu ochi rotunzi.
Albastrul lor reflectă somnul îndrăgostiților.
La gura ta
Au amuțit suspinele rozacee.
Seara pescarul trase plasa grea.
Un bun păstor
Își mână turma la marginea pădurii.
O! cât de drepte, Elis, sunt ale tale zile.
Încet se prelinge
Pe zidurile goale liniștea albaștrilor măslini,
Se stinge unui bătrân întunecat cânt.
O barcă de aur
Se leagănă, Elis, inima ta pe cerul singuratic.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poezie și premii, adresa este: