substantiv

Frunza şi toamna

Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.

Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaş,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaş.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...

Frunza e un subtantiv,
capătă şi-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...

Frunză verde a bobului
făcuşi casă dorului

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu toate cele trei forme gramaticale: verb (a iubi), substantiv (iubire), adjectiv (iubitor), este cuvântul de referinţă al tuturor lexicurilor de pe glob: cel mai vorbit, povestit, râvnit, iubit; cel mai cântat, sculptat, pictat, venerat! Şi totuşi, misiunea lui este atât de puţin luată în serios...!

aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet

Definiţia sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul şi planta, cât şi într-un sens care cuprinde doar omul şi îngerii cereşti. Definiţia primului sens este aceasta: sufletul este desăvârşirea unui corp natural, înzestrat cu organe şi având viaţă în potenţă. Definiţia sufletului în celălalt sens: sufletul este o substanţă necorporală, desăvârşire a corpului, care pune corpul în mişcare după o alegere întemeiată pe un principiu raţional, adică intelectual, în act şi în potenţă. Ceea ce este în potenţă este deosebirea specifică sufletului omenesc;ceea ce este în act este o deosebire sau o particularitate a sufletului îngeresc.

definiţie de Avicenna în Cartea Definiţiilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino

Vino sa mai spunem despre arte
Si sa ne iubim conspirativ,
In manej de substantive moarte
Vino sa te cert fara motiv.

Vino unde cad dictionare
Si lirismu-i biciul de jocheu,
Vino unde verbul insusi moare,
Vino sa tacem in grajdul meu.

Vino sa te simti neputincioasa
Cand un hat de maini am sa-ti innod,
Vino, vino sa ne facem casa
In adverb de loc cu adverb de mod.

Vino unde mor incet gramatici
Si intregul timp e-un dezacord,
Cand absurzii agramati, apatici
Mor si ei, predicativ, decord.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează mai mult cine devii, decât cine eşti! Contează mai mult ce faci, decât ce ai! Contează mai mult cum te vezi tu pe tine, decât cum te văd ceilalţi! Contează mai mult ce laşi în urmă, decât ce vrei să obţii! Contează mai mult să fii tu, decât să fii cum vor ceilalţi! Contează mai mult azi, decât ieri! Contezi TU! PS: legătura dintre verbul "a conta" şi substantivul "cont" îmi spune că indiferent ce contează pentru tine - se plăteşte. Ai un cont pe care îl creşti, sau îl scazi. Şi doar tu poţi să controlezi asta. Doar tu alegi ce contează.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noapte grea de orient
Fără stele şi segment!
Noapte, lasă umbra ta
Pe baronul puşlama!...

Înveleşte-l, noapte, bine
Căci ne face de ruşine
Înveleşte-l şi-i declină
Substantivul "muzelină".

Iar la conjugarea greacă,
Limba lui în jos să treacă...
Dar şi-n sus s-o dea spre nas
Cum ar face un papuas...

O, baroane, să bem vin
Într-un stil neolatin;
Să nu bem cum beau satrapii
De se rupe coada sapii...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi un tratat de filosofie dacă ai scrie, chiar dacă pe tot globul pământesc vei umbla sau spaţiul cosmic vei explora, tot patru substantive vor conta în mintea, inima, viaţa ta şi ca un electron în jurul nucleului atomului vei gravita: credinţă, iubire, frumuseţe şi fericire.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de adio

Vine vremea, vine,
Omule nebun.
Ia ce poţi cu tine,
Substantiv comun!

Ca o catastrofă,
Cu diluvii mari,
Cade anatema,
Zeilor solari.

Vine vremea, vine,
Omule zărghit.
Trăieşte degrabă,
Tot ce ţi-e sortit!

Trăieşte intens,
Scurt, la repezeală,
Dezgolind de sens,
Marea hoinăreală!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Funeriu, om deştept
Se bate cu pumnu-n piept.
De la tribuna din Parlament
Se dă omul competent.
Numără cu "unu", "două"
Şi substantivul coleg.
Eu, ca elev, ce să aleg?
Când e vorba despre oi
Să număr cu "unu","doi"?
Aşa e la P. D. L.
Omul mai greşeşte, bre.
Cum vedeţi, el nu uitase
Că şi doamna Anastase,
Din trei în trei numărase,
Pentru legea pensiilor
Să ia bani bătrânilor

pamflet de Dumitru Delcă (29 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine

Certificat să-mi fie sapa
Amprenta muncii scrisă-n palmă
Ogorul mângâiat cu grapa
Sub raza lunii, pururi calmă.

Şi n-oi mai păstori cuvinte
În fraze - şir de vite sterpe
Păianjen cult - ocultă pânză
De substantive, flori şi verbe.

Iar în cămara - sat, acasă
Să-nchid o toamnă, an de an
Să ştiu de ce jertfesc pe masă
Un colţ gălbui de Bărăgan.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Timişoara (1 mai 1987)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi înapoi cuvântul

Şi aceasta nu-i totul-
Tăcerea n-a pus botul!
Şi-atunci, întreb:
Substantiv, omule? Verb?

epigramă de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-ajung să pipăi taina...

S-ajung să pipăi taina ca pe pâine
pân' la plăsele să-i împlânt cuţitul,
să-mi zică steaua dintre nori "smintitul"
când i-oi promite ziua de poimâine

Lihnit, neantul să-mi încapă gluma
de-a-mi duce de dârlogi fiinţa goală
pe scurtătura îmbrăcată-n smoală
către iubirea unică, postuma

Să-mi tacă telegrafu-n substantive
născute-n nori de adăpat ursita
despre molozul rătăcit în sita
prin care trec durerile fictive

În finitudini să-mi alint ocara
şi deghizat în pogorâri mondene
să mă feresc de evlavii perene
când mi-oi croi, din cârpe şterse, doara

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Într-o seară am găsit paşii tăi
când norii plânseseră toată ziua.
Probabil încercau să se întoarcă
spre cuvintele nerostite,
în teama de a merge mai departe.
Mi-am dat jos rochia de amintiri
şi spatiile infinite le-am umplut
cu linii şi virgule,
pentru substantivele comune.
Şi urmele paşilor tăi au dispărut,
spaţiile s-au umplut,
tăcerea s-a transformat în momente.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet: epitet nobiliar, însuşit abuziv de unele substantive cu dizabilităţi serafice.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (30 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satirule! Noi ne putem autodepăşi pentru că suntem substantive comune, adică oameni normali. Spre deosebire de tine, care nu poţi [...] | Citeşte tot comentariul

Declaraţie gramaticală

De felul meu, cam emotiv,
Îţi spun, trădându-mă puţin:
E trupul tău un substantiv
Şi tare-aş vrea să ţi-l declin!

Cu bucuria pe obraz,
Aproape, umăr lângă umăr,
De e nevoie, după caz,
Să ne-acordăm în gen şi număr!

Îţi spun, spre-al inimii folos,
Căci am iluzii din belşug:
E trupul tău un verb frumos
Şi tare-aş vrea să ţi-l conjug!

O fi un mod în lume, poate,
Ca-n zborul aspru, spre Olimp,
La diatezele, la toate,
Să ne iubim, din timp, în timp!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea apei

Am fost la apa Caraşului şi am mângâiat iarba,
O pasăre mi-a trecut prin vis,
Te cunoaştem demult
Au trecut un secol, două, pe cer sunt numai stelele,
Sclipind în zarea către paradis
Nu înţelegi că ninge?
Şi mâna ce te mângâie a înverzit un pic
Atâtea veri pribege se ascund în ploi
Ne ştergem uneori de timp în marea de cuvinte
Am fost la apa Caraşului
Din Odiseea lui Homer peşti galbeni se sărută cu nuferi pitici
Se aprind pe dealuri flocuri în câmpuri cu licurici
Noi nu mai suntem calzi!
Aici sunt substantive ce ning spre verde.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supoziţii

e viaţa şi subiect şi predicat,
e punctul o cădere de cortină
şi noi suntem cuvinte de duzină,
mergând pe-un curs firesc... premeditat.

e viaţa şi adverb şi complement,
e verbu-n care cercul se închide
şi noi suntem mirarea ce desfide
fatalitatea timpului prezent.

e viaţa substantiv şi atribut,
e numeral, pronume şi articol
şi noi suntem în viaţă... ce ridicol!
le ducem grija celor ce-au trecut.

e viaţa adjectiv şi epitet,
conjuncţii, interjecţii, prepoziţii...,
iar noi suntem pe pagini supoziţii
ce se transpun cu sânge de poet.

poezie de Ionuţ Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de patruzeci de ani, perioada Stalin a fost etichetată cu substantivele: "Crime, Eroare, Teroare". S-a omis însă să se adauge entuziasmul, speranţa, eroismul, spiritul de sacrificiu ce animau poporul în timpul acestei guvernări "imposibile". Elanul şi admiraţia pe care le-au resuscitat URSS-ul şi conducătorul ei charismatic în anii '30 şi '40 pot avea şi alte explicaţii decât frica, minciuna, manipularea... Complexă şi paradoxală, Uniunea Sovietică apărea celor care se apropiau de ea ca un evantai de reuşite şi eşecuri, de magie şi tragedie la un loc.

citat din romanul Stalin. Viaţa privată de Lilly Marcou (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e tot

Lumina e viaţă şi viaţa e zbor
De păsări ce fulgeră nor după nor
Iubirea e viaţă şi viaţa e vis
Cu aripi de fluturi şi flori de cais.
Un câmp de verdeaţă cu fraged miros
E viaţa aceasta cu trup lunecos
Ea trece aşa precum trecem în zbor
Pe luciul zăpezii c-un simplu fior.
Viaţa e cartea pe care o ştii
Zi după noapte, amurg după zi
E-un dangăt de clopot ce bate mereu
Şi ştim că va trece şi ne este greu.
E zbuciumul mării pe timp de furtuni
E luna ce-ascunde atâtea minciuni
E foşnetul ierbii când trece un cerb
Şi e substantiv, adjectiv sau e verb.
E floarea de colţ a iubirii dintâi
E şoaptă de seară spunând,, mai rămâi‘‘
E dulcea mireasă cu mers diafan
E cântecul nopţii pe-aripi de pian.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvarea

Lugubru şuier de salvare
Între a fi şi a mai fi
O, Doamne, nu mă chinui
Îngăduie o amânare

De ce-o obsesivă întrebare-
M-au răstignit pe masă?
Seringi şi pense mă apasă
Somându-mă la resemnare

Mi-e atât de clară neputinţa
"Fie ce-o fi" oftează axioma
De braţ mă strânge, tandru, coma
De-aici încolo-i doar ştiinţa

Curg serurile din stative
Se zbat savante alchimii
Rezistă, suflete, sau vrei să fii
Topit în sumbre substantive?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!