Citate despre poezie și substantiv
citate despre poezie și substantiv (inclusiv în versuri).
Gramatică
Toate verbele numai la viitor și toate
substantivele moarte - printre flori de hârtie
mișună ajectivele harnice culegând nectarul
și muștele invadează gramatica unsă cu miere
excrementând-o cu alfabetul lor enigmatic
și poetul își linge degetele
ca în vechiul proverb.
poezie celebră de A.E. Baconsky din Fluxul memoriei (1987)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la poezie și substantiv, dar cu o relevanță mică.
Poetul
Am prețul iluziilor mele,
Am dorul de concret și de singurătăți;
Sfărâm lacrimi-n miezul de durere...
Vă iubesc de vreți sau nu mă vreți!
Am intuiții clare obsesive,
Am ruga mea de Înalt și sinceritate;
Ard ca verbul între substantive...
Vă iubesc pe toți, în taină și-n șoapte!
Am atâtea zboruri noi încât
Uit de mine-n dor de Absolut;
Transform în frumos ceea ce-i urât...
Vă iubesc mereu; pe suflet vă sărut!
Am pagini nescrise și multă trufie,
Am de toate-n mine și vă dau și vouă;
Poezia mea e singura vie împărăție...
Vă iubesc continuu... cu sufletul de rouă!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte
Te-am îmbrăcat în straie de cuvinte,
Să poți să locuiești la mine-n minte
Și de târcoale îmi va da păcatul,
Să te dezbrac, în gând, ca apucatul.
Ți-am aruncat metafore pe umăr;
Nu m-am zgârcit, nu pot să le enumăr.
Pe buze dulci și moi, trei atribute
Ce eu le-am născocit, nemaiștiute.
Ți-am înjghebat din epitete salbă,
Pe gâtul fin cambrat, pe pielea albă.
Cu rime ți-am brodat, ca toți poeții,
Un zâmbet cald, pe chipul frumuseții.
Ți-am pus pe sâni alegorii superbe.
Să simt de sângele și-n tine fierbe.
Mai jos, te-am învelit în substantive,
Să nu-ți mai văd mișcările lascive.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet: epitet nobiliar, însușit abuziv de unele substantive cu dizabilități serafice.
aforism de Costel Zăgan din Definiții eretice (30 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conform dexului, epitetul este cuvânt lămuritor, cu funcție expresivă care determină un substantiv sau verb, deci adjectiv sau adverb, cum [...] | Citește tot comentariul
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Supoziții
e viața și subiect și predicat,
e punctul o cădere de cortină
și noi suntem cuvinte de duzină,
mergând pe-un curs firesc... premeditat.
e viața și adverb și complement,
e verbu-n care cercul se închide
și noi suntem mirarea ce desfide
fatalitatea timpului prezent.
e viața substantiv și atribut,
e numeral, pronume și articol
și noi suntem în viață... ce ridicol!
le ducem grija celor ce-au trecut.
e viața adjectiv și epitet,
conjuncții, interjecții, prepoziții...,
iar noi suntem pe pagini supoziții
ce se transpun cu sânge de poet.
poezie de Ionuț Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem nud
flamurile aruncate peste răniții în agonie,
scrisorile însângerate aruncate între viață și moarte,
păsări obosite ciugulind ochii deschiși ai prizonierilor sedati de uitare,
pozele iubitelor stârnind furia norilor abandonați de zei,
cratime fără milă despărțind substantivele comune de poeții labirintului,
pumnale fără tăiș lăsate să ruginească în carnea nisipului de clepsidră,
și vocea vicleană a minotaurului invocând
gerunziile...
trupul tău amestecat cu iarba din grădina Edenului,
tinerețea noastră păzită de baionetele unor zile perverse,
serpentinele trădării sculptate paralel cu linia vieții,
frații Ajax ridicând zidurile noii Troie,
măștile dorinței agățate de cel mai înalt cedru din Haifa,
renunțarea la visele banale,
renunțarea...
ochii lui Argus căutându-mi cele mai intime dorințe,
profețiile Pithiei disecându-mi sufletul,
dragostea ta, mai amară ca slujba de vecernie,
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grodek
Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morții, întinsurile aurii
Și-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogolește; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniștea-n adâncul văilor adună
Nori roșii în care mânios Dumnezeu sălășluiește
Ce sângele sie-și vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârșesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopții și ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrănește astăzi o cumplită durere,
Nenăscuții nepoți.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul celor fără vină
Când mi-amintesc, durerea lor mă doare
Și mor cu ei în fiecare zi...
Din tot ce-a fost urât și va mai fi
Aceasta este maxima oroare.
Căci nu a fost nicicând, calamitate
Care s-aducă morții-atâta rod...
Urcați prea timpuriu pe eșafod,
Copiii-asasinați cerșesc dreptate.
La groapa lor comună caut soluții
Și-mi pare că privesc un film grotesc...
Nimic mai inuman și mai prostesc
Decât să faci în pântec execuții.
Se-afirmă c-am evoluat... Eroare!
Se spune că suntem crestini... Hazliu!...
Cât încă nu-i definitiv târziu,
Desființați aceste abatoare!
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iurie Osoianu: Dar undeva acolo sus s-a hotărât Să fiu poet...
Vă las pe dumneavoastră, dragă echipă și dragi consumatori de CITATEPEDIA
să trageți concluziile, amintindu-vă faptul că pentru aceasă limbă (românească) au murit oameni, că nu e permis așa ceva pe un site cultural. Nu e permis ca printre numele sonore (deja branduri) ale culturii universale să existe așa ceva. Nu am nimic personal cu nimeni - parol...
Mulțumesc pentru înțelegere, pentru răbdarea de a citi "creațiile jeniale și jenante" semnate de genialul poet al timpurilor noastre, Iurie Osoianu (5871 de voturi la 532 de citate), care cu atâta nonșalanță - își promovează tâmpeniile. Repet: n-am nimic cu omul menționat mai sus, dar cred că este infectat cu CoronaPoetika - vorbesc și eu așa ca opinia publică.
Scrierea incorectă, agramată, și excesiv de proastă din toate punctele de vedere, îmi dă dreptul să iau atitudine... Nu sunt un străjer al limbii române, dar respect memoria celor care s-au jertfit în numele neatârnarii neamului.
Mulțumesc și iertare dacă am pricinuit deranj.
Versuri de citit când ai mort în casă.
Spicuiri, câcâieli și canonizările limbii în creația lui Iurie Osoianu,
în care gramatica este desființată.
Țara cu popor în begenie...
... eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece și cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi și ambii fără haină
... independența noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare (căcătoare cu aspect de ghicitoare)
... și iată-mă aguns la orizonturi
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea de vise
Este greu să pătrunzi în lumea de vise,
Acolo unde cuvinte moi se rostogolesc la picioare
Și cade... de cuvinte ninsoare.
Adjectivele ne supun și ne mint,
Se transformă, alchimic, în pești de argint.
Doar substantivul și verbul,
Zei irosindu-și timpul și legea,
Stăpânesc marea din călimară
Și furtuna de sentimente.
Nu mai contează ce este în afara visului,
Nici ura, nici ignoranța,
Nici moartea, nici viața.
Virgule, puncte, semne de exclamare,
Se zidesc, se ascund...
Cuvântul arde în făclii, în adânc.
Ogoare de interjecții sunt măcinate
Și pământul sculptat e în carte.
Totul se transformă în pâine,
În drumul spre mâine.
Cartea-templu te-așteaptă, drag cititor
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare cu polen ceresc
La ora la care se termină zilei-n colac, ceasul
Aud iar morții, poemul, strigând strident pomelnicul.
Cântat de orgi-n oase de umbre cu ritmurile binare
Ce surâzând imi calcă în dans pianul in picioare
Legată cu sfori de fum, de păpusi trase de după uși
Unde văd maldăre puroi de foi-n recenzii necrofile
Având cod de bare in pupături pe cei sus puși
Incăltati-n prezervative sparte curgând hemofile.
Cu sânge! Nici gând! Cu salive curgând de substantive
In culori si mirosurile iele de adjective
Culcate pe pianul meu, unde moartea scuipă mereu
Cu critici de după usi ascultând hâzi cântecul meu
Făcându-mă că nu-i zăresc nebun să innebunesc
Cântând pe clapele negre-n pară având cuie in sus
Pe care apăs si le râdu-mi lor prea grifon, nesupus
Scriind cu sângele ce curge despre-mi neamul ce-l iubesc
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemele copilăriei
DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!
... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...
"În care veșnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"
- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înțelept,
Și sfaturile bune primește-le complet.
Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.
Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poezie și substantiv, adresa este: