Citate despre Apocalipsă și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la Apocalipsă și timp, dar cu o relevanță mică.
Stampă de toamnă
A venit toamna, cu copaci desfrunziți
Păsările se duc ca niște copii nedoriți.
Ploaia și vijelia și-au ieșit din țâțâni
Miroase-a zăpadă timpurie la stâni.
Parcurile au degradeuri de-aramă și aur
Frunzele zornăie ca niște monede-n tezaur.
Le scutură vântul și cad la pământ...
Felinarele din ce în ce mai palide sunt.
Amurgul e mov ca oul de Paște
Bacovia sudează țigări printre sfintele moaște.
Bunici zgribuliți, cu copiii de mână
Merg iarăși la școală ce demon îi mână?
Prichindeii se vor rușina cu ei într-o zi
Și, fără să se uite-n urmă, îi vor părăsi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeflemeaua
Motto: "Românii e deștepți!"
Când va veni sfârșitul lumii
Românii nu vor fi atenți
Isus a spus: "Talita kumi"
Dar nu pentru inconștienți.
Iar Ziua Domnului, ca hoțul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soțul
Reviste porno va citi.
N-avem conștiința tragediei
Și totul luăm "à la légere"
Noi, campionii bășcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de fațadă:
"Lasă, că merge și așa!"
Trădăm la primul colț de stradă
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zeflemeaua
Motto: "Românii e deștepți!"
Când va veni sfârșitul lumii
Românii nu vor fi atenți
Iisus a spus: "Talita kumi"
Dar nu pentru inconștienți.
Iar Ziua Domnului, ca hoțul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soțul
Reviste porno va citi.
N-avem conștiința tragediei
Și totul luăm "à la légere"
Noi, campionii bășcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de fațadă:
"Lasă, că merge și așa!"
Trădăm la primul colț de stradă
[...] Citește tot
pamflet de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Plastic
orașul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
își pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier și inimi de mucava
cine râde mai tare
câștigă o zi de viață în minus
și un tricou cu paiete
așa se învață la școală
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
și stinge lumina
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Specie
Ce frumoși suntem
din os făcuți;
nu-i diferență, timpul umplem,
de mamuți!
Supremi pe scară,
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.
Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem -invocând soborul-
caninul-ciot.
Braț plin de mușchi,
licheni, lichele...
Și fabricăm... și suntem "puști"
de jagardele!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Apocalipsa a cuprins
Pământ și soarele aprins
Dispare trist îin infinit
Viața fara de sfarsit
Iubitul meu nepamantean
Intinde-mi mana ca sa am
In vesnicii care nu mor
Tot ce am strans cu-atata dor
Misterul noptilor cu luna
Si florile de mar cununa
Marea albastra-n unda calda
Si tot ce am iubit odata
Sa duc cu mine-n univers
Si frumusetea unui vers
In alta lume, spirit viu
Voi fi ce n-am visat sa fiu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mă vei mai iubi
Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
De la toamnă până la cealaltă toamnă,
Poate zilele nu se vor mai grăbi,
Spre-un sfârșit de an, ce mă condamnă.
Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până vin frunzele să mă colinde,
Poate nimeni nu va mai deosebi,
Două trupuri ce nu se pot desprinde.
Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până va fi coama munților ninsă,
Vino înainte să mă poată zdrobi,
Cavalerii albi din apocalipsă.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.
Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.
Îmbrătișați o să pășim și n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți vă până veți ajunge stele!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul pare un cuțit ce despică zările ființei
un strigăt sângeriu acoperă totul
nu există gări în care să staționăm
pentru procesele de conștiință
târâm după noi crudul adevăr
al fețelor schimonosite
acesta este războiul
pe care nu l-a câștigat nimeni
o filosofie născută
în celula vieții
un gri continuu
trasat cu grijă
timpul pare o planetă apocaliptică
de orbita căreia
ne ancorăm
banala trecere
un strigăt
cât o dâră de sânge închegat
pe câmpul fantasmelor
acolo unde tăria verbelor
nu are sens
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora sfârșitului
Mă pregătesc pentru sfârșit,
Dar nu-i duc grija, ci-i simt lipsa;
De-atâta vreme-s neiubit
Și n-a-nceput apocalipsa.
Se-mbogățesc oportuniștii,
Iar demagogii spun și data,
Mă dezarmează optimiștii,
Căci prea de multă vreme-s gata.
Și zvonurile, iuți ca norul,
Cum vin, cum pleacă de la mine,
Lăsându-mă numai cu dorul
Sfârșitului ce nu mai vine.
Ceva din mine profețește
La fix, cea mai confuză dată:
Sfârșitul va veni, firește,
Nicicând, la ora niciodată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora sfârșitului
Mă pregătesc pentru sfârșit,
Dar nu-i duc grija, ci-i simt lipsa;
De-atâta vreme-s neiubit
Și n-a-nceput apocalipsa.
Se-mbogățesc oportuniștii,
Iar demagogii spun și data,
Mă dezarmează optimiștii,
Căci prea de multă vreme-s gata.
Și zvonurile, iuți ca norul,
Cum vin, cum pleacă de la mine,
Lăsându-mă numai cu dorul
Sfârșitului ce nu mai vine.
Ceva din mine profețește
La fix, cea mai confuză dată:
Sfârșitul va veni, firește,
Nicicând, la ora niciodată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa de fiecare zi
... Și în neștire, se petrec de toate
În țara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta țării bate
La toate cele, Cerul parcă-i surd.
Doar vești năprasnice se-aud din zare
Și-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În țara asta și-au făcut cuibar.
Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide piețe,
Doar fețe împietrite întâlnești...
Și -aștepți ca toată firea să înghețe
De încrâncenarea firii omenești.
Sălbatică și dură e natura
În țara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Și-njurături azvârle toată gura
Și toată țara, pare-se, a căpiat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi din calea
torenților ce vin peste case
cu furia nebunilor care nu
și-au luat tratamentul
încerci să scapi cum poți
cu puhoiul vuind în jur
ajungi pe acoperișul clădirii
te ferești la timp din calea
mașinilor purtate de curenți
apa e verde gri cu spume
de furie și-a pierdut cumpătul
totul e apocaliptic
stai și aștepți arca lui noe
sau șalupele de salvare
gemetele apelor te înfricoșează
oamenii sunt muți de frică
moartea vine cu vuiet
cu vaiet te trage la fund
apoi plutești umflat de apă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri răzvrătiți
Se trece lin în taină, prin zbaterea de gene,
Timpul ca picătură vie din pustiu,
Trăiesc precum m- aș fi născut mult prea devreme
Sau pentru mine, uneori, mult prea târziu
Sunt obosită și mi-e grea durerea lumii,
Și neputințele ororilor care-n același cerc,
Ne mistuie pe toți sau doar pe unii
Pâna la ultima făptură blândă dar încerc
Să caut o lumină- n intuneric unde sfinții,
Fără de văz ne-mpart atingerea- n făpturi,
Fără de-auz se mișcă tremurând în bezna minții,
Vocale- n vocile deschiselor lor guri,
Mult mai târziu, la mii de ani, după apocalipsă,
Trezită din genunea de aburi fumurii,
Fără ca nimeni pân-atunci să-mi fi simțit vreo lipsă,
Aș învia cu disperare, înfiind copii,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco (20 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere și foc
E mare spectacol, e sărbătoare,
Ce tinerii cu vervă o petrec,
Muzica cu zgomot și fervoare,
În raze multicolore se întrec!
Zgomot, țipete, urlet de plăcere
Ce trepidează-n valuri hala plină,
Chitările cântă, o muzică ce cere
Raze de foc și fum, lumină!
Amalgam, vise, ce se cerne,
Minți încinse de muzică nebună,
Zgomotul monstru în versuri terne
Întețindu-se de strigătul ce tună...
Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii
Ce umple de foc întreaga estacadă,
Începe să curgă de sus, focul durerii
A zilei tragice cu iz de tornadă!
[...] Citește tot
poezie de Marilena Dumitrescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublima agonie
Mă sublimez, an endless war,
Apocalipsă, masca mea de var,
Tu ce te plângi? Ai două inimi stângi,
Extreme drepte, fete ferm deștepte,
În Valea Udului crescu un dud, duduie,
Pe Don Quijote l-au ucis și nu e,
Iar sanchiulote Sancho zis și Panza,
s-a ras în cap și a plecat în Franța,
Mamzel s-a-nflăcărat cu un mișel,
Are o piele, șapte degețele,
Șarpele Harpă ne aduse harpiile,
Sus trece luna, zice Lorca,
Ea luminează în albastru morga,
Noi nu ne temem, totul este nou,
Eroic e să nu te crezi erou.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări cu lacrimă
Ne iei copiii, Doamne... Ce planuri ai în cer?!
Aici ne viscolește și e atâta ger!
Ni-i sufletul o stâncă pe care s-au urcat,
Părinții, ce de veacuri, din cer, au lăcrimat.
Și inima asudă, aici, de-atâta dor...
Sunt îngeri fără aripi, lipsiți de ajutor.
Străini, în altă lume, pornesc pe altă cale,
Lăsând în lume viața. Și rătăcesc, oh, Doamne!
Li-s aripile frânte, adesea pârjolite,
își tăvălesc iubirea, prin ploaie de ispite,
sunt clopote ce urlă, sunt valuri ce se sparg,
În vremuri de furtună, de-al timpului catarg.
Sunt pruncii noștri, parcă, o ultimă epavă,
Iivită-n calendarul apocalipsei crude.
Stau brațele în plângeri, sub a durerii lavă,
Cerșind doar o speranță, dar, Doamne, sunt prea scurte.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Sunt ținta oamenilor supărați, plini de toane.
Cineva acolo zilnic se joacă în cenușă,
Făcând fel de fel de glume grosolane.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Alte geamuri sunt, totuși, mai mereu intacte.
Nimeni n-aruncă-n ferestrele de la biserici,
Bunăoară, cu bucăți de cărămizi crăpate.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Ceva aiurea-n lumea asta miroase-a moarte.
Ceva e putred cred eu, în Danemarca.
Apocalipsa fabricilor cântecul unor geamuri sparte.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vei înțelege nimicul ca alternativă
(cu siguranță e doar o chestiune de timp)
o să plângi atunci apocaliptic
cât să umezești un colțișor de ștergar
nici prea alb nici prea apretat
cu lacrimi mai amare decât marea
din nefericire liniștea nu te va găsi
doar o abandonare calică
te va pătrunde ca un ghimpe de glădice
drept unde credeai că îți bate inima
nu sunt bun de sfătuitor
mă pricep doar să văd dezastrele
ca pe cine știe care comete
numai bune să treacă regulat
lăsându-ne de fiecare dată de ales
între o ploaie de stele
și cea mai nesăbuită dorință
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace vouă!
Nicicând n-a fost un Paște mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creștini.
E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt și e păcat.
N-au învățat, se pare, nimic din Atlantida
Și nici din Hiroșima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer și cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.
Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Și pelerini cu torțe și scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfințit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Apocalipsă și timp, adresa este: