Textele de mai jos conțin referiri la copilărie, dar cu o relevanță mică.
Elegie pentru elefanți
Eu, elegii pentru elefanți,
Rugi și ruguri,
Soarele nu poate fi șoricel,
Pruncul nu este o nucă,
Cu cât Domnul pare mai mic,
Pe atât suntem noi mai mari,
Mă ajung piramidele din urmă,
Piramidoanele s-au scos din uz,
Fericirea de a fi melc a trecut pe planul doi,
Următorii teroriști vor fi melcii,
Când prietenul devine o piatră, ferește-te,
Cântecul este un plâns de stil,
Pereții sunt cei mai buni martori,
Bate-i cât vrei, urșii vor mormăi legende,
Cât timp există pădurea, cuvântul pădure este inutil,
Niciodată apele nu caută pe nimeni,
În țara unde oamenii mor nu mai este nevoie de pază.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complemente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indisciplină
Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară,
Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ștergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenței nasc violență. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numește Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat
Până la diamant.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste gard, cineva i-a spus că e om
Peste gard, cineva i-a spus că e om,
El a plâns ca un prunc, l-a-ntrebat pe Proudhomme
Ce înseamnă cuvântul, ce e un monom,
i-a răspuns foarte sec un australopitec.
De atunci mulți nostalgici se plimbă pe Net,
Îi saluți, nu-ți răspund că fudul e-orice bleg,
Tu te scuzi, deși n-ai un motiv, tu cedezi,
El te latră mereu, are numai un crez,
Cine e, ce isprăvi a făcut sau e-n curs,
Ce prieteni mai are, o fi numai urs,
Dar și urșii mai au și plăceri, simpatii,
O fi un robot din alți mii și mii,
Că dispare persoana, rămâne un băț,
Niște fire subțiri care țin de mustăți,
De Dimov mi-amintesc, cum râdea, cuvânta,
Ardea lumânarea așezată pe-o stea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre monștrii fizici
Monstruozitatea fizică ne-apropie
și nu ne-ndepărtează decât ce se ascunde-n noi,
ce rău aduce un copil născut cu păr pe față?
Dar ciclopii? Un ied cu două capete?
Mai rea e o minciună. Centaurii erau mai înțelepți
Decât atâția fanfaroni bipezi.
Bieții siamezi emoționează lumea,
Dar omul rău, duplicitar?
Ne-amuză peștii și balenele giganți,
Mai mult decât un bogătan ce nu mai poate
Încăpea în piele și în ogradă și-n oraș și-n țară.
Ce mult îl admirăm pe Hyeronimus Bosch,
Pe bijutierii prozei, pe poeți, ei ce scornesc minuni,
Sunt monștrii sacri.
Iubiți pe monștrii fizici, Divinitatea i-a creat,
Ne pune la-ncercare, strămoșul nostru nu a fost hermafrodit?
poezie de Boris Marian Mehr (11 februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer Jeppe, prozaror, poet,
Cine te citește, nu simte regret,
Copii mâniei fac și ei copii,
Bucuria muncii naște bogății,
Cu toții suntem prizonieri,
Pentru că azi e mereu ieri,
Leu sângeros mănâncă bani,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterioșii hazari
Abia înaintez, un pas, doi, un elefant de puf,
Viața e lentă cu inexistenții,
Luna nici nu există. O rochie ce nu rezistă.
Fotografiile din creier s-au șters.
În dantele răposatei, șoriceii au adormit fericiți.
Cuțitele de argint așteaptă în scrin mâini puternice.
Orice întrebare miroase a mosc și a liliac.
Opera privighetorii nu a fost tipărită.
Copile, tu nu ești veșnic, dar ocolești întrebarea.
Plânsul este muzical și matematic.
Oricare drum se va termina într-o prăpastie plină cu flori.
Destul ne-ai jignit, mătușă moarte, e timpul să pleci.
Când toți plâng, cine mai este sincer?
Hai, îmi spuse fata de la intrare,
Fugim în desiș, va trebui să te sărut.
Așa mi-a porunci Stăpânul.
Despre hazari, nimic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașilor mei, copiii
Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al armoniilor.
Fiece zi o uimire.
Posedați suntem de intuiția particularului,
Infinitul ne produce greață.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristețea zorilor la execuție.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului un glas hârâit.
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi, chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Film
Nu, spune Eugen Ionescu, Da, spune Tristan Tzara,
Ce știu eu? Intreb. Nimic, spui tu.
Mult mai de preț e iubirea. Plus fort que la mort.
Rostești, te sărut, rostești, te sărut.
Leșinăm, ne despuiem. Valery se uită printre degete.
Oftezi, gemi, ești un geniu. Mă-mbrac, plec,
Mă face piftie un camion. Rostesc te iubesc.
Tu trăiești, faci mulți copii. El spaima Bărăției, Talpă.
Ce nu e urgisit, ce salbă? Plâng pruncii când îl văd,
Minciună, e vorba de mireasa de sub lună.
O fi herculean fârtatul?
Un Hector însoțit de dracul.
Ori un pitic crescut în două zile.
El face pasul câte zece mile.
Contesa se mira, iar Talpă spuse,
Crăiasă tu vei fi la curți sus-puse.
Până atunci o vom iubi cu toți, pe rând,
Amice pune arma sub oblânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cașalotul
Am văzut o piesă în care
Toată lumea spunea - Liniștește-te,
Pierdeai un picior îndrum spre serviciu,
O splină, acolo, un portmoneu, liniștește-te,
Nevastă, amantă, amantul amantei, liniștește-te,
Un copil părăsit, sfâșiat de câini, lăsat fără bani de la Guvern,
O femeie cu toate organele extirpate, liniștește-te,
În acest timp, pe punte, doi filosofi, prieteni de ai mei,
Discutau absorbiți de abstract și amănunt,
Starea națiunii, nici n-au observat că un cașalot
i-a răpit de pe punte, în spațiu închis discuțiile devin mai acute,
mai la obiect, astfel că doi Iona se aflau
în același leviathan- cașalot, cu Marin Sorescu alături,
au revenit pe punte privind cum școala lor filosofică
se scufundă, Păcat, spuse unul,
Noapte bună, celălalt, iar Marin Sorescu
mi-a povestit toată-ntâmplarea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Policita
Un cântec trece pe lângă alt cântec,
Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,
Distanțele bătute cu ouă, frunze pe frunte,
Ziua seamănă cu un arbuz,
Forme strâmbe de străzi, vieți evocate de clanță,
O barză căzu în cuvânt,
Seara e o legumă, ochiul calului este violet,
Glasul devine strident ca o vioară,
Litera ezită, șovăim, șovăim, apoi mergem spre alte țărmuri.
După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele soluții
Să bei cidru din clepsidră.
Nu te teme de nimic, finalul este același.
După o viață de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui, dar nu continua relația.
Am învățat arta absurdului de la indivizii insipizi și din seriale.
Calul nu avea nevastă, de ce, întrebă copilul.
Șeful era fost milițian și avea acasă un tramvai.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.
Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni?.
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit, un Edelweis.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul nu așteaptă laude
Poetul nu așteaptă laude,
Sângele nu se plătește cu sânge,
El trăiește într-o lume paralelă,
El are un havuz împărătesc,
Privește curcubeul de cuvinte,
Ascultă gunguritul pruncilor,
Ei stau pe un scăunel de mărgean,
Cum stăteau Cain și Abel, copii,
El cheamă țestoasele blânde,
Privește la cavalerii în solzi aurii,
Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeți,
El scrie ca un cărăbuș sub pridvor,
Pentru o pasăre în zbor,
Privește copacii cum se dezvelesc precum femeile,
Dar ce primăvară le așteaptă?
Durerea poate lega și dezlega sufletele,
Ca și tăcerea, numai pământul ne poate uni.
Intru-ntr-o casă părăsită?
E cineva ce dă binețe?
Ei, bine el reface azi pereții,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste, ură, iubire
No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este și nu este,
Numai iubirea e veșnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puțin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaște,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii
să-și spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum știm noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat și mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
și în piatră.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nastasia
Domnișoara Nastasia, domnișoara Nastasia
Ne trezea pasiunile, pe maidanul dragei mele
Sfârâia cărbunele,
Un copil cânta în soare, un destin și zâmbete,
Închid ochii, duh bătrân, lasă-mi clipa, strâmbă-te.
Trăiam ca o pasăre, ca un mormoloc,
Ale mele maida-nele au luat-o din loc,
Înconjoară, azi, planeta
Vagabonzi și hoți,
Îmbrăcați în salopete, baronii-iloți.
Vă sculați, nu-i mântuire, rob cu rob, uniți,
Nu strigăm, nu-i stalinire,
Marxiști liniștiți.
Unul scrie cântecul, altul umflă pântecul,
Un fir din fus se duse, din biznes- parnuse.
Degeaba cânți, viețaș milog,
Ucis-ai tu un biet olog,
Dar ai și tu un cord deschis,
Care vorbește chiar și-n vis.
Sub plopii rari merg doi acari,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb
Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfășura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câți muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai știut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.
*************************
Ulyses mai era și Grant,
Avea garaj, n-avea garant,
Avea talent, scuipa doar Kent,
Venea, venea din Florida
Cu-o bidinea, cu-o bidinea.
Nu poți pleda, îmi spune Grant,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăludă
Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu știi, zăludă,
cu cine ești rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaște,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest, treci la rest,
de ce să iubești moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbești, îmi șoptește,
te aud copiii și te spun lui nea Pește.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
ferește-te să devii victima adevărului,
omul își suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,
O bomboană îți schimbă gustul,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă o picătură
Dacă o picătură ascunde marea,
Dacă un atom ascunde un om,
Dacă un țânțar ascunde elefantul,
O crustă suntem, miezul este viața,
Iar sâmburii sunt negri, precum moartea,
Femeile- lăute ne încântă,
Ca mugurii copiii se-nfiripă,
Nimic nu se va stinge chiar cu totul,
Mereu rămâne o lumină, fie vers și rimă,
Ori fără rimă, cu mult duh, precum căldura,
Se risipește-n Univers, durerea- sura, un doliu prea discret,
Se readună-n boț, un boț ce strigă, roșu, exploziv,
Ce va fi el? Nădejde, împlinire mușețel.
O lună ce se clatină pe un asin, la unison,
Trăim, noi, polifonic?
*********************************************
Cât ești de frumoasă, gutuie aleasă,
ce-ți trebuie ție, Vanessă, mândrie?
Ah, nu te iubesc, eu doar mă sfârșesc,
că nu am un rost, să caut adăpost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La priveghi
Uno
La priveghi, privighetoarea cântă cu lacrimi,
Picuri de lună adună, o amăgire, marmura
Sărută fântânile, în grădini, copilele
Se dăruie zburătorului, clopote anunță pedeapsa.
Dar iubirea are un curaj de neînfrânt,
Copacii mereu se sărută, nu se mai satură,
Nemărginiri imposibile, de jur-împrejur,
Ritmuri de ceasornic, crinii urcă nestingheriți,
Ferindu-și aripile de mângâierea păianjenului- soare,
Ferice-aș muri în beția luminii.
Due
Iubește-ți aproapele, îngână bigotul,
Cel cu două capete și doi idoli în ochi,
În locul Domnului el are o mie de idoli,
Pe ei îi sărută conform calendarelor vechi.
Să nu ucizi, repetă el, dar el scuipă
În sufletul semenului otrava inimii verzi,
El postește, apoi se înfruptă din carnea și sângele
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu știe ce este al șaselea simț
Nimeni nu știe ce este al șaselea simț,
am pierdut, sigur, simțul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinți,
sfinții se sperie și ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia, poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepși, cu multă nonșalanță.
Bicepșii și explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoașterii,
Cățelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrânețea și bolile sunt omenești,
dar cine le recunoaște dreptul la existență?
Mi se spune nu te lamenta, ești penibil,
da, sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuțelor devine
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Boris Marian Mehr despre copilărie, adresa este: