Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;
Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.
Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu să cânte.
Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi știm să facem visul stâncă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia deșteptării amânate
Dimineața în locul Imnului Național ascult
cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici
antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate
antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi
mai place una-două să mă sinucid E prea
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea ca o rană aproximativă
Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic
Mă doare în Atlantic
și-n Asia mă doare
mă doare că-s romantic
ca un apus de soare
În Asia mă doare
mă doare ce-a zis popa
și în vacanța mare
mă doare-n Europa
Și chiar în Singapore
mă doare vreo trei ore
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme aproximative (20 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea uneori ne fierbe fără să știm
Iubitul meu imaginar dragă Kitty sună fantastic
Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos
tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt așa
de fericită că-mi vine să țip Doamne se-aude
Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva
își toarnă un Chateau Latour 1932 într-o cupă
de cristal Mâncăruri și porțelanuri extrafine Gus
tul fabulos al vieții mă amețește Simt camera învâr
tindu-se în jurul meu Offf și soarele din plafon ca
re nu mai apune odată Unde naiba mi-i pistolul
Vreau să dorm
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eufonie paradoxală
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicatețe să poată trezi un copil soarele
se rostogolește de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuș
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
brațe Denis și Laurențiu cele două speranțe
gemene Laurențiu și Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere cu efect retro
Mă plimb cu pașii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-și acordează orga
și mă trezesc din nou în vis
O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu
Pe trepte de solar liceu
tăcerea-și acordează orga
și-n amintire iată eu
mă plimb cu pașii grei de Iorga
Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtășind tăcerea altui geniu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme răsărite
S-au grăbit să mă citească
Cititorii, mi se pare
Atitudine firească,
De-au rămas cu ochii-n soare!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (15 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Sfios precum un zeu decapitat de soare
din negura acestei lumi mă recompun
împăturind doar stele migratoare
pe eșafodul lunii cad ne-bun
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (25 septembrie 1994)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avocatul lui Procust
Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ți avocatul
dar să-i spui fir-ar să fie
doar cât îți permite patul
Uite ăsta-i avocatul
poți să scrii tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le pui sau în picioare
Poți să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie
Apoi ia-ți cu tine veacul
și te du urgent la dracu'
rondel de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara acestei toamne
Ce chin dulce
și această primăvară
Înflorește contra florilor
Zburdă contra mieilor
Zboară contra păsărilor călătoare
Cântă contra cucului
Luminează contra soarelui
Iubește contra îndrăgostiților
Ce primăvară contra primăverii
Asta da toamnă
nu-i așa
frunzelor
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Mării Negre
Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul
albastrul de sus
se scufundă în cel de jos
și invers
totul ajunge oricum o pastă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 iunie 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră de intervenție
Putrezit-a soarele pe cer
domnule Bacovia ce să fac
plouă nu-i nici un mister
și-n acest debut de veac
Domnule Bacovia ce să fac
rană sunt dar și medicament
plânsul tău e însă fără leac
crește-n mine ca un monument
Rană sunt dar și medicament
plouă nu-i nici o rușine
plâng și eu dar totuși mai atent
să nu putrezească soarele din mine
Și măcar o dată-n veac
să recit Lacustră fără trac
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele Femeii
Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
și moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi
Răsare soarele din ochii tăi
ți-aruncă noaptea stele-n pat
și-n degete îmi cresc văpăi
când mă întorc și sunt bărbat
Ți-aruncă noaptea stele-n pat
iar moartea se azvârle-n hău
și toate-n cer s-au întâmplat
cad versuri de pe trupul tău
Răsare soarele din mâna ta
începe-o eră nouă dragostea
hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
prin timp noi vom rămâne
chiar de ni-i clipa rece
noi tâmpla ne-o vom ține
Și frunte lângă inimi
și inimi lângă frunte
noi sus vom ține gândul
mai sus decât un munte
Și muntele e-o treaptă
și noi suntem un munte
florile ne ard sub pleoape
ochii-n rouă știu să cânte
Iar durerea-i prea adâncă
nu mai vrea din gând să iasă
hai să facem visul stâncă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Remember (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia mâinii drepte
Pornește absența spre noi demarează
în trombă singurătatea marea singură
tate zeroul absolut
Așteptat(ă) de toți
Hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat
Suflet somnambul cărat cu trenul de
marfă al disperării Totuși creaua de
transmisie a divinității
pe la
hopurile etice
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Evadați din zăpadă , Editura Inspirescu (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima nopții
Cum
simt
tăcerea
Târându-se
De-a lungul
pereților
Camerei mele
somnoroase
Mă arunc
În
primul
poem somnambul
disponibil
Și
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (26 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Test la prima noapte de dragoste (o ciornă)
Oare genunchii n-au habar
de Strâmtoarea Gibraltar
de cântă ca doi nebuni
ascunzând parcă minuni
Oare sânii știu prea multe
de nu mai vor să te-asculte
și ziua-n amiaza mare
se rotesc vai după soare
Oare coapsele-s nebune
cântec straniu duc în strune
când cerul își lasă brazda
și pe stânga și pe dreapta
Noapte unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (9 mai 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dio a văzut lumina zilei la țară. Într-adevăr, aici lumina nu venea parcă de la soare, ci izvora direct din lucruri, din case, din iarba verde prezentă pretutindeni, și care, odată cu zorile, împingea totul către cer.
Costel Zăgan în Deșertul de catifea, 2. Avertisment (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoretic totul e OK
Practic răsăritul soarelui
în fiecare dimineață
Practici amurgul lunii
în fiecare noapte
Practic veșnicia
în fiecare clipă
Practici clipa
în fiecare veșnicie
Eu te practic
tu mă practici
Între noi
poezia
se întinde
tot
mai
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Costel Zăgan despre Soare, adresa este: