18 octombrie 1984
În tine primăvara nu e rană
prin tine și durerea-i primăvară
dulce Mihaelă veselă Diană
râzi ca timpul să nu doară
Surâsul încolțește în privire
o lacrimă în vis tresare
copilă-a nopții de iubire
întoarce-ți sufletul spre soare
poezie de Costel Zăgan din Strict familiale (18 octombrie 1986)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Ascensiune prin recul
Corabie somnambulă în vânt
bucăți de soare duce la catarg
brusc marea iese din adânc
și ochii o aruncă-n larg
Bucăți de soare duce la catarg
în zori mi-ai răsărit în suflet
de pragul zilei lacrima îmi sparg
dar n-o auzi e totul putred
E întuneric până-n suflet
brusc marea intră în pământ
am să-adorm la primul tunet
iubito corabie somnambulă sunt
Bucăți de noapte-mi sângerează la catarg
când ochiii tăi m-aruncă iar în larg
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp în do major
Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
cum răsare soarele
sar pe tine florile
Să-ți smulgă cântările
din tuspatru zările
să-ți umple găleata iar
cu al veșniciei var
Primăvară pe felie
fi-ți-ar mugurii să fie
iarba dă din colț în colț
și ne scoală iar din morți
Și ne-aruncă firmament
pe-al iubirii continent
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 martie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai jalea bolții albastre
Dragă Kitty nu te supăra Însă
lumea-i cetatea prostiei Așa că
nu prea-i duc dorul Deși sunt
în această cușcă viața mea în
conjurată de zăbrelele zilelor
Păzită cu strășnicie de acest
gardian rece soarele Și unde
mă trezesc noapte de noapte
cu trupul scăldat
de
lacrimile stelelor
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 octombrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opțiunea destinului
Dă în muguri crucea pe morminte
hăt în jos la morți e primăvară
să pășim copii cu luare-aminte
dacă vrem pământul să nu doară
Hăt mai jos la morți e primăvară
parcă se aude-n ierburi cucul
cântâ în fântâni parc-o vioară
vai ce umbră crudă are nucul
Parcă se aude-n ierburi cucul
să zburăm copii cu luare-aminte
soarele prin nori își plimbă plugul
crucea dă în floare pe morminte
Hăt mai jos la morți e primăvară
să trăim ca moartea să nu-i doară
poezie de Costel Zăgan din revista "Țara de Sus", nr.3-4 (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu vântul la o cafea
Prietenul meu vântul
mi-a trântit adevărul
pe fața albă de masă
O cană de cafea
marca Rilke
amară ca o elegie duineză
Pardon
de
Tudor Vladimirescu - Albești
Îmi cobor ochii taman când
lalelele se deschid
la
prima pagină solară
La cer mă pot uita
însă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (13 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia:eternitatea poeților
Fără
să
anunțe
guvernul
Poezia
Emilyei Dickinson
s-a
înfrățit
Cu
poezia
din
satul
meu
natal
Eu
trezesc
mugurii copilăriei
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (13 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind în scris
Lerui-ler și flori de măr
cititori și cititoare
să vă spun un adevăr
frumusețea încă doare
Cititori și cititoare
vă colind chiar din tăceri
uite-un răsărit de soare
cu raze de mîngâieri
Vă colind chiar din tăceri
vă mai spun un adevăr
recitiți ziua de ieri
lerui-ler și flori de măr
Cititori și cititoare
cartea este sărbătoare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Înflorim de foaie verde
Suferință fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârșit
Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi
Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferință fii de treabă
Primăvara a venit
pe muchie de cuțit
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tândală: Ce singur este soarele!
Păcală: Și ce puternic!
replici din Brașovisme de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud în alb
O eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito
mai implor tristețea să nu râdă de mine
cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge
mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri își beau cafeaua plângând
între noi veșnicia se-ntinde ca un pat
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet cu nașterea la purtăor
Deschid cartea precum soarele cerul
Prefața-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut și mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viața mea toa
tă Arcușul care Doamne ești Îmi strânge
poezia-n clești Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobito
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Act de identitate
Nepăsarea românească
dormim parcă în picioare
n-apucă unul să crească
țipă altul zău că moare
Dormim iată din picioare
nevoie n-avem de paturi
o cartelă-i pentru soare
cu alta totuși te saturi
Nevoie n-avem de paturi
n-apucă unul să crească
urlă altul hei în lături
toată pleava românească
Doarme iată din picioare
și scuipă sfinte odoare
hipersonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 martie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză de ocazie
Dă Apocalipsa mai încet
și-aprinde din nou lumina
din genunchi îți scrie un poet
în versuri să-înceapă cina
Aprinde din nou lumina
Iuda-i fericit nevoie mare
doar tăcerea poartă vina
pentru rana următoare
Iuda-i fericit nevoie mare
în genunchi îți scrie un poet
fruntea-i un apus de soare
dă-i sufletul mai încet
Doamne oare-a cui e vina
c-o să stingă iar lumina
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aluat de flăcări
Clepsidra lacrimii de mamă
măsoară-n dungă duioșia
și îngerii parcă mă cheamă
și le răspunde chiar copilăria
Măsoară-n dungă duioșia
și soarele se dă de-a dura
și-n struguri se aprinde via
să-mi lumineze toamna gura
Și soarele se dă de-a dura
și îngerii parcă mă cheamă
și dragostea nu-mi știe ura
clepsidra lacrimii de mamă
Măsoară-n dungă duioșia
și-mi saltă-n ceruri poezia
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Implozie solară
Eu nu-s poet ci dinamită
când primăvara mă imită
și-mi scoate mugurii afară
ca florile să nu mă doară
Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez
stiloul meu și-aruncă lava
și cerul își pornește nava
Sufletu-mi arde pe hârtie
tăcerea țipă că e vie
și nimeni totuși nu întreabă
de unde-atâtea stele-n iarbă
Și-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îți dau și iată zbori.
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezie de Florii
Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara
să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa
ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur
ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți
îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura
căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m
piedic beat-lună de pragul dragostei tale
FRUMOASO
mai am un poem
Și urmează
Cea mai frumoasă tăcere din lume
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (11 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roza vânturilor nebune
Cum nu mai încap de cer
vreau un semafor pe frunte
căci femeia-i un mister
mai înalt decât un munte
Vreau un semafor pe frunte
să opresc ceața de plângeri
când o caut pe niciunde
răsfoind cartea cu îngeri
Să opresc ceața de plângeri
căci femeia-un mister
de-aia chiar de soare sânger
și nu mai încap sub cer
Vreau un semafor pe frunte
ca să știu mintea pe unde-i
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
SINGURĂTATEA CEA MULT TĂMĂDUITOARE
Iar te plângi de suflet, de singurătate și de ziua de azi? Au tu nu vezi că ești înconjurat de daruri? Nici nu deschizi bine ochii, o suflete al meu certăreț, că îți și dai drumul la văicăreli?!
Că una nu-i bună, că alta-i rău tocmită, că soarele de ce-i rotund, și nu pătrat, că femeia de ce nu-i bărbat, iar bărbatul de ce nu-i rachetă intercontinentală?
Iarba de ce nu-i albastră și cerul de ce nu-i bun de păscut sau măcar de cosit: s-avem și noi o claie-două de stele, la iarnă?
De ce îndrăgostiții se țin de mână, iar munții de ce stau cu prăpăstiile căscate la cer? Păsările de ce zboară, iar vermii de ce se târăsc precum oamenii de la o zi la alta?
Femeia de ce nu te iubește, indiferent de anotimp, loc și peisaj, iar tu de ce în fiecare clipă îi întorci spatele iubirii?
O, Doamne, de ce nu îngenunchez pentru a-mi ridica inima la cer, ci pentru a mai subtiliza câteva grame de lapte praf de la capra vecinului?
De ce fug de necazurile aproapelui meu ca de dracu? De ce nu pun în mâna întinsă a cerșetorului dragostea, ci scuipatul indiferenței?
Doamne, au până când voi fi crucea aproapelui meu, și nu gura salvatoare de oxigen?
Doamne, de ce caut umbra cea confortabilă ș nu slava muncii, cea spre ființă?
Costel Zăgan în Predici eretice (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea sfărmând patul lui Procust
Ești liberă să-și faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ți acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-și spun zei
Ești liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame
Ești liberă să-mi deturnezi orice tristețe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulți ninsoarea cuprinsă de tandrețe
scurcircuitând toți sorii rămași în Univers
Ești liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Costel Zăgan despre Soare, adresa este: