Despre dor
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
A fost, este și va fi
mereu dorul inimii.
Dorul de mamă, de tată,
nu va pieri niciodată.
Dorul de frate, de soră
e prezent în orice oră.
Dorul de fata iubită
niciodată nu se uită.
Cu tot răul ce e-n lume în lume,
dorul de viață rămâne.
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, copilărie?
Mare greșeală am făcut
când te-am părăsit pe tine.
De ce oare m-am grăbit
să-mi adaug ani și zile?
Acum m-a cuprins tristețea
c-am pierdut copilăria,
care e mult mai frumoasă
decât toată frumusețea.
Ghidușii, jocuri, isprăvi,
unde oare v-am lăsat?
Astăzi umblu prin dumbrăvi.
Bătrâneții m-am predat.
poezie de Dumitru Delcă (2 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul îl trăim în totalitate.
Prezentul îl trăim doar pe jumătate.
Viitorul e o incertitudine.
Deci timpul nu se împarte cu dreptate.
rubaiat de Dumitru Delcă (11 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă iubito și taci
Astăzi,
lasă ploaia
să-ți bată în geamuri.
Lasă vântul
să treacă prin copaci.
Ascultă melodia din ramuri!
Ascultă iubito!
Ascultă și taci.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul face,omul trage
Omul face și desface,
Se duce și se întoarce.
Culege și iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face și băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criță se face.
Câte șapte zile zace.
Asta știe, asta face.
Omul face, omul trage.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contraste sau asemănări
Pe vremuri,
Bogații se numeau boieri,
Astăzi se numesc bancheri.
Sau,
Pe vremuri se numeau baroni,
Astăzi se numesc patroni.
Săracii se numeau argați,
Azi se numesc angajați.
Boierii aveau armane,
Patronii au pavilioane.
Ieri, baronii-aveau castele,
Azi hoteluri cu cinci stele.
Ieri, bancherii-aveau de toate,
Azi au bănci, parcă-s palate.
Boierii-aveau moșii întinse,
Patronii-au firme necuprinse.
Copiii boierilor,
cu trăsuri veneau la școală.
Copiii săracilor,
cu opinca cu obială.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din turistul care-am fost
Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranța în mine moare,
viața nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai țes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neștiută.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea - un ideal
Am muncit să scriu o carte,
Să fie-n lume dreptate.
Lumea să fie mai bună,
Să trăiască fără ură.
Când am vrut să public cartea,
A venit la mine moartea
Și mi-a zis:-Dreptatea-i bună,
Dar nu pentru toți e mumă.
Doar bogatul o primește.
Pe sărac îl umilește.
Azi, justiția, o-împarte
După bani, nu după carte.
Vezi? Balanța-i mincinoasă.
Pe cei săraci îi apasă.
În zadar,-îmi zice moartea-
Nu poți întrona dreptatea.
Dreptatea-i un ideal,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne lipsește Eminescu
Astăzi, mai mult ca oricând,
Eminescu ne lipsește.
Versul este muribund,
poezia licărește.
Luceafăr de Ipotești,
te coboară pe pământ!
Vino să călăuzești
idealul nostru sfânt.
Vino să fii iar făclia
în cultura românească.
Să renască poezia,
în România pitorească.
poezie de Dumitru Delcă (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e iertător
O vorbă des întâlnită
Circulă azi în popor,
Că pentru faptă rea, greșită,
Cerul e judecător.
Nu Dumnezeu pedepsește
Pe cel care a greșit.
Ci, fapta ce săvâșește
Fără ca să fi gândit.
Pentru cel care greșește
Dumnezeu e iertător.
De e vrednic, îl primește
În oastea îngerilor.
poezie de Dumitru Delcă (27 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
România dodoloață
La 1877,
România a ieșit din noapte.
A învins oastea păgână
Și-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.
Grija singură își poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.
Munteanul și moldoveanul
Și-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în școli, copiii-nvață
România dodoloață.
România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ridică-te, popor român
Dinozaurii din lume
devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-al nostru nume,
vor să ne ia primăvara.
Să-l chemăm pe Țepeș-Doamne,
să pună mâna pe ei.
La români să le dea arme,
să-i alunge pe mișei.
Ridică-te, popor român
și reaprinde făclia!
Dacă vrei să fii stăpân
peste toată România.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea s-a așternut
Pentru mine, fată dragă
zările azi s-au închis.
Nu te văd trecând pe stradă,
noaptea nu-mi apari în vis.
A fost o vreme când noi doi
eram tare fericiți.
Înduram viscole, ploi,
numai ca să fim iubiți.
Vremea-aceea a trecut.
Distanța ne-a despărțit.
Între noi s-a așternut
tăcerea, la infinit.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu face minuni
Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mă-întreabă
Astăzi sufletul mă-întreabă:
"De ce dai fără să ceri?"
I-am răspuns în mare grabă:
La fel și tu îmi oferi.
De la tine am primit
această încredere.
Nici tu nu îmi ceri nimic
Și nu ești în pierdere.
poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina merge mai departe
În viață, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.
Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărțile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart și ei lumina lor.
Așa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi albaștri strălucesc
Pe bolta cerului senin
doi ochi albaștri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credință să trăiesc
liniștit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulțumesc
Dumnezeului meu Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, în sărbătoare
Azi, în plină sărbătoare,
Toți trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învățătoare.
Din suflet îi mulțumesc.
Eu sunt doar o mică floare
În frumoasa ei grădină.
Dumneaei un mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.
E dulce și-i minunată!
E cea mai frumoasă fată!
Cu multă dragoste mă-nvață
Cum să mă descurc în viață.
Mă-nclin adânc în fața ei,
Și-i adresez cu mult temei,
Urarea de viață lungă,
Nouăzeci de ani s-ajungă!
În viață multă sănătate,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Dumitru Delcă (30 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul unui copil
M-ai alungat de-acasă, mamă,
de grijă să nu-mi mai porți.
M-ai alungat de-acasă, mamă,
să cerșesc milă la toți.
La fel ca tine, mamă,
toți oamenii m-alungă.
Mă latră câini, mamă,
și-aleargă să m-ajungă.
Azi nu am mâncat, mamă,
că nimeni nu mi-a dat.
Am căutat o poamă,
dar pomul e uscat.
Acum se lasă noapte
pe ulița pustie.
În sufletul meu, poate,
tot noapte o să fie.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre prezent, adresa este: