Indiferent ce influență suporți, dacă ea se prelungește prea mult se dovedește sterilizantă și nefastă. Ura discipolului împotriva maestrului e semn de sănătate. Nu devii tu însuți decât respingând influențele, cu condiția, bineînțeles, ca această respingere să izvorască dintr-o nevoie profundă, dintr-o chemare lăuntrică, iar nu din oboseală sau insolență (cum se întâmplă în cvasitotalitatea emancipărilor literare sau filozofice).
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Dragul meu prieten, îți mulțumesc că mi-ai trimis piesa ta pe care am citit-o de îndată ce am primit-o... În privința limbajului însuși, reproșul pe care ți l-aș face este că folosești prea multe "franțuzisme", care au prin forța lucrurilor o valoare abstractă, chiar filosofică sau chiar tehnică, ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte orice dialog.
Emil Cioran în scrisoare către Petru Manoliu (16 august 1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Burghezul occidental e un dobitoc care nu se gândește decât la bani. Oricare cioban de la noi e mai filosof decât orice intelectual de pe-aici.
Emil Cioran în Scrisori către cei de-acasă (6 aprilie 1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Culturile a-cosmice sunt culturi abstracte. Lipsindu-le contactul cu originarul, le lipsește și spiritul metafizic, adică umbletul căutător sub viață. Inteligența, filozofia, arta franceză rămân în lumea Înțelesului. Iar când pe acesta îl presimt, nu-l exprimă, așa cum face poezia engleză și muzica germană. Franța? Refuzul Tainei.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A-i supune aceluiași tratament pe poet și pe gânditor mi se pare o greșeală de gust. Sunt domenii de care filozofii n-ar trebui să se apropie. Să dezarticulezi un poem la fel cum dezarticulezi un sistem e un delict, ba chiar un sacrilegiu. Lucru ciudat, poeții exultă când nu pricep ce se înșiră despre ei. Jargonul îi măgulește și le dă iluzia unui progres. Această slăbiciune îi coboară la același nivel cu glosatorii lor.
Emil Cioran în Mărturisiri și anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre filozofie, adresa este: