Ion Untaru despre dor, pagina 3

Textele de mai jos conţin referiri la dor, dar cu o relevanţă mică.

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu

La vreme de Calvar eram alături
Cu farisei, cu cerşetori şi alte pături
Ce Te huleau parcă ieşiţi din minţi,
Cum fiii-i persecută pe Părinţi;

Când universul şi-a fost frânt o roată
Am strigat şi eu cu-această gloată:
- Crucificaţi-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!

Voiau şi ei, voiam şi eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viaţă-dătător
De-atuncea plâng şi mă-nfior!

Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri

De ce vreţi să fiţi străină
Între cei care firesc
Tac şi vă compătimesc
Pentru-o neştiută vină?

Şi pe stradă şi la piaţă
Vor vorbi o alta limbă
Şi revolta asta schimbă
Rostul omului in viaţă

Veţi simţi lacrimi fierbinţi,
Punţile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinţi

Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Iarăşi fug lume de tine,
Că şi fuga e un sport
Şi mă-nchid ca într-un cort
Neştiut de orişicine

Închid ochii, trag cortina
Te ignor şi mă ignori:
Până dincolo de nori
Ţi-a crescut trufaşă, vina

Te înfrunt şi te sfidez
Pentru câtă nedreptate
Laşi în urma ta cu toate,
C-ai avut şi tu un crez

Sting lumina şi visez
Lumea cum îmi place mie
Dar reală şi mai vie:
Şi cu coajă şi cu miez!

<< < Pagina 3 >

Pentru a recomanda secţiunea cu Ion Untaru despre dor, adresa este:

Ion Untaru despre dor