Pământ şi lumină

Sufletul, căpitan de cursă lungă

Sufletul părăseşte marea noastră pământească,
Dorind să navigheze, pe-întinsa mare cerească.
Căpitan de cursă lungă, ridică pânzele sus,
Navighează să ajungă, în portul numit Isus.
Lumina Domnului e farul, către care se îndreaptă.
Însfârşit, atinge ţărmul şi ancora e aruncată.
Smerit, el îngenunchează, în faţa lui Dumnezeu,
Pe veci îl încredinţează, că va fi matrozul său.

poezie de Dumitru Delcă (18 aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrumutând senzualitatea nisipului umed în care îmi afundam tălpile cu dăruire celestă, lăsam şuvite de apă trădătoare să alinte pământul uscat de secetă, de dincolo de râu, ca pe o ofrandă adusă luminii şi verii...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cu ochiul stâng priveam marea,
pământesc cu ochiul drept jalea
şi cu fruntea tăiam grăbit lumina
repede la voi să ajung să vă spun:
"Bună ziua!"

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul meu e fără vină...

Când noaptea-nvăluie zenitul
În liniştea de nepătruns,
Sub bolta lunii iar ascuns,
Se-ntrevede răsăritul.

Raze nalte de lumină
Le întâmpin pe balcon.
Dorul meu e fără vină,
Somnul meu a fost un zvon.

Se trezeşte dar pământul,
Toamna este mai domol.
Frunza-i ceară, bate vântul,
Lacrima îmi dă ocol.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri
Adăugat de Dobrin Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger a intrat cândva în mine

Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene şi în trup,
Am simţit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.

S-a murdărit de viaţă şi nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.

Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cereşti,
Eu i-am cântat cu doruri pământeşti,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.

El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalţă peste cruci de mir cetatea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este rodul Materiei arse. Materia "vie" asimilează Lumina şi se îngraşă. La fel şi Pământul utilizează energia solară şi creşte în volum şi greutate. Lumina se transformă în Materie şi viceversa, Materia prin ardere se transformă în Lumină.

Mihai Cucereavii (11 august 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas în paradis

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă ne uneşte...

Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credinţa, pământul strămoşesc
Oltenia, mai mândră, străluce româneşte;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne uneşte.

Banatul este fruncea la graniţe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstrişte, în vremuri de război,
Ţi-a fost călită vatra cu sânge de eroi...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi cuprinde marea

Nu poţi cuprinde mare
Oricât te-ntinzi şi vrei
dar te va prinde-odată
sub el, un val al ei.
Nu poţi opri furtuna
oricât te-mpotriveşti
dar te va smulge-odată
vreun vânt, oricine eşti.

Nu poţi să ţii pământul
sub palmă cât ai vrea
dar el doar sub o palmă
pe veci te va ţinea.

Nu poţi să-ngropi Lumina
sub nici un oboroc,
nu poţi opri nici noaptea
nici soarele pe loc.

Nu poţi să-nfrângi Lucrarea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din totdeauna se spune că Terra e o vale a lacrimilor, a suferinţelor şi a tenebrelor. Ei da, nu e de mirare când oamenii trec neobservaţi când suferă, gem, se revoltă: ei nu emit nici o lumină! Trebuie să emitem semnale luminoase prin intermediul aurei.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nu-ţi mărturisi cât eşti de singur trebuie să vezi în iubire purificare şi spiritualitate care nasc lumină în fuga nesăţioasă a vieţii. Viaţa!... care nu vede pământul sub tălpile ei, nici pasărea îmblânzitoare de timp.

Din eroism pentru viaţă devii şi pasăre şi cerşetor de iubire.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngere palid...

Îngere palid, îţi e mister
Cum că a lumei valuri şi şoapte
Este durere şi neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu ştii tu, înger, oare să zbori,
Să laşi pământul, trista ruină?
De-ţi place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ţine
În nişte lanţuri ţesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân

Prea târziu te-am întâlnit în viaţă
Ca să pot să stau de veghe până-n zori
Braţele pe sânii tăi mi-ngheaţă
Ars prea mult ca să nu mă omori.

Totul e aşa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simţi că-ţi este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.

Pofta mea te ţine-n ea întreagă
De lumina ta marcat rămân
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.

Sunt bătrân şi te iubesc, pierduto
Şi mă tem de stilul tău perdant
Calendarul ziua ţi-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţele ţărilor nu sunt vizibile când privim Pământul din spaţiu. Şovinismul fanatic de tip etnic sau religios sau naţionalist par un pic mai dificil de menţinut atunci când ne vedem planeta ca pe un semicerc albastru, fragil micşorându-se şi devenind un punct de lumină greu de remarcat în comparaţie cu bastionul şi citadela stelelor.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat ce să iubesc

De la soare-am învăţat
Să iubesc lumina.
De la floare-am învăţat
Să iubesc grădina.

De la vânt am învăţat
Să călătoresc.
De la om am învăţat
Multe să iubesc.

Să iubesc pământul
Care mă hrăneşte,
Să-mi potolesc gândul
Când prea îndrăzneşte.

Să iubesc izvorul
Care-mi stinge setea,
Să-mi astâmpăr dorul
Găsindu-i perechea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţie-n artă? Vai de cel care, privind un lucru frumos, deci viu, căci toate lucrurile frumoase sunt vii, privindu-l numai o dată şi numai dintr-un punct de vedere, crede că l-a văzut destul! Nici o floare nu e o "repetiţie". Nici o undă de lumină. De milioane de ani, de când trimite soarele raze pe pământul nostru, n-au venit două la fel.

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn

Nu vede nimeni că plânge Adevărul,
Că lacrimile lui înoată-n minciună?
Au ajuns de ruşine dreptatea şi cinstea:
Hoţii sunt Regi: hoţia-Regină!
Lăcomia se-nalţă în vile pompoase,

Pârjoleşte necinstea gândul curat,
Se umflă în pene ateii!
Se-ndoapă bogatul din lucrul furat!
În cuvinte întoarse se-ascund fariseii

Şi gloata-i urmează!
Se chinuie mintea, cea rămasă lucidă,
Să-i înţeleagă;

Nu vede nimeni că arde Pământul,
Că focul se-ntinde, avid, peste noi?
E un semn de-ntrebare din Lumina Divină:
Ori ardem, ori aducem Adevăru-napoi!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au feţele întunecate şi toamna când plouă, şi primăvara când se topesc şi după ce se topesc zăpezile şi iarba zbucneşte din adâncuri, scoţând colţi verzi pe acolo pe unde pământul fusese negru smoală. Rămân încruntaţi, întunecaţi şi atunci când se coace grâul pe câmpuri şi când de la o margine a zării la alta, o mare galbenă, dungată cu verde, primeşte din zori până în amurg, ploaia luminii.

Zaharia Stancu în romanul Desculţ, Rumânii din satul Omida
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf interstelar

Din praf de supernove plutind prin univers,
coagulat în forme, ne-ai dat demult un sens,
al vieţii ce vibrează, pulsînd ca un pulsar
de atracţii şi respingeri de praf interstelar.

Umblăm prin univers chiar mii de ani lumină,
prin goluri şi fisuri de timp, către o mină,
din care să extragem ce nu ne mai ajunge,
fără să luăm în seamă pământul care plânge
secătuit de foamea şi lăcomia crasă
că Terra nu ne-ajunge, că vrem o altă casă.

Să avem mai bine grijă şi să gândim mai clar
să nu ajungă Terra, un praf interstelar.

poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de Ioan Forgaci
Comentează! | Votează! | Copiază!