Pământ şi lumină

Frunze de toamnă, frunze pe care pământul le atrage şi pe care lumina le străbate... Nu mai rămâne aproape nimic în ele din ceea ce se cheamă viaţă; soarele lui Dumnezeu le îmbracă într-o strălucire supremă înainte ca vântul lui Dumnezeu să le risipească. Elanul lor nu mai este cel stârnit de seva îndrăzneaţă a primăverii; sunt ca suspendate între cer şi moarte... Tot astfel e iubirea ajunsă la acel grad de maturitate de o clipă, când tot ceea ce are ea temporal cheamă mormântul, când tot ceea ce are ea etern îşi ia zborul spre Dumnezeu.

Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţă

Mi-ai rămas în memorie cum
un ţipăt înjunghiindu-mi numele.
Mi te-ai înfipt în carne cum
pământul sub unghiile
truditorilor săi.
Mi-ai asuprit privirea precum
o lumină ucigătoare.
Mi-ai tulburat auzul ca
o voacală asurzitoare...
S-a făcut totul frumos
şi mă doare.

poezie de Diana Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru rugăciune

Se ciopleşte pământul cu genunchii
după aceea sărută cerul
că eşti sub el.
Cât de măiastre pot fi aripile visului tău
după rugăciune,
câtă speranţă,
câtă energie
vine dinspre cer
ca şi cum ai fi pe fundalul infinitului
o pată de lumină.
Pentru Rugăciune
ajunge un cuvânt şi ai deja aripi,
ajunge o închinare şi ai un Dumnezeu
care să te asculte.
Ciopleşte pământul cu genunchii.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa modernă declară: Soarele este trecutul, Pământul prezentul, iar Luna viitorul. Dintr-o masă în flăcări ne-am născut, şi într-o masă îngheţată o să ne transformăm. Legea naturii este nemiloasă, şi suntem în mod irezistibil atraşi de destinul nostru. Lordul Kelvin ne dă o şansă redusă de viaţă: circa 6 milioane de ani, după care lumina Soarelui se va stinge, iar Pământul nostru va deveni un deşert de gheaţă, căzând în noaptea eternă. Totuşi, va rămâne o strălucitoare scânteie de viaţă, existând şansa să reaprindă viaţa pe o stea îndepărtată. Această posibilitate există într-adevăr.

citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-ţi ochii

Ridică-ţi ochii şi priveşte
că-n tot ce este-n jurul tău
te copleşeşte bunătatea
şi dragostea lui Dumnezeu.
Şi totuşi tu, pe El lumina,
şi viaţa ta pe veşnicii,
pe El ce-ţi poate da iertarea,
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?
Când se cutremură pământul
când guri de moarte se deschid
când plăgi şi lipsuri şi necazuri
atâtea mii de vieţi ucid:
— acestea toate ţie-ţi strigă
să-ntorci din căile pustii,
Pe-Acel ce poate să te scape
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?

Atâtea tainice-adevăruri

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adunând binele care din citiri de cărţi bune şi folositoare, care din călătorii, care din întâlniri şi adunări cu oamenii de neamuri luminate să-l împărtăşim compatrioţilor noştri şi să-l sădim în pământul nostru, spre rodire înmulţită.

citat clasic din Dinicu Golescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas în paradis

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de soare în aburii toamnei

E toamnă-n dimineţi şi în iubirea mea
Şi aburii nu vor să lase la vedere
Cum încă străluceşte la răsărit o stea
Când soarele o-mbracă în umbră şi tăcere...

Începe simfonia luminilor dansând
Cu note ruginii pe frunzele ce-aşteaptă
Să fie invitate la dans de vânt, pe rând
Într-o îmbrăţişare... O lacrimă în şoaptă

Sărută o petală desprinsă dintr-o floare...
Grădinile se-mbracă în strai de crizanteme
Gutuile se-nalţă cu fruntea către soare
Că astăzi va apune o clipă mai devreme...

Din aburii de toamnă Lumina explodează
Şi mângâie Pământul răcit în asfinţit
În zorii dimineţii planeta se visează
În verile toride, fierbinte răsărit..."

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa regăsirii

În libertatea mării constrângerea e malul
Deplinul întuneric lumina o conţine
Pe ţărmul neclintirii neliniştea e valul
şi din ce-a fost el lasă doar lumea care vine.

Nimic îţi pare totul când cauţi nemurirea
În muta disperare tăcerea e cuvântul
Nefericirea însăşi cuprinde fericirea
când, plin de umilinţă, tu părăseşti pământul.

Iluzia, supusă, ascunde adevărul
doar pentru a-l cunoaşte în clipa despărţirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
şi care este veşnic în clipa regăsirii...

poezie de Elena Liliana Popescu din Unde eşti, timp? (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când privesc sistemul solar, constat că Pământul este situat faţă de Soare la distanţa cea mai potrivită, astfel încât să primească atâta căldură şi lumină câtă are nevoie pentru a susţine viaţa pe el. Acest lucru nu poate fi întâmplător.

citat din Isaac Newton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr,nume i s-a pus

Cel de Dumnezeu creat să strălucească în zori,
din Ipoteşti s-a ridicat până dincolo de nori.
Cu voia Celui de sus un loc de cinste i-a fost dat.
Luceafăr, nume i s-a pus şi ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează întreg cerul şi pământul,
omenirii luminează viaţa, calea, dar şi gândul.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extrapolare

- Noi vorbim generic despre viaţă
Ca şi cum am mai trăit cândva...
Scrie-i tu, iubire, o prefaţă,
Eu voi trece zilnic peste ea,

Încercând să descifrez cuvântul
Care-o defineşte... Într-o zi
Ştiu că noi vom ocoli pământul,
Ne vom pierde, dar ne vom găsi.

Noi vorbim generic despre moarte
Şi despre iubire ca şi cum
Am pretinde că exist-o carte,
O prefaţă şi-un sfârşit de drum.

- Noi vorbim generic în tăcere,
Ne privim şi-n ochii larg deschişi,
Între fericire şi durere
Alternăm. Pe floarea de caişi

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziune

Am fuzionat cu tainele universului...
La început am pătruns prin efracţie
Prin zidul de nori fumurii,
Prin pelerina lor gri,
Căci ochii zugrăviţi cu lumină de nori
Mă agasau uneori.
Deci am descins să călătoresc
Într-un alt univers.
Am scormonit în tăcere
După coşul cu miere.
Când mi-am retras braţele, răni sângerânde
Purtau urme de vânt.
Alunecau înspre umeri
Nuferi răniţi de însingurare...
Căutau o salvare...
I-am lăsat să curgă liberi prin mine,
Prin ochii mei şi prin părul meu...
Eram un mic Prometeu,
Salvând lumina
Şi coborând-o pe pământul înlăcrimat.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte! Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Zâmbeşte! Când tu zâmbeşti întreagă natură intră în sărbătoare.
Zâmbeşte! Zâmbetul tău poate da grai la toate câte nu cuvântă.
Când tu zâmbeşti, din rai îngerii coboară, cerul şi pământul cântă.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu face minuni

Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din linişte stârneşte vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ţi dă sănătate.
Din tristeţe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
şi viaţă lumii a dat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprematism

Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spaţiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanţă
şi surprinde Pământul luminat complet de Soare.

O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viaţă efemeră.

Şi pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanţa suprematică
din pustietatea efemeră...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluţe albe
se aştern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece şi uşoară
priveşte spre mine din neant
ridicând braţele spre cer
poartă parfumul dimineţii
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicateţea sa magică
şi îmbrăţişarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopţii
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din nord

unde ne sunt zeii puternici de
pin şi stejar din care morţii
noştri ciopleau porţi cerului
tu duh al pământului lasă-i să
mă găsească să mă ridice din praf
şi iar şarpe tânăr să fiu căutând
printre crengi cuibul luminii
din nord lumina ce lasă pământul
transparent o dată la o mie de
ani mai fă-mă cântecul lor sălbatic
să-l cânt prin focuri să sar şi
ieşind din mine curat ca un prunc
să privesc cu dispreţ la cel care
am fost când mergând în genunchi
credeam că am aripi

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, pe Terra, jos, nu mă impresionează banii sau/şi faima celor care s-au lepădat de Isus Hristos, celor care trăiesc în întunericul păcatelor pestilenţiale şi nu caută lumina virtuţilor esenţiale, vitale...

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!