Pasărea Phoenix

Baba-oarba cu pasărea Phoenix

ţi-am trimis-o pe card

te rog ţine-o strâns la subţioară
în virtuala vecinătate a tresăririlor tale
şi ai grijă cum o presari
prin mall-uri scânteietoare
prin târguri şi oboare
ca să mă poţi găsi mai uşor
jucând baba-oarba cu pasărea Phoenix
ce-mi cloceşte o inimă nouă
dintr-o piatră de onix

poezie de Laurenţiu Belizan (22 mai 2008)
Adăugat de Laurenţiu Belizan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix de tip nou

Spre zări te-nalţi şi zbori mereu
Aşa cum vreau sâ fac şi eu,
Dar plumbul greu, din lanţ, nu-ţi lasă
Decât să zbori... pe loc, acasă.

epigramă de Dan-Stelian Bura (2 decembrie 2011)
Adăugat de Dan-Stelian Bura
Comentează! | Votează! | Copiază!

În comparaţie cu prostul, deşteptul moare şi renaşte de mai multe ori într-o singură viaţă. Nu poţi compara un prost cu o pasăre Phoenix.

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 19

Timp ce toceşti şi gheara unui leu
Şi pui pământul mlada să-şi înghită,
Iar colţii tigrului ţi-i faci trofeu
Şi phoenixul îl arzi într-o clipită.
Prin anotimpuri zbori, trist sau voios,
Şi faci ce vrei, Timp iute de picioare,
Cu lumea-ntreagă şi cu ce-i frumos;
Dar eu te-opresc de la o crimă mare.
O! Fruntea celui drag să n-o brăzdezi
Şi cu-al tău vechi condei linii nu trage,
Ci lasă-l neschimbat când defilezi,
Ca pe-un model menit să se propage.

Dar, Timp bătrân, chiar de eşti crud mereu
El veşnic tânăr fi-va-n versul meu.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăţişarea cerului, culoarea apei (fragment)

Înfăţişarea cerului, culoarea apei – lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescăruşii şi egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân şi mă pierd în triluri şi în ritmuri.

Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai fii tu!

Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exişti
Mă îneacă plânsul vieţii, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte şi zi lumină-n mine
Te aştept în stânci şi-n munte, în clipa care vine
Tu eşti minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în braţe şi în vers
Tu-n râul vieţii nudă, viaţă, tu ne dăruieşti
Eşti pasărea phoenix şi sfăntă tu ne eşti

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătacire

Sub bolta sufletului meu
ard
tăcerile
şi dorurile tale,
dar tu
renaşti ca un Phoenix
prin văzduhul inimii mele -
rătăcită-ntr-un sărut.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Antonio Ciprian Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile trecute prin Indexul şi focurile Inchiziţiei sunt ca pasărea Phoenix. După ce au renăscut din propria cenuşă mai trăiesc cel puţin 1400 de ani.

aforism de Cornel Stelian Popa (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit a venit toamna, de când o aştept! Astăzi e prima zi în care mă simt eu, pur şi simplu, neinvadat de trecut, amintiri şi resentimente. În sfârşit sunt eu cel care l-am căutat îndelung în periplul meu zbucium sufletesc. Ploaia mocănească şi rece, m-a trezit la viaţă, ironic nu? Natura moare încetul cu încetul, iar eu renasc din propria-mi cenuşa, ca pasarea Phoenix. Ploaia asta e ca o aghiasmă coborâtă din ceruri, ce parcă are menirea să ma cureţe de tot ce am pe dinăuntru.

Mădălina Panait în O altfel de toamna (24 august 2012)
Adăugat de Mădălina Panait
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termină cu prostiile

termină cu prostiile termină
cu prostiile termină nu
e cazul să-mi arăţi phoenixul tău în erecţie prost lungită
termină cu prostiile ter
mină mă ucizi... virtual

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Phoenix

O noapte exilat în paradis
poemul rug în pielea goală
din cenuşa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală

Poemul rug în pielea goală
are chiar ieşire-n larg
lavă-a nopţilor de vară
ducând cerul la catarg

Are chiar ieşire-n larg
din cenuşa unui manuscris
de ţărm stele i se sparg
nopţii exilate-n paradis

Poemul rug în pielea goală
din cenuşa stelelor se scoală

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Eu sunt o pasăre Pheonix
Renăscută din cenuşa detinului.

Sunt liniştea nufărului pe lac
Sau furia vântului împletit pe copac.

Sunt floare voioasă în sărutări de soare,
Dar şi singurătatea furtunii pe mare.

Sunt norocul netrădării,
Şi blestemul înşelării.

Sunt o Cleopatră iubitoare
Şi o Penelopă în aşteptare,
Dar şi pedeapsa fără cruţare.
Sunt scorpionă în zodiac.

poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiorul magic al focului din noi merită venerat şi arătat lumii întregi, întru cinstirea jertfei lui Prometeu; cu fiecare etapă ce o străbatem luminoşi înălţându-ne precum pasărea Phoenix.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu dedicaţie

Visele evoluează ascendent
Din aspiraţii în dorinţe
Din gânduri în speranţe
Pe itinerare de lumină
Ca zboruri de păsări albe
În compania unei reînvieri
Cu fler ca pasărea Phoenix
Perpetuă sau interminabilă
Formulă dezinvoltă de succes
Simbol verosimil al renaşterii
Motivând idei plauzibile
Invocând scenarii de efect
Tot timpul căutând călăuze
Până departe la cete de îngeri
La porţile unui spaţiu divin
Într-un periplu binecuvântat.

poezie de David Boia (31 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix îndrăgostit

Nu sunt cenuşă încă ard
sinucigaş de cursă lungă
am flăcări la uscat pe gard
şi-un rug mai mic atât în pungă

Sinucigaş de cursă lungă
îmi zic hai moarte dragă
o viaţă poate-o să-ţi ajungă
să fii şi tu odată-ntreagă

Îmi zic hai moarte dragă
mai lasă-mi focul sus pe gard
şi lumea poate-o să-ţeleagă
nu sunt cenuşă încă ard

Sinucigaş de cursă lungă
biet rug îndrăgostit de umbră

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea sufletului nu ştie de reguli sau de interdicţii. Postum, poate să moară din desnadejdea unei vieţi neîmplinite, dar merită să încerce să redevină pasarea phoenix, măcar şi pentru un bang al timpului!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

O, pasăre ce reînvii din foc,
Tu, Phoenix, purtătoarea de noroc

A celor care-şi pierd în dimineţi
O floare dintr-un fir de busuioc

Şi-n zborul tău, din focul părăsit,
Speranţele, ţinute sub obroc,

Cu tine se înalţă în iubiri
Ce n-au avut în viaţă încă loc,

Tu, Phoenix, reaprinde-n visul meu
Lumina din Cuvântul de proroc!

poezie de Pavel Lică din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul Phoenix

Mai mult pasăre şi restul tăcere
salve de fantome fagure de miere

Te mai ştiu iubito singură de tot
să te cânt cu noaptea zău abia mai pot

Căci din puritatea ce m-a legănat
mi-a rămas cuvăntul care-ţi este pat

poezie de Costel Zăgan din Caiete botoşănene (aprilie 1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia

iar sparge melodia albastre depărtări
şi smulge armonie din linişte sihastră
iar trece veşnicia pe tainice cărări
şi mor singurătăţi în nostalgia noastră

şi iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci şi albe de ere liniare
sorbind din melodie şi din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare

şi nu mai stă-ntre noi nici o fiinţă vie
şi nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece

şi arde nostalgia ca stelele în noapte
şi iar renaşte Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vişini coapte
şi linişti se aşterne pe depărtări albastre...

poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!