Orfeu

Când societatea devine o junglă, nici Orfeu cu cântecul său nu mai poate îmblânzi fiarele.

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietele fiare! N-au de ales. În loc să se îmblânzească se sălbăticesc mai tare, atunci când un Orfeu afon sperie [...] | Citeşte tot comentariul

* * *

Un castilian zelos întru rostiri,
În slava lor cânta ca un Orfeu.
Un florentin întru onoarea ţării
Doar mândrilor-nălţa trofeu.

epigramă de Jean-Baptiste Rousseau din Opere (1712)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teritoriul unde se află România e cel unde s-a născut muzica, e teritoriul lui Orfeu. Avem aici o muzică populară - vorbesc de cea adevărată - care vine din negura timpurilor şi dintr-un ADN specific.

Christian Badea în interviu (30 decembrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urmărit transmisia operei "Orfeu în infern". Suna ca dracu'!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Euridice: "În infern rămâneam, Orfeu, şi dacă întorceai capul după altă femeie."

aforism de N. Petrescu-Redi (12 mai 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepedepsită

nepedepsită
de a fi privit înapoi
cu mult
înapoi
îmbrăţişând deşertul
ne-am întâlnit
în setea de a privi
femeia lui Loth
îmbrăcată în foc
cu privirile arse
femeia lui Orfeu
cu veşmânt de moarte
femeia deşertului
cu priviri iradiind
spre prăpastia
unui pat de nisip
nepedepsită
de nepedepsit

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfeu, Heracle, Virgiliu, Dante... Excursiile în Infern au fost deci rezervate bărbaţilor.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgiliu n-a făcut nicio excursie în Infern. Dante l-a găsit acolo, alături de toţi marii scriitori păgâni. Ei locuiau înt-o [...] | Citeşte tot comentariul

Patronimică

Botezat Euridice
E frumos, nu am ce zice,
Dar mai potrivit, cred eu
Era să-i fi zis Orfeu.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i reciprocitate

În oricare femeie, zice,
El vede pe Eurydice;
Însă de dânsul, nu cred eu,
Să spună ele că-i Orfeu.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioanei Bantaş, autoarea volumului "Scrisori către Orfeu"

Ar fi curată pierdere de timp
S-aştepţi răspuns misivei netimbrate,
Că vezi mata, duduie, în Olimp,
Ajung numai scrisori "recomandate"...

epigramă de Gheorghe Buliga din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Paul Tutungiu, pentru volumul de versuri "Colindele din Ţara lui Orfeu"

Magie, haos, viziuni funebre,
Halucinaţii, demoni şi tenebre,
Chemări în urlet, vaiete-n tremolo...
... S-o fi întors el zdravăn de acolo?

epigramă de Ghiocel Constantinescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-ţi faţa, Orfeus!

Pierdut,
în faţa ferestrei arzi
amintiri şi lacrimi...

Euridice e aici, jucăuşă
dar nu o vezi de mâna cu care
priveşti în zare...

Palmele-i goale
visează
să-ţi descopere argintul.

Ochii
şi-au făcut drum
prin părul tău...

Întoarce-te, Orfeus
să-ţi poată pătrunde
în suflet!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinare aprinse pe râu

Plutesc felinare pe râu
cuminţi călăuze spre moarte
corăbii de ambră şi grâu
topite în ceţuri, departe

Le facem cu mâna, blajini
de nu ni s-ar pierde solia
vecernia tremură-n crini
acum se-nfiripă magia

E ora când cei ce-au rămas
înalţă oraţii de jale
precum un Orfeu fară glas
orbit de făclii vegetale

Plutesc felinare-n armuri
de gânduri ce nu se destramă
spre câinele cel cu trei guri
ce rupe sigiliul la vamă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme şi eseuri

m-am detaşat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă

acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
şi-n valuri inspre mine curg
poeme şi eseuri

e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublă baladă

Iubiţi, de-aceea, cât vă place,
Fiţi veseli şi petrecăreţi,
Că pân' la urmă, orice-aţi face,
Capetele vi le pierdeţi.
Nerozi ajung cei prea iubeţi:
Salmon căzu-n idolatrie,
Samson în tagmă la orbeţi.
Ferice-i care nu le ştie!

Orfeu, care din flauturi
Şi din cimpoi da zvon vrăjit,
De câinele cu patru guri,
Cerber, aproape fu-nghiţit.
Narcis, că prea mult şi-a iubit
Chipul cel plin de gingăşie,
În puţ adânc s-a prăbuşit.
Ferice-i care nu le ştie!

Sardana, cavalerul care
Creta în lupte-a cucerit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

El Desdichado

Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,
Sunt prinţul Acvitaniei ce şi-a pierdut moşia:
Singura-mi Stea e moartă şi-n cântu-mi ănstelat
Răsare-un Soare negru: este Melancolia.

În noaptea de Mormânt, Tu, ce m-ai mângâiat,
Redu-mă-n Posilippo, dă-mi marea, Bucuria
Şi floarea adorată de-un suflet sfărâmat
Şi-umbrarul unde Roza se-îmbrăţişa cu Via.

Sunt Amor sau Phoebus...? Lusignan sau Biron?
De-a Doamnei sărutare încă mi-e fruntea caldă;
şi am visat în Grota cu nimfe ce se scaldă...

De două ori trecut-am ne-nvins peste-Acheron:
Pe lira lui Orfeu, în drumul meu, am strâns
Şi al Sirenei strigăt şi al Fecioarei plâns.

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinderea de vis

Nimic nu mă face să privesc dincolo de lacrimi
un cer plumburiu şi
un sfânt cântând la harfă închiderea
lumii în căuşul versurilor
nici noaptea poetul nu mai scrie
despre iubire şi dumnezeu
nici marea nu ajunge pentru a cuprinde
sentimentul naşterii lui Orfeu
doar printre orele nesfârşite şi
spaţiile dintre cuvinte există
un dor aproape stins:
poezia desprinderii de vis.

poezie de Petru Sebastian Hamat
Adăugat de Linda Savu Bobeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria primăverii

Mugurii plesnesc in vie.
Vântul cântă simfonie.
Zboară şirul de cocori.
Cerul este fără nori
Bucuria primăverii
O impart acum cu zeii,
Un Apollo si-o Diană
Un Orfeu in sânziană!

Flori imi colorează gândul
Si musteşte viu pământul
Soarele e-n căutare.....
Vrea să dea o sărutare,
Nu oriunde, nu oricum,
Mai piezişă, după ulm,
Să nu-l vadă nimeni chiar
Că e crai fără hotar!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augustus Hill: Demult, pe vremea vechilor greci, trăia un om pe nume Orfeu. Îşi iubea soţia, cânta la chitară. Un tip extraordinar. Şi ce credeţi că se gândesc zeii atotputernici să facă? S-au jucat cu el. I-au facut viaţa un infern. De ce? Pentru că asta fac cei care au puterea cu cei care nu o au.

replică din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rocă

Rocă rănită, munte plângând,
Trec numai umbre prin iarbă, sub vânt,
numai poetul priveşte-n trecut,
sfântă memorie, literă, scut,
precum Orfeu, am privit cu păcat,
Euridice se-ntoarse în Iad,
Ca Hoelderlin trăiesc într-un turn,
Loc nebuniei sub semnul Saturn.
Viaţa e marşul forţat spre final,
Altă viziune, galben-opal
Se face soarele, iubita mea,
Noi suntem rocile, oameni, cândva.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!