La monument
La monumentu-înalt de pe colină
Vin oamenii, sfioși și se înclină
Și-n timpul anului, la sărbători
Depun pios, coroane mari de flori.
Aici se odihnesc viteji ostași
Căzuți în lupta dată cu vrăjmași
Ce și-au dat viața viață de eroi,
Să vină vremi mai bune pentru noi.
Ei s-au jertfit, în lupta încleștării
Să apere pământul sfânt al șării.
De sub pământul înverzit, cu rouă,
Ei nu pot să ne mai vorbească nouă.
Doar monumentul spune către noi:
"Eu port istoria și-ai săi eroi.
Sunt înălțat doar pentru amintire,
Prinos de jertfe, dar pentru cinstire,
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cu Jiul mă aseamăn
E Jiul frate cu Oltul și e geamăn
Cu care m-am legat de multă vreme,
Altfel de chip am eu, dar mă aseamăn
Și ca și el și eu mai scriu poeme.
Privim aceleași locuri din bătrâni
Și-n timpul scurs noi strângem amintiri,
Suntem și-om fi de-a pururea români
Și-avem în viață rosturi și împliniri.
Ne bucurăm nespus când ne-ntâlnim,
Firească e a noastră îmbrățișare,
Ne spunem câte toate din ce știm,
De la început, de când am fost izvoare.
Ne încântăm de doine ciobănești,
De șoaptele ascunse-n fapt de seară,
De doruri știm și patimi omenești
Și când tristețea e și ne înconjoară.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vremea
Când vremea peste veacuri
Uitarea ei va cerne,
Noi vom dormi de-a pururi
În lumea morții-eterne.
E-o lege a firii noastre
Și omenirii dată,
Sortită așa să fie,
Schimbată niciodată!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o fugă
E viața ca o fugă neîntreruptă,
Dar oare până unde alergăm?
E-aceiași veche și eternă luptă
Și greu tribut va trebui să-i dăm.
Că este așa și altfel nu se poate,
O știm de mult, din veacuri ancestrale,
Rămase-n noi și în eternitate,
Ca niște judecăți sacerdotale.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biet trubadur
Ca o prințesă în curți împărătești,
Tu n-ai să știi nicicând cât îmi lipsești,
Eu sunt un trubadur în Univers,
Sortit să-mi spun iubirea doar în vers
Și care pentru tine nu-i de ajuns,
Căci timpul scurs nu mi-a adus răspuns,
Întunecate zidur te-nconjoară,
Ca temerile care mă-nfioară.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kogălniceanu vorbindu-i domnitorului Alexandru Ioan Cuza
«Vorbesc, Mărite Doamne, în numele-Adunării,
Acum, când pentru noi e sfântă sărbătoare,
Vei lua destine-n mâini, vei da voință Țării
Și stai pe-același scaun ce-a stat Ștefan cel Mare.
Să se împlinească visul dorințelor de bine,
Ce l-au purtat în inimi strămoșii noștri-n veacuri,
Din tată-n fiu păstrat, să-ajungă pânʼ la Tine,
Ca liberi toți să fim și pace în cerdacuri.
O, Doamne! Misiunea-ți e mare și frumoasă,
Tu, fă ca legea Țării să n-aibă nedreptăți,
Ca fiecare om și fiecare casă
Să poarte doar cununa scumpei libertăți.
Domnia Ta să fie în liniște și pace,
Să nu ne-ntunece Țara vreo umbră de război,
Fă ca ale noastre patimi să poată să se-mpace
Și-alungă în pustiuri ce-i ură între noi.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul
Destinul nouă ne-a fost dat
Să-mpreunăm un aluat.
De e păgân sau poate sfânt,
Har al aceluiași pământ.
Dă mit și dor împreunării
Și o speranță disperării.
Alunecând prin timpul scurs,
Noi dăm iubirii un parcurs,
Venit din pulbere de astre,
Prinos al zărilor albastre.
Ca spațiul cel nemărginit,
Să ne tot ducă-n infinit.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Univers de taine
E-un Univers de taine și secrete
Acel ce poartă chip de om în astă lume,
Trecut îndepărtat și-a pus pecete
Pe întregul său. De ce? Nu știm anume.
Cu fiecare veac descoperim
Noi, alte fapte neștiute încă
Și-n tainele ce astfel le găsim,
E-o înțelepciune simplă și adâncă.
Purtăm în noi, noian de întrebări,
În căutări ce nu pot fi de-ajuns,
Iar ceea ce apar ca întâmplări,
E-un neașteptat și căutat răspuns.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerg cu gândul
Alerg cu gândul peste mări și ape,
Peste câmpuri întinse, peste munți,
În Univers pătrund tot mai aproape
Și tot întind închipuite punți.
Alerg prin galerii și prin genuni,
În zbor de chinuite încleștări,
Mai cred și câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.
Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniștea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit și fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în Câmpia Română
Laudă Domnului pentru că eu,
În casa părintească de lângă fântână,
La ceas sfânt, rostit de Dumnezeu,
M-am născut în Câmpia Română.
De atunci, anii trecut-au mereu,
Destinul nimic nu amână
În tot ce mi-e scris în frunte, e-al meu,
Eu, cel născut în Câmpia Română.
Nu uit niciodată clipa cea sfântă
Și simt asupră-mi o Cerească Mână,
Care în orice clipă mă binecuvântă,
De când născut sunt în Câmpia Română!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Când eu voi fi în țara de departe,
Vă voi vorbi de dincolo de moarte;
Prin versul scris pe care-l veți citi,
E ca și când și eu aș fi aci,
Cu gândurile mele de altădată,
În care am pus o inimă curată,
Ce-a ars cu torța ei mistuitoare,
În timpul ce s-a scurs, spre neuitare.
În somn de veci voi deveni țărână,
Dar numele pe-o carte-o să rămână,
Conștiință-a vremii scumpă și curată,
O mângâiere ce-am trăit odată!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat,
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribegie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Că presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribăgie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Te-ai strecurat în mine fără veste,
Că-așa a fost să fie-o împlinire,
Cu vorbe-ai scris în inimă-o poveste,
Așa precum se scrie în iubire.
În ochii-mi blânzi ai răspândit lumină,
Asemenea luminilor din soare,
Povestea care-ai scris-o e divină,
În mine răsărind încântătoare.
Iar eu citesc ca-ntr-o frumoasă carte,
În care s-au tot scris mereu noi file,
Rămasă-aci, tu nu ești departe,
Când se scurg nopți, iar după ele zile.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era o zi de iarnă
Cădeau de ieri și păsări și zăpadă,
Tapiserii din sufletul frumos
Și totul ne părea misterios,
Când fulgi de nea zburau din cer grămadă.
Părea un vis desprins dintr-o baladă,
Un peisaj atât de grandios,
Când noi ne-nstrăinați, cu gest pios,
Ne ajutam, vreunul să nu cadă.
Și ne-am simțit copii, ca altădată,
Întorcându-ne cu anii, înapoi
Și-n ziua aceea atât de minunată,
Copilăria s-a întors la noi.
A fost ca-ntr-o poveste adevărată,
Pe care am trăit-o amândoi.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gest al timpului
Ne naștem și murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu și normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mișcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit și cei ce vin...
Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conștiință
Dorința vieții, mit în noua ființă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor de frunze ruginite
Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârșit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.
Se scurge vremea încet, pe nesimțite,
Iar clipele dansează-amețitor,
Că noi simțim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.
Ca doi copii ne ținem azi de mână
La fel cum am făcut și-n alte dăți,
Ești vraja reîntâlnirii și stăpână
Ce-alungi neliniști și singurătăți.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorințe, când mi te-arăți!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un trubadur
Un trubadur al nopților celeste,
Rămâne-o filă scrisă într-o poveste,
Este-un simbol care-a înflorit în vers
Al vremii scurse, poate-un fapt divers,
O vrajă consumată-n nopți târzii
Și umbra unei dulci melancolii,
Un cânt duios în inimi tresărind,
Când stele-n candelabre se aprind,
Cu visele ce s-au născut în timp,
În zborul îndrăzneț peste Olimp,
Un gând pios și drag și renăscut,
Care-mi aduce aminte de-un trecut...
Nu mă certa că liniștea ți-o fur,
Tu iartă-mă, sărmane trubadur!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul lungii așteptări
Atât de lungă-mi pare așteptarea
A înfriguratei noastre întâlniri,
E-o lacrimă de dragoste-n priviri
Și-n vremea unde-i dusă depărtarea.
În gând nemărginit precum e marea
Se deapănă ascunse amintiri,
De-ai să mă vezi, n-ai să te miri,
Că tu știai că-am să-ți ascult chemarea.
În nesfârșita noastră îmbrățișare
În noi vom contopi un timp trecut,
Se va sfârși cu-a noastră așteptare,
Care-a fost lungă, grea și a durut.
În lacrimi vom găsi mărgăritare
Și o poveste scrim de la început.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Petre Gigea-Gorun despre timp, adresa este: