Strigă-mă, tăcut
nu te mai încrede în oameni
mi-a zis mama
ceea ce vezi să nu vezi
ceea ce auzi să nu auzi
închide ochii și taci
nu fi trist
tu ești omul ce caută
prin lumină risipirea
întoarce-te apoi
cu-nțelepciune
la casa aceea nelocuită
de ceva vreme
să nu plângi
când foșnetul singurătății
va ajunge la os
îngenunchează
pe pragul tocit de durere
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (4 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tăcerea din tine vorbește, e semn de înțelepciune.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Septembrie
am ochii unui condamnat
mă târăsc prin culoare
și nu pot
să respir prea mult
dincolo de liniile trasate
sub lut
se topesc durerile
în alte anotimpuri
nimic nu pare să fie ce a fost
doar un dangăt de clopot
împlinește ruga
cineva se plimbă prin mine
și tace
... e doar septembrie
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
și m-am așezat la masa tăcerii
vorbea cumințenia pământului
și creștea piatra lipindu-și
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
și l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârșit
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din volumul adevărul din cuvinte, de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu căuta moartea în oameni și nici în urmele acelora care au fost, caut-o mai degrabă în tăcerea lor.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi...
În ziua în care toate mamele își leagănă pruncii
am învățat tăcerea
și-n căușul palmelor
am lăcrimat
era prima zi a lumii cu o singură viață
de frica zilei de mâine am tras
cerul peste mine
și-am așteptat
din senzația că exist
mi-am făurit un zâmbet
și din când în când
înflorește în zâmbetul mamei
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golul dintre respirații
În crescătoria mea de singurătăți
am descoperit un intrus
uneori îmi ciugulește din palmă
apoi mă privește tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineața
la amiază și seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniștea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre
se zvonește că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
De paști...
culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert și vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
își ștergea cu mâneca
lacrimile și ofta...
viața m-a îndepărtat de sat
doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlțâie liniștea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeți
prin crăpătura casei se vede cerul și
Dumnezeu cum se plimbă tăcut
Doamne, cât a mai iubit lumea
și nouă sufletul!
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecători
Nu striviți tăcerea.
Noaptea e ferecată...
În zadar voi bateți
nopților
porțile-s ferecate
cu liniști
poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne de la mama
în închipuirea mea trăiește o mamă
sigur e mama
face parte din mine
dimineața
la amiază și seara
când vorbesc cu Dumnezeu
își pune capul între palme și
mă privește tăcut
din ochii deschiși parcă
într-o altă lume
ies lacrimi
trăiesc între realitate și vis
ferit de ochii lui Dumnezeu
îmi întorc capul și plâng
am senzația unui sentiment straniu
cum parcă m-aș hrăni cu propriul
meu sânge
sub stăpânirea gustului acela
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Identitate
după eliberare
mama visează frumos
la un nume
nici nu respiră
își apasă buzele
cu teamă
tremură
privește și
tace...
dintr-un colț
ceva mai încolo
privește și tata.
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva mă strigă, Teo...
de câte ori ți-am spus
să nu mă mai strigi pe numele mic
că s-ar putea ca vecinii
să creadă că
suntem amanți
oricum fericirea crește între noi
o privim prin fereastra de la răsărit
din când în când o purtăm în brațe
ca și când
s-ar fi născut
din prima noastră dragoste
uite
trecătorii au ură în priviri
vântul sălbatec ne suflă tăcerea
timpul ne bate pe umăr și
se adapă din noi
tăcere
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa moare viața...
Ești bogat și totuși
nu ai nimic
și asta pentru că
nu îndrăznești să te uiți
înlăuntrul tău
nu îți privești soția și nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îți pasă
noaptea pășești printre morții din gînd
care nu îți dau pace
te micești pe dinlăuntru
de ură și invidie inima
ți-e prinsă pe sloiuri de gheață
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuți
de la o vreme ți-se face frig
de dincolo de zid privește Dumnezeu
dar taci...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Cartea: Durerea din spatele cărnii, editura Pim/Iași
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa moare viața
ești bogat și totuși nu ai nimic
și asta pentru că
nu îndrăznești să te uiți
înlăuntrul tău
nu îți privești soția și nici copiii
cumperi lucruri de nimic
lumea se învârte în jurul
banilor tăi
de Dumnezeu nici că îți pasă
noaptea pășești printre morții din gînd
care nu îți dau pace
te micești pe dinlăuntru
de ură și invidie inima
ți-e prinsă pe sloiuri de gheață
nu mai e loc de nimic
nici chiar pentru tine însuți
de la o vreme ți-se face frig
de dincolo de zid privește Dumnezeu
dar taci...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Între două respirații
pe aici n-a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătățile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristețe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieți
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniștea
nu mai e nimeni
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog lui Dumnezeu să mai aștepte...
Miroase a rânced
împrejur
tăcerea
se răzvrătește
nici fluturii nu mai zboară
în acest decor
de întuneric
îmi joc ultima reprezentație
cineva îmi șoptește
că-s prea bătrân
să mai învăț repertoriul
încerc să-mi închipui plecarea
ca pe o toamnă văduvită de păsări
și un cer sub care groparii
au marcat o bucățică de pământ
pe întunericul din care a plecat și tata
adevărul e că mi-e frică
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine altul...
aud dimineața un cor de păsări
cu aripile frânte
sau poate
noaptea sângerează pe
pervazul ferestrei lăsată
interdeschisă în așteptarea umbrelor
cine altul decât mine aude
durerea cum trece
prin lumină ca
un fulger
rostogolindu-se sub zid
în căutarea a ceea ce am fost
tăcut ca o umbră
nelocuită de nimeni
mă afund în mine și aștept
cine altul...
poezie de Teodor Dume din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual magic
Ascult cum pământul
răsuflă cald
îmbrățișând câmpia
Se oficiază
un ritual magic
pentru împlinirea semințelor
Să nu le striviți tăcerea
somnul lor întruchipează
cel mai frumos vis.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea de alb
în lăuntrul meu e o pădure de mesteceni
o mare de alb pe care
nimeni nu o revendică
dimineața
aud răsăritul
spunând rugăciunea zilei
la amiază
soarele lăcrimează tăcut
e multă durere în ruga luminii
undeva între umbrele de mesteceni
sunt eu
un suflet
cu bilet doar dus
înspre seară
umbrele se subțiază subit și
mestecenii se culcă în beznă
atât de trist
îmi aduc aminte de cei care
nu mai sunt...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din carte, Fsță în față cu mine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Teodor Dume despre tăcere, adresa este: