Mă citesc prin tine
mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere pașii trecuți
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează șoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezește secundele
tramvaiul mă zgâlțâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am
nu mai știu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă privește, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuța se uită la mine speriată
am șireturile desfăcute a viață, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei
mă cos la mașina hazardului, vreau linie dreaptă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri am scris ce este bun, poate astăzi, astăzi scriem ce-i bun, poate mâine, mâine pentru poimâine, iar în final, cândva, tot ce-am scris va fi banal, vechi și depășit! Și totuși fără vechiturile astea, nu putem exista.
Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul de a nu fi pedepsit acela care nu este dovedit că a săvârșit o infracțiune, nu îl absolvă pe viitor că nu ar fi săvârșit-o!
Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la viitor, dar cu o relevanță mică.
Nemurire
Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieții.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.
Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viața mie îmi duce puterea
și simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlinește.
Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
și mă prăbușește.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irișii tăi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Într-un prezent atemporal fragil, existența noastră prezentă regretă de multe ori trecutul, că-ntoarcere nu are. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva, departe. Să folosim timpurile toate, căci suntem în ele doar temporar.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi
pentru tine vreau să fiu...
ziua care se naște-n răsărit
și plete-n raze calde-n asfințit
vreu să-ți fiu...
copacul cerului cu frunze nori
ce-ți ține umbră și răcoare-n zori
iar prin poieni cu multe flori
pentru tine vreau să fiu...
sunetul timpului ce-ți cântă
nașterea ta de început de noi
căci noi suntem din voi
vreau să fiu, de pot...
primăvară-n muguri de viață
și mănunchi de zile-n boboci de flori
vreau tu să fii...
puterea drumului ce tu iubind așezi
pe căi de viață-n pântec clipe noi
dând naștere lumii sens și vieții zbor
iar timpului fără zăgaz prin noi viitor
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea, ca și lupta, reprezintă dorința continuității spre viitor a fiecărei specii în parte. Este o lege fundamentală a conservării impulsului viului pentru supraviețuire, transmisă și prin codul genetic! Să punem stavilă chibzuită instinctului și să nu lăsăm niciodată să ne scape de sub control.
Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul este cerul!
aripile gândului nu pot fi oprite
să zboare peste groapa morții
nu săpa în cerul tău
nu încolăci șarpele în jurul mărului
rădăcinile nu le plimba pe pământul nimănui
iubirea nu este tarabă celui care înșală
în iarmaroc de vânzare nu mai sunt potcoave
caii timpului au dispărut de mult
mâna-i cea mai murdară
nu săruta templele ei nici cu vină
pune fără ea pâine curată pe masă
vinul nu-l fă în ziua sângerării
nu usca floarea înainte de-a înflori
moartea nu o îngropa cu țărână
cenușa n-o arunca în vânt
ea îți va orbi privirea viitorului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clovn
mi-am pus o masca mortuară
cinic râd ca-un clovn
cum am uitat sub o piatră
din cavoul sufletului meu
cheia care mă poate descuia
acum stau și mă gândesc
oare unde am pus-o...
înăutrul meu sau în afară
acolo poate unde nu sunt eu?
mă mai pot descuia pentru mâine
sau să rămân fără a mai fi eu?
poezie de Viorel Muha (septembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau alte dimineți!
privesc prin geam fără mine
colbul cerului-n roșu
ridică
durerea orizontului cel rece
întoarcerea ce mă așteptă
suspinul răsăritului de mâine
geometric drumul ne-ndoaie
destinul ne-a devenit un prea mic cerc
linia dreaptă nu ne mai știe
am uitat să încercăm a mai fi drepți
beau negrul cafelei din noapte
frânturi de gânduri în săgeți
mă-ntorc
noroiul pentru unii strălucește-n cărbune
și arde-ntrun roșu de sânge în gropi
degetelemi sunt oase uscate
nu-mi mai refuză nici amâgirea
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin destin
am rupt tridimensional
viitorul
el apocaliptic scoate
în relief lumina
prin suprafețe de lumi derulate
și...
programarea nașterii spre lume
încearcă prin forme perfecte
cu ea opusul meu ce spune
clipei care trece fulgerător
agonic-repede
prin trăire-moarte
nu mă lăsa sunt a ta
uite-mă!
mă vezi...
la margine de dimensiune?
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo au stat timpurile mele toate
de sus a picurat un bob de albastru
jos s-a întrupat clipa revenirii, fără durere
dincolo de orizont s-a spart tăcerea în fragmente
îmi văd timid brațul ce trupu-ți în trecut îl cuprinde
cum tresare acum prin cuvinte
un tren șuieră și își duce străinii nopții, în tăcere
melcul neobosit și-n pași de fantomă
în întuneric soarta și-o duce
la marginea orașului iubirea se zbate-n noapte
și strigă cu ghearele, scrijelind trup alb
în cearceafuri de liniști și-n tainică plăcere
destinul s-a fragmentat pe cărări multimple
împletind trup în fuior de viitor, în timp
am luat la braț o taină de noapte care mă arde
iar acum aștept să vii încet după mine, pe deal acolo sus
unde cândva în acea casă, au stat timpurile mele toate
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă mai vindeți!
te-am căutat pe scoarța unui stejar
milenar
trecuse sute de ani, de căutare
erai acolo, scrisă, minuscul de mică
erai acolo cu ochi speriați
topită
după pădurea acestui mileniu
nu ai vrut să rămâi în celălalt
căci ai tăi, au trăit în frică
ai vrut să fi și tu, un om liber
astazi, însă
ai cumpărat prea mult viitor
și
vei rămâne datoare
capturată și-n scoarța copacului
acestui mileniu
poezie de Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață-n chirie
s-a lăsat vândut la poarta nevoilor, și astăzi regretă, îi este rușine!
până și dragostea a închiriat-o, a dat-o pe-o singură zi
a amânat-o pe mâine
și mâine o va da, și iară și iară, până când
dar așa se întamplă, cineva intervine
noi suntem un număr și poate dosare, în fiecare zi
trăim câte-o pagină
o pagină care nu se știe, cum o să fie, de mâine
s-au cunoscut într-o piață, în fața unei tarabe. Ea? Cumpăra o portocală
El? Cu mâinile neștiind ce să facă cu ele, număra trecătorii
căuta timpul pierdut, din viața de mâine
parcul din urma lor a ramas pustiu, căci piața
le este, acum, punct de-ntâlnire
au grija să economisească, fiecare leu
acum își aduc aminte, din pagina de-atunci
de parcă și-acum o trăiesc
privirile încă li se întâlnesc! Si-și amintesc de parcă se știau de-o vecie
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te uit
mâine când ție în obraji
și-n gene tremurânde
vor ninge răsărituri
și norii se vor curba în lacrimi
voi striga cerului...
da
când vor crește
în picături de iarbă
pe verde albastru de cer
amintirile noastre
voi spune...
a fost
când voi întoarce timpul
către astăzi
și tristețea va ploua în mine
cu apusuri târzii
voi striga...
stai clipă!
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziduri
ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile și viețile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor
ne-au pus cămașa timpului hoției din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
și-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar și pentru copii care nu sau născut
în săli uriașe stabilesc doar destinul găștilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost și este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănțuite și strigă două epoci
cei morți, cei vi și fără libertate până în 90 și cei de după, fără viitor
din realitate au făcut o mass-media uriașă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârșit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falși duhovnici și măști de circ, cu analfabeți
cu saltimbanci îmbrăcați în politicieni
cu magistrați din lumea lor
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te-ai născut și-ai fost educat cu un anumit mod de viață, adică să porți botniță la gură și pe față, capul băgat într-un sac, nu ești tu vinovat. Dacă cineva îți va deschide ferestrele sacului și vei vedea că lumea din afara sacului este mult mai frumoasă, dă sacul și botnița jos și nu-ți mai trăi trecutul, ci construiește-ți alt viitor și altă viață! Găndește tot timpul cu înțelpciune în prezent căci poți fi oricând trecut!
Viorel Muha (ianuarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cumpărați
s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulți ani
ia ieșit barba prin ziduri
un geam tremură și se sparge
șoseaua s-a prăbușit dincolo de cer, totul este haos
o mânuță de copil se zbate-n zidul zile de ieri
am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranța deaja îngropată de ieri
într-o stație de viață, o femeie strigă către orașul fără ziduri
nu cumpărați de vreți a mai fi, zile pentru ei
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Astăzi nu mai sunt!
Întunericul îmi fură lumina,
strâmbă suflete, urăște viața.
Rădăcini simt cum se zbat pe canale negre
sufletul e-n captura minții,
gâdurile mi se zbat, se cațără
iar eu,
înverșunat strig cu disperare;
- dați-mi drumul din închisoarea capului,
nu-mi mai puneți acolo ideile voastre!
Omule!
ascultă-mă și pe mine;
- de ce strada se uită urât la mine, gonește viața
iar tălpile îmi ard și asfaltului prea subțire
îi este frig iarna și-n primăvară se peticește?
Sunt zdrobit, carnea mi-e moartă
boturi uriașe de mașini îmi ignoră viața.
Mă simt un nimic
în ochii bulbucați din geamul fumuriu.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre viitor, adresa este: