Citate despre alb și păianjeni, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la alb și păianjeni, dar cu o relevanță mică.
În grădina primăverii
Ce bucurie, zăpada-n sfârșit se topește
Și iată, frumos primăvara ne zâmbește
O floricică albă timid ne apare
E ghiocelul ce iarăși zâmbește spre soare!
Am ieșit din nou în grădina cu pitici
În iarba verde-s mii de gâze mici
Pe-o floricică gărgărița roșie se așază
Și picățelele pe aripi soarele îi luminează.
Copacii-s plini de flori frumoase, parfumate
O vrăbiuță sare pe o creangă, în față și în spate
Și ciripește tare, parcă ar cânta
Și pe drăguțele-i surate ea vesel-ar chema.
M-am așezat pe iarbă, chiar lângă-o ciupercuță
Și-n jurul meu bâz - bâz o musculiță
Ce zboară veselă prin aerul curat
Până-și găsi pe-aproape un loc mai luminat.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Alina Beatrice Chesca din În grădina primăverii (martie 2014)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții la trecerea dintre ani
Fire argintii albite de timp, dispar,
pe-o pânză de păianjen cu brumă pulverizată,
ca visele de copii certitudini se estompează,
rătăcesc bezmetice cuvintele-n abecedar.
Ocazii pierdute, mângâieri subapreciate,
închiși suntem în amarul amintirilor goale,
mâinile am ridicat și-am călcat în picioare
inimi ce-n surdină durerea și-au strigăt.
Zgârieturi pe suflet în riduri pe obraz s-au transformat,
pe-amara balanță a existenței ne-am urcat,
cu experiență de viață ne-am îmbrăcat;
certitudini, erori, mângâieri dispărute,
griji și satisfacții toate-s trecute.
Deși brazde adânci rămân săpate în piele
ochii-mi strălucesc de speranțe și o nouă putere.
Nu mi-ai bătut la poartă căci emoționată,
în prag te-am așteptat,
ghirlandă de lumină la gât mi-ai așezat
și-un pumn de fragede semințe tu mi-ai dat.
Stă în puterea ta, cu glas suav mi-ai zis,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul anotimpurilor
Salbă albă de mărgele
Și păianjeni de lumină,
Dans de fluturi și de stele,
Paturi reci de muselină,
Flori de gheață la fereastră,
Zarvă-n cer și pe pământ,
Pâlpâiri de foc în casă,
Ori colindători cântând...
Apoi vrajă, ce minune!
Peste-un petec de ninsoare
Prind în vise să adune
Ploi de gâze și petale...
Cu cercei de jad, deodată,
Ștrengăriță, bat-o vina,
Tânără și-mbujorată
M-a întâmpinat vecina,
Vânt de taină și lumină,
Mângâiere de petale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzelor ursuze
Învață-mă, iubito, să vărs pe pleoapa ta ceară fierbinte
să nu mai vezi lumea în care suntem prinși,
să nu te mai săruți cu monștrii falselor cuvinte
prin parcuri și dughene dezolante,
căci azi un taciturn așteaptă printre frunze arămii
fantasmele ce ieri se regăseau abandonate.
Nici azi nu te-ai schimbat de haina ruptă și murdară,
culorile-s la fel de nelalocul lor
și-o pânză albă de păianjen îți ascunde sufletul,
cuprins de remușcări și veșnic arzător.
Senin e cerul în această zi de toamnă,
doar câțiva nori timizi se scurg de-o parte
când steaua noastră cade arsă de indiferența
ce zace adânc în noi până la moarte.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (26 septembrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce spunem povești ( pentru Linda Foster)
1
Pentru că suntem obișnuiți să trăim sub frunze
și în zilele ploioase
mușchii noștri simt un tremur,
de-acum dureros, din vremea când rădăcinile
ne trăgeau în pământ
și pentru că avem copii care cred că
pot zbura, un instinct rămas
de când oasele brațelor noastre
aveau formă de țitere și se îndoiau
cu eleganță sub penele aripilor
pentru că înainte de a avea plămâni
știam cât de departe este fundul mării
în vreme ce pluteam cu ochii deschiși
ca niște eșarfe pictate într-un scenariu
de vise, și pentrum că noi ne-am trezit
și-am învățat să vorbim
[...] Citește tot
poezie de Lisel Mueller,1924 -,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Travestite
nu e deloc ușor să scriu despre cuvinte
arhangheli naufragiați și fără aripi heruvimi
apărătorii Edenului răstălmăcirii travestite
în miez de noapte traversat pe o corabie cu vele
încurcate
ca pânza de păianjen între culori și litere
silabele mă strigă aidoma regelui malițios
schițat pe coala de hârtie prins între colțurile-ngălbenite
ce râd un pic mai zgomotos
în timp ce dormi pe tine eu fumez
mă joc cu formele ciudate create-n zeci de variante
ce pot să spun la ora șase ce mă privește dintr-un nor
sunt ploaia fără stropi ce cade pe țipetele nesfârșite
halucinez în fumul otravit crezându-mă cuvânt promițător
țigara mi se stinge neglijată dar aprind alta nu mă las
mă-ncurca rima asta blestemată în timp ce fierb ca un cazan
mă simt o topitoare de cuvinte
incendiată-n bălți de tonuri ca o salbă
încerc să uit rimatele cuvinte mai bine ies de-aici
și scriu pe fila următoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața cu aromă de scorțișoară
de mâine dimineață
n-o să mai scriu ca până acum
cred că e vremea să întorc umbra
dintre firele ierbii și să las
iubirea din cuvânt să
rătăcească într-un sân de femeie
firește
o să dorm mult mai mult
lângă femeia geloasă pe
blugii mei mulați
o să șterg praful
pe toate nimicurile și o să
închid lumina între coaste
locul unde ieri îmi țineam neputința
toate frustrările o să le arunc
la coșul cu rufe murdare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XII
Mergeam acum cu umbra cea-ncărcată
ca boii-alături, când în jug îi pui,
cât timp mă-ngădui prea-bunul tată.
Dar, când mi-a zis: "Desparte-te și sui.
că-i bine-aici cu vâsle și vântrele
să-mping-un om cât poate barca lui,"
dând dreptu-i stat înfățișării mele,
cum faci când vrei să pleci, deși-mi erau
gândirile smerite-acum și grele,
eram în mers și pașii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, făcând dovadă
și-ai lui și-ai mei ce sprinten umblet au.
Când iar mi-a zis: "Las-ochii tăi să cadă
spre-a fi cu spor cărarea ta nainte,
să faci și locul de sub tălpi să-l vadă."
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blues fără sațiu
stăteam pe o pânză de păianjen și mi se dăduse o lectură militară
un text lung de toamnă contorsionată în juru-mi precum adulterul
muream și în același timp măturam praful galactic
din modesta căsuță de țară
a străbunilor
zbierând după mine
de ce n-am mai venit
precum abd-ru-shin pe i-phon-urile arabilor
meditând despre bacterii & endoscopii
pe scara spiralată a bibliotecii ferdinand din iași
ps
regele n-a citit vreo carte aici pe scara spiralată
priveam cum iordaniene nebotezate în iordan
au desșurubat dopul de la apa plată
cu o felie de lămâie
și ce altceva ai mai făcut în casa
din roman
efectuându-ți stricta inspecție a zilei
în care ai fost mai bun
decât pânza de păianjen a toamnei
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă fără adresă
îngenunchez sub icoana răstignită
pe albul scorojit de vreme
cu teama zilei de mâine
mă întreb ce va fi
în anotimpul în care
sunt prizonier în
propriile mele gânduri
nu mai am nimic de făcut
îmi rod neputințele din
urma genunchilor
și aștept
nu sunt pregătit pentru asta
cobor în mine ca într-un oraș
pregătit de război cu
vitrinele agresate
de păianjeni
pendulez între două liniști
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (30 martie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna Marple
așezarea la masă asemenea unui uriaș în liniștea mării
corăbii pustii pe chei
pânze albe fluturând în neant, cu colțurile rupte
azvârlite printre umbre dense și fumurii
ale unor aripi subacvatice
doamna Marple se apropie de mine cu o ceașcă cu cafea
se așază de partea cealaltă a mesei și zâmbește privind
pe fereastra fără perdea, fără draperii, fără ziare lipite de sticla geamului,
fără lemne bătute în giurgiuvele
între noi un tărâm de amintiri o lampă
cu trei becuri (două arse) așezată pe pervazul ferestrei.
în jurul ei bâzâiau muștele și țânțarii cărora mama
le împrăștia măruntaiele pe zidurile dinspre stradă,
broaștele stăteau lângă garduri amenințând ce nu puteam vedea,
tot ce nu puteam vedea...
un baiețandru adormit, cu ochii roșii si fața proptită în palme
cu claia de păr scurgându-i-se după urechi
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă
De stăruiesc ca să despoi frunzarul
în pieptul vechi îți vâră ani de lapte
Să-l țin pe tata să-l îmbăt în floare
Petale sclipitoare ca amnarul
De sub culcușul merelor răscoapte
La bătrânețe leac să fie, oare,
A-bătrânit tătuța, ăst i-amarul
Sculptez trudirea fiului în fapte,
Spre floarea dintr-un lan de vindecare!
Eu țiu la tata, viața să mi-l ție!
Nu-i timp să stau, cu moartea după mine,
Să-mi iau un cal negruț, să plec oleacă...
Din palma fetei, tare mi-e zurlie
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine
Și de ștergare,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă (refăcută)
1.
Nu-i timp să zac, căci moartea, după mine,
Să-mi iau un cal, să plec, de-aici, oleacă...
Din prispa fetei, tare mi-e zurlie:
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine,
Și de ștergare,
Și o să beau din apa ei săracă;
De stăruiesc, ca să despoi frunzarul,
În pieptul vechi, să-ți vâru' ani de lapte!
Să-l țin pe tata, să-l îmbăt în floare,
Petalele-aprinse, ca și jarul,
Culege-oi macul vremilor răscoapte...
La bătrânețe leac, să fie, oare?
A-bătrânit tătuța, ăst "amarul"!
Sculptez trudirea fiului, în fapte,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize din Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă nopților de mai
Lumânari pe cerul negru strălucesc și se arată
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată.
Cântec lin, îndrăgostiții, sărutându-se de zor,
Și bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor.
Peste lumea-nviorată, adieri alene cad
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard.
Ondulându-și tâmpla ninsă printre valuri de rugină,
Se ascund sub stranii umbre, ca o arcă de lumină.
Lumânări pe cerul negru strălucesc și se arată...
Trec ținându-se de mână pe cărarea-mparfumată,
Tineri pentru care viața doar acum abia începe
Și bătrâni nutrind speranțe, împletind uitarea-n plete.
Sus sunt sâmburi de lumină încolțind de strălucire,
Parcă îngeri trec în goană în divina lor nuntire.
Ninge-n suflet teiu-n floare, cântul eminescian,
În hamace de lumină ne alintă an de an.
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată
Pier precum o strălucire și spre zori ni se arată
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt șerpi peste tot
Sunt șerpi peste tot.
Dați-mi un trup gol de femeie vulgară
Să-mi șterg lacrimile ușuratice,
Să-mi ascut cuțitele tocite de praful
Ce mi se scurge dintre buze,
Să lovesc viorile la care nu știu să cânt.
Dați-mi o carte cu pagini albe
Din care să citesc filosofie și poezie proastă
Noaptea, cu lumina stinsă,
Din care să-mi fac țigări cu gust transparent de iute,
Al căror fum să mă dezbrace de starea solidă
Și să-mi violeze când brutal
Când în fugă spre mângâiere simțul tactil,
Cotoarele degetelor ce-mi ies din palme
Și se îndreaptă fierbând
Să-mi smulgă centrul de greutate.
Căci doar așa biologia mi-ar accepta zborul.
Sunt șerpi peste tot.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Primejdie (2008)
Adăugat de Natalia Primejdie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Dedicat lui Karl Kraus
E o lumină pe care vântul a stins-o.
E o carafă păgână pe care după amiaza o părăsește un bețiv.
E o podgorie arsă și neagră cu găuri plină de păianjeni.
E o încăpere pe care cu lapte au văruit-o.
Nebunul a murit. E o insulă în Caraibe
Spre a primi Zeul-Soare. Se bat tobele.
Bărbații pornesc un dans războinic.
Femeile își leagănă șoldurile prin liane și flori de foc
Când marea cântă. O, paradisul nostru pierdut.
Nimfele au părăsit pădurile aurii.
Pe străin îl înmormântează. Atunci se ridică o ploaie de lumini.
Amiaza adoarme pe asfaltul încins.
Într-o curte sunt fetițe cu rochițe jalnic de jerpelite!
Sunt camere pline de acorduri și sonate.
Sunt umbre ce-n fața unei oglinzi se-mbrățișează.
La geamul spitalului se încălzesc reconvalescenții.
Pe canal un vapor cu aburi duce sângeroase molime în sus.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colț
***
Există pietre
ce păstrează căldură
și una dintre pietre
sunt eu.
***
Am zidit pădurea
în toată inima mea,
înțelegând tulburarea frunzei
peste grija sufletului.
Straja ochilor stropește rouă.
Rodul luminii
din pântece curat
înalță adăpost cerbilor
și-n pustiul neumblat și fără apă
călăuzesc corăbii.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimativ sacrificiu
În acest moment de suspans
cuprins între rădăcinile gândului
ce se zbate în nuanțe fauviste,
cuvintele tale picură aidoma
cântecului ce te poartă în timp...
cu acea inocență primară
printre hohotele scrisului meu.
Unele cuvinte, cu aripi istovite,
își lasă cadavrele trupurilor prelungi
peste armonia iubirii
țesută, ca o pânză de păianjen,
întinsă, ultimativ sacrificiu,
la picioarele clipei confuze care ne rănește.
Alte cuvinte se nasc
dintr-o margine a rostirii
cu brațele pline de gânduri
rostogolindu-se-ntr-un zâmbet,
la sfârșit de poem sprijinit
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și păianjeni, adresa este: