Citate despre alb și păianjeni
citate despre alb și păianjeni (inclusiv în versuri).
Păianjenul și toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.
Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.
poezie de Camelia Oprița din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen
Unde cețoasa pânză de păianjen se sfârșește?
Unde albul pânzei de păianjen se rărește?
- Acolo sus, păianjenul - precum o stea neagră,
Lacomă stea,
Cu mii de ochi privea...
poezie clasică de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Somnul
Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!



Adormita
Adormită pe plocate,
Te-ai trezit pe jumătate
Și ți-e frică și sfiială
Că te prinde ziua goală.
Nu poți iute să-ți ascunzi
Sânii albi, de-abia rotunzi.
Nici păianjenul din plasa
Cu trei colțuri, ca mătasa.
Haide, nu-ți fie rușine
Că se uită mult la tine
Vărul soare, din livede,
A orbit și nu te vede.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Stihuri noi (1956)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Creion
Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul și copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Sper care-noată albi
Pești lungi cu ochi rotund.
Și capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin și bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Creion
Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul și copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Spre care-noată albi
Pești lungi cu ochi rotund.
Și capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin și bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vița-de-vie
Vița-de-vie casa noastră
O-mbrățișa cu ramuri grele
De boabe ce, către fereastră,
Momeau un cer de păsărele.
Cu-nfrigurata-i mână albă
Mama o coardă ne-apleca:
Copiii se-nfruptau în grabă
Din viguroasa miere-a sa.
Azi păsări nu-s, mama e moartă;
Vița-de-vie-i doar un ciot;
Văl de păianjeni ușa poartă;
Eu plâng și mă gândesc la tot.
poezie celebră de Lamartine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja
Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănțuind sub zări.
Ape se despică, nesfârșite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate și mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori și asfințit.
Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec de lună nouă
Incet, sub pașii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastră
... și tot mai e ceva neîmplinit
și singur, în iubirea noastră...
Poate că doina asta veche
tăcerile le cerne rând pe rând,
de iți răsuna în ureche
pe după ceturi luna lunecând
Neliniști vechi, și glasul lor hoinar
spre neștiut încet ne mână
Ne-oprim o clipă... apoi mergem iar
prin ceața uda, mână-n mână
și văzul tău pe piept imi suie
ca un păianjen beat. și nu imi spui
că mi s-a prins surâsu-ți amărui
de buze, fața amăruie
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spectacolul poeziei
citesc, iubiți spectatori, o mie de lucruri deocheate
pentru a vă determina să mă ascultați
citesc vorbele de la un capăt
și de la celălalt
și de la mijloc
arătându-le buricul
pun în plasa de păianjen a cerului
ființa mea la vedere
albă, zgomotoasă
și plină de păcate
pentru a vă determina să mă priviți
cânt o mie de cântece fără perdea
pentru a vă trezi interesul hohotit
și iată, ca Solomon,
acum vă spun:
citiți cântarea cântecelor mele adevărate
citiți ochii mei
întotdeauna înlăcrimați,
[...] Citește tot
poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la alb și păianjeni, dar cu o relevanță mică.

Mireasma doinei
Albă floare de cireș
Fluturele adia vântul
In mireasma doinei
In vioară de greiere
Ea... duios asculta
Jindul ochilor o scălda
Aripile-i se inroșeau
Înflorea vioara mlădiind zarea
Intr-o adâncă scorbură
Impletea cu ură
Un negru paianjăn
Mătasea morții.. rece crisalidă
Fluturele florii de cireș
Amăgitor să-l prindă
În stravezii hangere
Aruncate zambitor
Printre zarea dintre ramuri
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dimineață de copil
nu este fetița cu păr abanos
cu ochi verzi și cămășuță înălbită
nu este o fetiță din oraș
nici un fluture nici un hulub
este o floare
albă stăpână a tuturor păpădiilor
desculțe prin rouă în iarba dimineților de vară
venită de pe pământul desenelor
ușoară ca o respirație de copil
arată calea libelulelor sub reflectoare galbene străpunse de frunziș
în poiana țesută între pânze de păianjen
cu atâta tandrețe copilule
te salută cu un fâlfâit de aripi din aer
derutate păsările contaminate de puful alb
de ce au tăcut greierii
ar fi trebuit să fie prezenți la concert
să țopăie la refren
în timp ce umbreluțe albe-secetoase
zboară într-un dans al corolelor
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infern
E sâmbătă seara la căminul zece și în oraș
de geam atârnă un cearceaf pe care stela va coborî la noapte
la capătul scării e un păianjen uriaș de care nu putem trece
dar stela știe să înșele vigilența păianjenului
sâmbăta e cea mai periculoasă seară a săptămânii
dacă vrei să pleci acasă ai nevoie de bilet de voie
dacă vrei să ieși în oraș un bilet de voie nu e suficient
trebuie să-ți cumperi o învoire treaba ta cu ce și de la cine
eu stau în pat înconjurată de un gard invizibil de care se lovesc cuvintele celorlalte
și nu putem pune la cale un plan de evadare
de fapt lor le e frică și visează că nu le mai este frică
se mulțumesc să traverseze holul de la un capăt la altul
și să fumeze snagov ori bt in cel mai bun caz
uneori primesc semne pe pervaz se așază un porumbel voiajor și eu mă apropii
de el îi desfac inelul și citesc mesajul
fetelor ar trebui să plec
mă întorc înapoi în pat și mă fac mică-mică până încap
într-o pagină albă care ca într-o magie se umple apoi de cuvinte
poezie de Maria Postu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!



Recviem pentru mare
Sunt anumite lucruri precum păianjenul, năluca,
Impozitul, umbrela pentru trei persoane, guta sâcâitoare
Pe care le urăsc, dar ceea ce urăsc din cale-afară
E un lucru căruia lumea-i dă numele de Mare.
Turnați apă sărată pe dușumea și-o s-apară-o
Pată urâtă și diformă; imaginați-vă oroarea
Aia de băltoacă lăbărțată până hăt departe,
Ei, chestia asta seamănă leit cu Marea.
Loviți-vă câinele până-începe să urle de durere
(Pe unii îi distrează-așa ceva, altora cruzime li se pare)
Și-închipuiți-vă că-l loviți necontenit și că javra urlă-încontinuu
Ei, balamucul și zarva asta ne-amintesc de Mare.
Am avut un vis cu mii de dădace-n șorțulețe albe
În marș pe stradă sau, cum pretind ele, la plimbare
Având alături copii cu săbii de lemn și mii de tobe;
Asta, de asemenea, m-a dus cu gândul tot la Mare.
[...] Citește tot
poezie clasică de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noapte asta
I.
liniște
în casă
noaptea
ca un păianjen
care
își țese
tenace
plasele
și
cade în ele
din solidaritate
cu mine
și numai noi
știm
cum e
II.
noaptea asta ca un ceai verde cu bergamot sau ca
[...] Citește tot
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lebede pe lac
O pânză de păianjen ai țesut
Ai adunat în ani lumină gândul
Ce niciodata nu l-am cunoscut
Șireaguri de mărgele îmi picură
Pe gene culoare albă sidefie
Șiruri de gânduri scoase acum
Dintr-o lume rea siderată pustie
Pânza de păianjen ca un fum
Șireagul de mărgele deșirat
Drumul iubirii liber nepătat
Traiește iubirea frumoasă
Căci soarta uneori e dureroasă
Rămân privind în urma ta deliberat
Din pânză de păianjen esti scăpat
Și tot trecutul greu tu l-ai uitat
Rămâi cu bine, dragul meu iubit
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură de păianjen pe Stromae
formidabil cât adânc de adânc e-n stâncă
te uită-n palmă... jalea ales deșirată
des seamănă cu o melodie de Stromae
iar azi are chipul tău de vampă mirată
încerc dorul rondelul sau ghimpele păcii
pe coala aceasta bleu de virgină joc step
și câte trăsnăi aș vrea să-ți spun despre mine
dar nu știu cu ce parte din sânge să-ncep
brațele mele toate întreabă de tine
formidabil cum mă prefac din nou că trăiesc
el și ea îmi vorbesc despre-o cacofonie
cât vârtej e în coliba... din care lipsesc
cânt de adio și basme albe în ceață
o insectă mică se plimbă pe-ecran cu-amintiri
atât de plini și goi de iubire iubito
cum un chiștoc aruncat sub o talpă
de doi crocodili...
poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracă fără tine
Orele par să fie eterne...
în spatele geamului închis,
tăcerea și noaptea așterne
visuri de-o zi pe ochiul închis.
Ceasul uitării în noapte aprinde
o candelă ce vrea să aștearnă
o umbră ce fruntea o cuprinde
în noaptea prea albă de iarnă.
Pe caldul mormânt răsar doar păianjeni
și gol de iubiri cândva desfrânate
în culori de iris și flori de stânjeni
ce te-au răpit în umbre uitate.
Boabe de rouă pe sâni se preling
spre adâncul alb de crinolină
și mâinile-ntinse parcă ning
chemări spre tavanul de tină.
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea (28 februarie 2017)
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!


între-vis
Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcușul spre sud
cu o umbrelă roasă își împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată
cioplită din lemn ciudat violet
cu vinișoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor sau a reverență, după concert
contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ține fix și nu știu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvență în punctul critic
orele 11:59 când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii cețoase
«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!
alt instrument nu primește
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și păianjeni, adresa este:
