avalanşe

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
şi plouă cu gheţuri
şi soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de ceţuri

şi clatină zări cu nesaţ meteori
plutind printre ele
şi munţii şi marea ascunşi după nori
se spală cu stele

în jur avalanşe de spaţiu şi timp
şi Tu eşti departe
şi zeii sunt duşi fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

şi iar Infinitul te strânge în chingi
de taină şi dor
eşti ultimul Om care poţi să-l atingi
cu primul fior

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulter

... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în fereşti
miez de noapte adânc ca o glie
defrişată de cai din poveşti

gânduri negre şi involuntare
peste cap colţ de plapumă tras ca un chin
pisicuţă torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în

- te visez lângă mine - avalanşă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mişcări interzise
şi erupe în toate esenţele tale

iarăşi vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în fereşti
te ridici. Te îmbraci. Şi ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubeşti...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre cele mai semnificative dezechilibre spirituale care se soldează cu prejudicii karmice colaterale şi cu o avalanşă de emoţii paradoxale îl constituie schimbul frecvent de partenere sentimentale.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce aparţine minţii şi spiritului, fie că este bun sau rău, infectează ca un microb, transcede visceral ritmul gândirii; prin urmare, ideile au ajuns să aibă o putere atât de mare asupra maselor. Ideile sunt contagioase, iar acelea care se nasc dintr-un individ ca observaţii incontestabile, sau concentrări ale spiritului, pot duce la construcţii explozive, cu efect de dinamită, ce pot fi lansate ca o avalanşă pornită de paşii unei păsări pe zăpada bătătorită.

citat clasic din Carl Ludwig Schleich
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tapetum lucidum

desfă-mă şi umblă
la fel cum ai face-o iarna
într-o zi cu soare
cu picioarele goale prin zăpadă
ştiind că numai aşa sîngele tău poate porni
avalanşa sub care
vom veni din cînd în cînd
să stăm la poveşti.

poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet 133

a rătăcit pe coridor nebunul
bătrân cu ochi fierbinţi, în pijamale,
prin avalanşa paturilor goale
şi reci, târându-şi hotărât furtunul;
în ciuda junghiului acut din şale
şi-a amintit că astăzi e Ajunul
Crăcinului şi unul câte unul,
a împărţit nimicurile sale:
medalii ruginite şi o poză
cu regele, vecinilor de sală,
un disc ciobit de patefon cu Tosca,
lui Popa, veteranul cu artroză
iar la sfârşit, acelui ce se scoală
de-atâtea ori să urineze, plosca.

sonet de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutătorul de iubire

Demult, zăpadă trupului tău
stârnea avalanşe prin anotimpurile din mine.

Temător, orele se striveau laolaltă
sub călcâiul gol
al căutătorului de iubire.

Azi, exersează în noi,
noii veniţi cu piepturile goale.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele toate durute

... dacă ar fi să renunţ
iar la singurătate
ar însemna să pronunţ
numele celor
uitate

ar însemna să revin
iar la iluzii pierdute
la amintiri care ţîn
numai de cele durute

ar însemna scotociri
iar în trecuturi trecute
ar declanşa rătăciri
de avalanşe tăcute

şi iar în sine mă-ncui
în carapace avidă
de tot ce-a fost şi ce nu-i
singurătatea lichidă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

Mă ademeneşte iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aştern fulgi rătăciţi
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaţ aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani şi anotimpuri
porţi albe se deschid
trezind izvoarele
din aşteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de ştire
dezgolind firave sentimente
învingând gheţarii
ce te-au răcit
la malul de amintire

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul mutilat al tinereţii

garda pretoriană fusese inculpată de un inchizitor plictisit şi îmbătrânit înainte de
vreme,
întrebările au săpat gropi adânci în livada de caişi,
atât de adânci încât pânza de apă a izvorului minciunii a fost tulburată.
comandantul a fost adus şi torturat în faţa oamenilor ce cândva îi executau ordinele,
ţipetele lui au declanşat avalanşe modeste pe crestele unor munţi aparţinând unor zei
cu nume uitat.

fecioara de albastru a îmbrăţişat picioarele stăpânului şi a început să plângă
neconvingător,
martorii s-au mirat de îndrăzneala convenţională a unei fete neştiutoare
şi au aruncat cu suliţe fără vârf în visul mutilat al tinereţii.

lăsat amanet unor cocori fără aripi,
cerul s-a întunecat
mult prea târziu.

poezie de Eduard Dorneanu (30 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de primăvară (Parodie după G. Bacovia)

Prima vară...
Dup-o toamnă zbuciumată cu scrutin prea violet,
Zeus se-avântă cu-acelaşi valet.
Criza se dezvoltă în întreaga ţară

O nouă avalanşă de vise, impozitări...

O lungă lâncezeală s-aşterne peste tot:
Vrem lapte, nu şi miere.
Privim spre ce votarăm şi scuipăm numai fiere.
La poarta fabricilor disponibilizaşii nu mai pot.

O altă primă vară cu vechi înfometări...

Vin şi ţăranii ăştia că le-au promis subvenţii.
Câmpia râde, iarăşi nu va fi zgândărită.
Doar buruiana creşte, ea nu va fi stârpită.
Agricultura noastră aşteaptă intervenţii.

O, când "trăi-vom bine" şi fără lamentări?!

parodie de Sever Purcia, după George Bacovia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poftă

Mi-e poftă-n dimineaţă... de iubire,
De prelungite-mbrăţişări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veşnicii.

Mi-e poftă-n răsărituri... de lumină,
De îndrăzneli şoptite şi tăceri,
De nebunii, chemări, adrenalină
Ce picură în suflet... primăveri.

Mi-e poftă-n dimineaţă... de uitare,
De patimi regăsite şi iertări,
De-un orizont abia ieşit din mare
Stârnind o avalanşă de-ntrebări.

Mi-e poftă-n răsărituri de răcoare,
De ploaie şi atingeri care ard,
De curcubeul ca o provocare
Şi de ce nu? de clipa de hazard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poftă

Mi-e poftă-n dimineaţă, de iubire,
De prelungite-mbrăţişări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veşnicii.

Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină,
De îndrăzneli şoptite şi tăceri,
De nebunii, chemări şi-adrenalină,
Ce picură în suflet primăveri.

Mi-e poftă-n dimineaţă, de uitare,
De patimi regăsite şi iertări,
De-un orizont, abia ieşit din mare,
Stârnind o avalanşă de-ntrebări.

Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare,
De ploaie şi atingeri care ard,
De curcubeul clipei şi de soare
Şi de ce nu? de clipa de hazard.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să treci în somnul meu

Ai strigat, dar sufletul tău era răguşit.
Avalanşa de cuvinte s-a năvălit peste mine.
Srig în întuinericul de alb şi în privire
Se înalţă nămeţi de întuneric şi sete de viaţă
M-ai condamnat iubindu-mă
Să fiu prizoniera propriilor tale iubiri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ghearele iernii...

În ghearele iernii astăzi voi sta
În mine vin fulgi spulberând,
Nu mai zăresc vreo urmă de-a ta,
Pe alei mai pustii ca oricând...

Te strigai din zăpezi fără glas,
Fugiseşi de mult, hibernal,
Mi-e era teamă cui să te las
Iernii sau mie glacial....

Te privii ca pe a iernii ursit
Cum parcă mă strângi între dinţi
Sălbatică luna şi eu rătăcit,
Un demon eram intre sfinţi.

Ninsese iubito prea mult,
Avalanşa ne lua pe-amândoi,
Sunt singur şi încă ascult
În taină tot iarna din noi...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erorile vin in evantai, intervin în cascadă şi survin în avalanşă.

aforism de David Boia (19 decembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă de dragoste

Sunt blestemat să te iubesc de-acum înainte
O mie de vieţi şi-o mie de morţi
Am primit pedeapsa-nvăţării de minte
Şi povaţă-mi fie nescrisele cărţi...

Lângă tine-am învăţat ce conjugarea lui "a zâmbi",
Şi tot lângă tine pe a lui "a plânge",
Lângă tine-aş fi vrut să-nvăţ "a muri"
Şi orice obstacol să-nvăţăm "a-nvinge".

Dar n-a fost să fie, iar astăzi mă doare
Fiecare clipă ce se scurge lent,
Inima-mi şopteşte ca să fiu mai tare
Iar dorul de tine este... permanent

Visuri când e noapte, iar vise de-i zi
Toate peste mine vin ca avalanşe
Ritmuri decadente, făr-a se opri
Zguduie pereţii nepictatei planşe.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate si foc

Realitatea e la televizor
În fiecare zi,
La oră fixă.
Ştirile vin
Precum o avalanşă de zăpadă
În deşert.
Avem multe cazuri,
Oamenii mor,
Vaccinul e...
Subiect universal.
În faţa focului
Jur că nu există oglinzi,
Dacă tu ai avea un singur chibrit,
Ce inimă ai aprinde?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi albaştri
Ca marea calmă, azurie,
Frământându-şi valurile,
Fiecare ţipăt de albatros un pizzicato
Al unei harpe fără de sfârşit
Ce te-nvăluie cu viclenia sirenei
Şi te trage, fără scăpare în vârtej

Ochii tăi albaştri
Ca nourii tolăniţi leneş
La margine de lac
Blue sky, blue sky,
Se tânguie Pink Floyd
Neputând ţine ritmul
Cu unduirea şoldurilor tale
În care bărbatul se pierde
Ca într-o mlaştină de smarald

Ochii tăi albaştri
Ca- iartă-mi metafora folosită

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entuziasmul literei tipărite în tinereţe, urmat de temperarea avalanşei de cuvinte la maturitate, pentru ca finalmente să se constate că s-a instalat Criza (la Capăt de drum, fără să fi cunoscut Consacrarea sau să fi creat Capodopera). Soarta îi culege numele, plictisită la ETC (Entuziasm, Temperare, Criză).

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!