boală şi prezent

Singuri şi toţi

Sfârşim mizeria, începem criza,
Puteam trăi şi noi cum se cuvine,
Şi omenirii-ntregi nu-i este bine,
Petrodolari plătesc pe Mona Lisa,
Ne-am dus mizeria cu demnitate,
Fără maşini, fără curent la prize,
N-aveam nimic cînd lumea avea de toate,
Azi suportăm cu ea aceleaşi crize.
Ne pregătim de douăzeci de veacuri,
De fericirea unui veşnic mâine,
N-am cunoscut fraterne ajutoare,
La boala noastră n-avea nimeni leacuri.
Nu ne-a dat nimeni pace, drepturi, pâine,
Iar la durere tot pe noi ne doare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa de lume o putem verifica doar în iubire. În braţele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăceşte în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Şi de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalţă un protest melodic şi sfâşietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spaţiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptăţii. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiţi agonizant de îmbrăţişări?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de medici

Serioase cercetări, de azi, susţin
Că dacă duci o boală "pe picioare",
Pe lângă că te costă mai puţin,
Ai şanse evidente de scăpare!

epigramă de Gheorghe Băisan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalele, azi sunt bolnave

Spitalele, azi sunt bolnave...
Şi cei ce le conduc, la fel;
Sunt vremuri triste, vremuri oarbe,
De parcă totu-i un mister.

Văd feţe blânde, feţe grave...
Privesc cu teamă-n portofel;
Spitalele, azi sunt bolnave...
Şi cei ce le conduc, la fel;

Se-ncearcă cu perfuzii slabe...
Vor să salveze-acest Guvern;
E plin de boli, la fel de grave,
Salvarea vine... doar din cer

Spitalele, azi sunt bolnave...

poezie de Aurel Cehan (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ţară

Trimite, Doamne, leacuri pentru ţară!
Mi-e naţia bolnavă şi flamândă;
Cu greu se-alege grâul din negară,
Iar molima, ca fiara, stă la pândă.

Revarsă, Doamne,-o ploaie de lumină
Pe ţarina de-o vreme urgisită!
Mâhnirile acestui neam alină
Şi primeneşte-i haina ponosită!

Pogoară, Doamne, binecuvântare!
Tarâna Albei Iulia pulsează...
Decembrie, în strai de sărbătoare,
Pretinde azi o Românie trează!

poezie de Valeria Merca (1 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frică doar de boală, bătrâneţea nu mă sperie. Este o vârstă frumoasă, care aduce în schimb perspectiva şi înţelepciunea. Mi-e teamă doar de perspectiva morţii, mă doare să pierd câte o persoană dragă, devin tot mai sentimental cu timpul şi-mi dau seama cât au contat în viaţa mea anumiţi oameni care azi nu mai sunt. Cât despre mine, mi-aş dori o moarte comodă, senină, fără aventuri.

Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza bolnavă

De ce eşti astăzi, Muză, atât de-ndurerată?
Ce vis urât al nopţii în minte ţi-a rămas?
De ce trec laolaltă pe faţa ta-ngeţată
Fiorii nebuniei şi-ai spaimei fără glas?

Ce-nveninată iasmă, ce spiriduş sprinţar
Turnata-ţi-au în suflet iubire şi-ntristare?
Cu pumnul lui despotic, ce-ncrâncenat coşmar
Te-a prăvălit în fundul Minturnei legendare?

Aş vrea să-ţi fie sânul un cuib de calde vise,
Să-i simt mireasma tare, cu iz de sănătate,
Şi inima pioasă să ţi-o ascult cum bate

Cu ritmul plin din versul pe care-l stăpânise
În evul antic, Febus, părinte-al poeziei,
Şi Pan, culegătorul de roade al câmpiei.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o minciună

A trecut iar minciuna şi astăzi pe la poartă
La braţ cu fala goală, pretinsă şi deşartă
Şi se minţind profund, pe faţă atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.

Îşi face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.

E-aşa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se minţind mereu pân-a se-nduioşa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Azi în groapă o coboară,
C-a murit de boală grea.
Fie-i ţărâna uşoară,
Că aşa a fost şi ea.

epitaf epigramatic de Ştefan Lipca din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi părinţii îşi omoară copiii prin avorturi şi nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năştea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeraş.

Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovniceşti, vol. IV - Viaţa de familie (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua de azi, medicina a progresat atât de mult încât dacă nu te ucide boala ai toate şansele să o facă medicamentul. Dar acest ultim aspect rămâne fireşte, neconcludent!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Am vorbit cu doctorul domnului Beetle. Se pare că inciziile i-au fost cusute cu mătase.
Dean: Şi asta e ciudat?
Sam: Da, astăzi este, dar mătasea era folosită pentru suturi la începutul secolului al 19-lea. Era o problemă. Pacienţii aveau infecţii grave, iar rata mortalităţii era foarte mare.
Dean: Vremuri bune.
Sam: Aşa. Şi doctorii trebuiau să facă tot ce puteau pentru a opri răspândirea infecţiei. O cale era să apeleze la viermi.
Dean: Frate, mănânc şi eu.
Sam: Şi chiar funcţiona, pentru că viermii mănâncă ţesuturile bolnave şi nu se ating de cele sănătoase. Şi fii atent: când l-au găsit pe tipul ăsta, avea cavitatea stomacală plină cu viermi.
Dean: Frate, mâncam şi eu!

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Don Quijotte

Cules din mituri, însuţi tu un mit,
Biet pelerin cu inima bolnavă
De uriaşa visului otravă –
În piscul tău cu râvnă m-ai primit.

Sărac şi bleg prin holde de pământ,
Contrariu cum canoanele învaţă,
Doar tu mi-ai fost mireasmă şi povaţă
Sub nu ştiu care straniu legământ.

În jur, încet, trăgându-mi azi hotar
Eu ignorez pogoanele de spaţiu.
Tăcut şi dârz adulmec cu nesaţiu
Himere cârd, şi-al lor mărgăritar.

Surpat ades în vânturi şi restrişti
Nu m-am sculat un ceas pentru tăgadă,
Ci mi-am purtat tot visul meu grămadă,
Cu ochii veseli, niciodată trişti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 30 (25 iulie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru sănătatea Pământului

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hepatita C

Imens pericol sigur e,
Ţi-o spune orişicine azi
Te poţi trezi la pat cum cazi,
Bolnav de hepatita Ce
Astfel, un ins din Santa Fe,
Solid precum voinicii brazi,
E plin de viruşii nomazi
Ce se transmit prin "dragoste"
Că tipu-ar fi un imoral,
E sigur, cu a sa "structură"
Dar într-un mod paranormal,
El virus luă "de conjunctură",
Transmis prin actul sexual,
Inclus într-o înjurătură.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plâns, de dor, de regrete

La cât de mult îmi plouă-n suflet,
Să-mi iau umbrela n-are rost!
De ploaia inimii bolnave,
De ritmul inimii anost,

Nu pot fugi! De sentimente
Mi-e gândul plin. Şi sunt bolnav
De-acum, de sute de regrete
Din universal meu concave...

Mi-alunecă prin vene plânsul,
Privirea-i toamnă şi-i pustie...
Recoltelor le vine strânsul
Şi inima e plumburie.

Îţi pun o lacrimă în palmă...
Podeaua cerului se strange.
Azi vor veni secerătorii
De vieţi, de lacrimi şi de sânge...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de ieri şi de azi

Lumea asta de milenii încoace,
A fost măcinată de războaie şi boli,
De cruzimi, de nedreptăţi şi trădări,
Şi n-a cunocut niciodată o pace!

Am avut sclavi şi imperii întinse,
Inchiziţii şi ruguri aprinse,
Holocaust, genocid şi deportări,
Detractori, execuţii şi condamnări.

Avem acum săraci şi bogaţi până-n dinţi,
Şi copii malnutriţi uitaţi de părinţi,
Petreceri şi vile de lux peste mări şi oceane,
Şi bolnavi, care ne mor în spitale.

Limuzine şi iahturi unii adună,
Iar alţii muncesc din greu şi suspină,
Că nu le ajung să dea copiilor cină.
Şi atunci te întrebi: Cine-i de vină?

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (9 februarie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acea epocă se credea că paraliticii, epilepticii, surzii, bolnavii mental şi mulţi alţi nefericiţi loviţi de vreo boală, sunt posedaţi de diavoli; că diavolii îi luau în posesie şi trăiau în corpurile bărbaţilor şi femeilor bolnave. Isus credea şi el asta, i-a învăţat pe alţii să o creadă, şi a pretins că vindecă bolile alungând demonii din nebuni şi bolnavi. Azi ştim, dacă e să ştim ceva pe lumea asta, că bolile nu sunt produse de diavoli. Azi ştim, dacă ştim ceva pe lumea asta, că dracii nu sălăşluiesc în trupurile celor bolnavi.

citat din Robert G. Ingersoll (1894)
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-mireasa mea bolnavă

Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
Că nu eram, de boli, înghiţitor.

Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam că sunt îndrăgostit,
Cu toate că vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghiţit.

Şi-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.

Şi-n faţa morţii albe regret, bolnav cernit,
Că nu-s medicament şi nu pot să mă-nghit.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!