boală şi prezent

Rodelul berii

Sărbătorit-am Ziua berii,
C-aşa-i la scară mondială,
Să dai frâu liber, azi, plăcerii,
Chiar de-o să zaci ca după boală.

Baut-am până-n faptul serii,
Când am simţit ca o sfârşeală.
Sărbătorit-am Ziua berii,
C-aşa-i la scară mondială.

Mai pe la ziuă, rău mă sperii
Şi-aproape să dau în scrânteală,
Când am văzut ce albi mi-s perii
Şi-am scăpat şi de mahmureală,
Sărbătorind iar Ziua berii.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru sănătatea Pământului

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroşii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieţi iovi pe o planetă părăsită.

Şi mai avem şi straniul obicei
De-a spune, şi-n piept a ne şi bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi amintesc nimic

Ne risipim iubirea-n refrenele tăcerii,
Se tânguie frunzişul în zbateri de-asfinţit,
Te-nchid fără regrete în templele uitării,
Cântăm azi partitura durutului sfârşit.

Purtăm în suflet arii din lacrimile verii,
Sub pleoape, stropi de rouă, se uscă liniştit,
Azi te privesc cu ochii prin ceaţa depărtării,
Îmi eşti străin, o umbră, de vise pervertit.

Ce vrajă ne-ar aduce din nou ca altădată
Când fluturi fără vină s-au stins înfrânţi de ploi?
În suflet rest de vară, o boală mai ciudată,
Cu amintiri confuze şi toamne între noi.

Îmi trec aşa-ntr-o doară clipite dintr-un ieri,
Prezenţe îngropate, fantasme de nisip,
Un zâmbet nevăzut, nedescifrate seri,
De noi şi-a ta iubire, nu-mi amintesc nimic!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vobiscum (Sonet VII)

pustiul minţii pare mai gol ca niciodată
în vasta-i goliciune mă-nec văzând prostia
şi-n cerul omenirii pătrunde inepţia -
o grea istorisire de patimi încruntată

vestigiul unor clipe trăite-n agonie
este icoana voastră lipită de perete
ce strigă-n urma bolii de foamete şi sete
schimbând înţelepciunea pe-o crasă duşmănie

nebunii parcă astăzi nebuni vor să rămână
în colţuroase urne se strâng incinerate
figuri şi figurine pictate în ţărână

şi palidele pleoape clipesc a sănătate
dar simt cum mă-nfioară din tălpi ca o stăpână
povestea ta de jale rostită pe-nserate

sonet de Ionuţ Popa (26 februarie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mesaj pentru secretarul Linghu

Departe de norii muntelui Sung, departe de copacii din Qin,
Îţi trimit acest mesaj prin doi crapi:
În grădina Prinţului nu este prezent în această toamnă
Poetul din Maoling, bolnav în ploaie.

poezie de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de sărbători

Ce mi-aş dori să fiu acum?
Aş vrea să fiu eu Moş Crăciun;
Să vă pun daruri azi sub brad,
Să fiu colindul vostru drag
Iubirea mea cu voi s-o împart!
Ce mi-aş dori să dăruiesc?
Puţin din anii ce-i doresc
Bolnavi ce după ei tânjesc!
Să şterg tristeţi ce întâlnesc
Şi să le dărui alte vieţi;
Să împart părinţi celor orfani
Şi bucurii la cei sărmani.
Ce-aş mai dori acum să fac?
Să fiu al nopţilor blând mag,
Să vă aşez speranţe-n prag.
În dragoste să vă îmbrac!
Să cern Lumină peste voi
De sărbători!

poezie de Angelina Nădejde (23 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere la spital

Ne revedem doar la spital acum.
Surorile roiesc în juru, şi-mi pare
Că faţa ta, parcă-nviind din scrum,
Ar vrea să mi te-arate-ncrezătoare.

Dar când te văd acolo, -ntinsă-n pat,
Într-un capot din cele de diftină,
Mă simt copilul tău abandonat.
Şi-s vinovat, şi vina nu-i puţină,

Că te-am făcut s-ajungi aşa şi-aici.
Dar tu, sfioasă, -ntrebi: "Tuşeşti?" şi-n grabă,
Încerci să faci un gest, ca-ntre amici,
Şi apă să-mi găseşti, la vre-o tarabă.

O, iartă-mi anii falşi, de poţi ierta,
Şi odele ce ţi le-am scris pe rând
Şi josnicia cărnii, ce urma-
Brutala schismă dintre trup şi gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko din Mierea târzie (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet blând

Ai urcat din amintiri spre soare,
să-mi spui iubito să fiu tare şi să lupt.
Acum sunt eu aici şi mă gândesc la tine,
tu luptă draga mea ca să învingi.
Eu te aştept cu sufletul la gură astăzi,
să-mi spui că mă iubeşti şi mă doreşti în preajma ta.
E stilul tău, al meu, prietenia-i caldă
şi vreau să-ţi spun că te iubesc şi eu mereu,
Sunt doar un suflet cea pătruns în casă
ca să-ţi aline sufletul bolnav de amintiri.
Păstreaza-mă aşa şi câteodată, tu lasă-mă
în braţe sâ te strâng când o să plângi.

poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Încă de pe vremea când eram doar un băieţel pofticios
Şi până-n ziua de azi, când sunt bolnav şi bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleaşi.

ATUNCI, pe plajă – construind pagode de nisip;
ACUM, la Palat, acoperit de jad zornăitor.

Aceasta şi aceea – jocuri la fel de copilăreşti,
Lucruri a căror substanţă trece-ntr-o clipită.

Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înţelege;
În absenţa textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*

Iar dacă cineva se străduie plin de zel să înveţe Calea,
Acea străduinţă nu va fi decât o greşeală în plus.

* Este vorba despre Dhyāna, obţinerea unui anumite stări de echilibru şi conştientizare profundă.
Practicile yoga se inspiră din Dhyāna.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasăzică, spunea Papa Leon, ridicând ca la o solemnitate arătătorul descărnat, cu pielea rebegită, cumpărase Şalăul o vacă. La masă, tăbărau pe strachina cu lapte zece guri şi cu Şalăul unşpe. "Ce e astăzi la meniu?" întreba Şalăul fălos. "Lapte", striga hoarda de căpcăuni. "Pe el, teteo!" asmuţea Şalăul – şi-ncepeau liorpăiala. Mamămamă, cum mai cărau puradeii! Te lăsau milog, nu altceva. Cinci îndesau lingura, cinci o scoteau şi din două hăpăieli sleiau strachina. Şalăul, scos din font, făcea zâmbre, înghiţea în sec, se uscase ca o jumară. Dacă vede că n-are porţie şi n-are, într-o zi ia cuţitul şi se apucă de ciopleşte marginile lingurilor până le face netede. A lăsat-o-ntreagă numai pe-a lui. La masă, ăia zece, rău la el: "Ne-ai tăiat leafa, baroane? Vei să ne bagi în boală câinească? Tai-o şi pe-a ta."

Fânuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasăzică, spunea Papa Leon, ridicând ca la o solemnitate arătătorul descărnat, cu pielea rebegită, cumpărase Şalăul o vacă. La masă, tăbărau pe strachina cu lapte zece guri şi cu Şalăul unşpe. "Ce e astăzi la meniu?" întreba Şalăul fălos. "Lapte", striga hoarda de căpcăuni. "Pe el, teteo!" asmuţea Şalăul – şi-ncepeau liorpăiala. Mamămamă, cum mai cărau puradeii! Te lăsau milog, nu altceva. Cinci îndesau lingura, cinci o scoteau şi din două hăpăieli sleiau strachina. Şalăul, scos din font, făcea zâmbre, înghiţea în sec, se uscase ca o jumară. Dacă vede că n-are porţie şi n-are, într-o zi ia cuţitul şi se apucă de ciopleşte marginile lingurilor până le face netede. A lăsat-o-ntreagă numai pe-a lui. La masă, ăia zece, rău la el: "Ne-ai tăiat leafa, baroane? Vei să ne bagi în boală câinească? Tai-o şi pe-a ta..."

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii recunoscător pentru tot ce ai în clipa de faţă în viaţa ta. În momentul în care nu ştii să apreciezi minunatele daruri pe care viata ţi le-a dăruit sau le-a pus în tine, ea va începe să ţi le ia înapoi, rând pe rând.. iar aceste lipsuri se manifestă cel mai adesea prin boală, sărăcie, pierderea fiinţelor dragi.. tocmai ca un semnal de alarmă ca să te trezeşti la realitate! De aceea, apreciază azi ceea ce ai ca viaţa să îţi dăruiască mâine şi mai multe bogăţii!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Înţelegând deşertăciunea vieţii

Încă de pe vremea când eram doar un băieţel pofticios
Şi până-n ziua de azi, când sunt bolnav şi bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleaşi.

ATUNCI pe plajă – construind pagode de nisip;
ACUM la Palat, acoperit de jad zornăitor.

Aceasta şi aceea – jocuri la fel de copilăreşti,
Lucruri a căror substanţă trece-ntr-o clipită.

Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înţelege;
În absenţa textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*

Iar dacă cineva se străduie plin de zel să înveţe Calea,
Acea străduinţă nu va fi decât o greşeală în plus.

[...] Citeşte tot

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lacrimi

Paharul cu lacrimi e plin si se varsă
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii, de-acolo, din cer ne veghează
Şi-l tine Hristos în mână, acum!

Sunt lacrimi de prunci rămaşi fără mamă
Plecate departe... muncind in surghiun
Purtând zi de zi in suflete rană
Of... cât să mai rabde sărmanul român!

Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce aşteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi şi săraci... tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea!

Sunt lacrimi vărsate in focul durerii
Săraci suferinzi pe-un pat de spital
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată... ţi-e boala calvar!

[...] Citeşte tot

poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hachiko sau povestea unui câine

I
Întâiul an de când i-a despărţit,
Destinul tragic, pentru totdeauna,
Lângă mormântul celui ce-a murit,
Veghează noaptea, Hachiko, şi luna.

II
Al doilea an, urmatu-i-a la fel,
Tot asteptând, umil, de azi pe mâine,
Mai slab şi amărât, sărman de el,
Se arăta a fi, stingherul câine.

III
Al treilea an, nimic nu s-a schimbat,
Doar oamenii să uite începură
Pe-acel ce-i fu stăpân preaadorat
Şi îl tratase cândva cu căldură.

IV
Iar anu-al patrulea n-aduse nou,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Adrian Gugea (3 aprilie 2014)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niles: Dragi ascultatori, sunt dr. Niles Crane. Voi modera azi emisiunea fratelui meu, dr. Frasier Crane, care e bolnav. Deşi mă consider întru totul apt să-i ţin locul, vă avertizez că Frasier e adeptul lui Freud, în timp ce eu sunt adeptul lui Jung. Aşa că, astăzi, nu vom mai da vina pe mama!

replică din filmul serial Frasier
Adăugat de Eliza Ghitulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt. Astăzi în multe avuţii, iar mâine în coşciug. Astăzi cu cei ce-l linguşesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este. Astăzi se mândreşte, iar peste puţin se tânguie. Nesuferit când este fericit şi nemângâiat in nenorociri. Nu se cunoaşte pe sine, dar cercetează pe cele peste puterile lui. Nu ştie cele de faţă, dar cugetă la cele viitoare. Prin fire muritor, dar cu firea lui cea semeaţă se socoate că-i veşnic. Supus la tot felul de boli, locaş lesne de străbătut de orice fel de patimă, locuinţă bine primitoare a oricărei supărări.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia: În deşert se tulbură tot muritorul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas

Sunt azi ca un câmp
de mărăcini cu cer roşu în fund,
sau ca un cătun părăsit sunt
şi cojit în amurg ca un dâmb.

Doamne, lasă-mă să mă închin ţie,
obiceiul e vechi şi e bun când eşti slab.
Leagănă-mă tu, melancolie,
cu isonul lin şi abia bolnav.

În hotelul de periferie
ce cuminte m-am însingurat.
De pe macatul meu decolorat
moartea să o sun, la sonerie.

Sub fereastră mişună cetatea,
i-aud trecând norodul greu şi des.
De-o goană îmi zbârnâie toată singurătatea
E-n van. Am măsurat şi am ales.

poezie clasică de Ion Vinea (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul clandestin

crezând că soarele ascuns
dincolo buza dealului
se va juca cu mine
astăzi
am alergat înspre deal
aş fi vrut să mă înveţe
un joc nou dar
în timp ce urcam
am văzut un înger
alunecând din cer
era alb şi trist
părea că e tare bolnav
şi nu avea aripi aşa cum
îmi spunea mama seara
înainte de culcare...

de drag îl port cu mine
şi-i vorbesc deşi între
identitatea lui şi a mea
e mult spaţiu

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recitalul simptomelor

Nu-mi place firea, starea mea mentală;
Sunt acră, certăreaţă şi brutală.
Îmi urăsc picioarele, îmi urăsc mâinile osoase,
Nu tânjesc după ţinuturi mai frumoase.

Mi-e groază de recurenţa luminii dimineaţa;
Nu-mi place noaptea să intru-n pat, să-i văd albeaţa.
Privesc chiorâş la omul simplu şi-aşezat.
Nu suport niciun banc, fie el inocent sau deocheat.

Nu-mi găsesc liniştea când scriu, nici când pictez.
Lumea mea-i o grămadă de-aiureli, un titirez.
Sunt decepţionată, stearpă, cumva un lest.
Pentru felul cum gândesc, ar trebui să fiu deja-n arest.

Nu-s bolnavă, dar nici nu mă simt bine.
Fostele mele vise-s azi dracului concubine.
Sufletul mi-i frânt, spiritul posac, pus sub obroc.
Nu mă mai plac deloc, dar chiar deloc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!