Citate despre botez și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la botez și suflet, dar cu o relevanță mică.
Cu vinul sunt botezat
Muza mea-n ascunse rânduri
Pune focul peste paie,
Arde cerul poeziei,
Vinul fierbe în butoaie.
Ea nici nu vrea să audă
Cum paharele ciocnesc,
Aleargă în vis cu mine
Să-i promit că o iubesc.
Intru-n rătăcita cale
Unde fluturii se-nalță,
Luna-n versuri se arată
Împărțind dulcea speranță.
Mă sărută printre rânduri,
Pe sub florile de tei
Și intrăm în poezie
Pe aripi de porumbei.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
Acum, când anii-mi rumenesc comori de timp-avere,
Când, multe, fricile croiesc cărări spre nopți-veghere,
Când, iluzoriu presărat, urcușu-i numai vise și iubire,
Acum, ca niciodată, viață, îți cer perpetuă-mplinire.
Strivind liniștea de nufăr, sapă-mi oaza resemnării,
Nopții mușcă luna plină, de beau zilnic ploile tăcerii
Și încheagă muzei jocul, când răsfățul naște poezie,
Să-mi vărs clipă trecătoare pe altarul ei, de armonie.
Mă dezghioacă-n file lungi cu-a ta clipă arțăgoasă
Și-alipește-mi ochii larg de o stea miraculoasă,
Mă încinge, ca pe-un spic, cu bob plin de mângâiere,
Spre-a colora-n senin grea osânda la tăcere.
Dacă gândul cere strai, pune-ți mana înțeleaptă,
Umple-i partea lui de cer cu lumină strecurată,
Sufletul ți-l fac ofrandă, altoiește-i muguri (ne)tăcere
Și îmi unge cerul gurii cu botezul lor, de înviere.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici vântul
luna e plecată la secerat
pe răcoarea nopților verii
privesc pe cer și punctele de reper mă înșală
am poposit în carul mare
nu știu cum se mai conjugă verbele
în cuvintele care mă expun în palma câmpiei
tot ce mă împacă-n poeme
e râul cu mori dintre dealuri
tu mă găsești la hanul cu sălcii
la care drumeții se așteptă
și vine seara botezată-n culori de crepuscul
de adorm pe rând macii
botezați și ei în sângele voinicului
în cristelnița răsăritului de soare
încă din pragul înroșit al dimineții
tu n-ai decât amintiri și eu ți le fac
să are prin suflet
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea cerșetorului
La un colț de stradă, singur, părăsit,
Stă un prunc și plânge... Frații i-au murit,
Tatăl, un bețiv, l-a gonit de-acasă,
Nu mai are mamă, trist trece prin viață.
Pentru toate astea, însă mulțumește...
Ce miraj, că încă, pruncul mai trăiește!
Probabil, gândește, că sortit îi este
Să trăiască-n suflet, această poveste.
Ar munci cu ziua pe la "X" și "Z"...
Cine să-l ajute?! Dorul i-e ardent...
Parcă-l cheamă frații când în adormire,
Cu capul pe-o piatră, doarme în neștire.
Dar sortit i-e luptei cu singurătatea
Și durerea vieții, când se lasă nopatea.
Lângă el un câine și-o cutie goală...
N-are nici de-o pâine... Cine-l bagă-n seamă?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In vazduh de inima
De strajă-n apa duhului, toiag izvor, Scriptura
În stâncile de rând
Lovește Moise-n secetă, e Cruce și e nour
Sion în avalanșă, Duh Adevăr Mângâietor
Ostașii Domnului peste văzduhul inimii, din « stema cea cu bour ».
Crengi rugăciune, timp, mugurind
Pe inimă văzduh din sevă de păduri
Tărâm, seism tectonic suflet, alt tărâm,
Liane, cruci latine, și brațele de rouă
Pe lacrimă, spre ceruri, pământ, rai nouă.
Cereștii mesageri, în iarna inimii sosesc
Pe scara mântuirii, colindul cerului, cu cetini
Trup Sfânt Pământ, Prea Sfintei Născătoare
Din iesle-n cină, cu Steaua de Lumină
Păstori și magi în peștera din Viflaim, se întâlnesc.
Altarele-n iertari, pe-mbrățișări de pietre
Zidit din jertfa spinilor - cunună
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe, vorbe, vorbe
Spun acei vorbalagii, că vorba este sfântă.
Spun și alți palavragii, că și mutul o cuvântă.
O fi sau nu adevărat, eu nu știu ce să vă spun.
Poate cei ce-au cuvântat, vor spune că sunt nebun.
Ei, bine, eu îndrăznesc să spun, cu multă obrăznicie;
Dacă cuvântu-i românesc, poartă-, n suflet bucurie.
Dorul de părinți alină, dorul de frați, de surori.
Ne toarnă-n suflet lumină, chiar când plângem uneori.
Cuvântul strigat la nuntă, aduce multă veselie,
Strânge-n jurui lume multă, ce chiuie de bucurie.
La botez îi zici cumătru celui ce te însoțește.
Care-ți creștinează fătul și în brațe-l liniștește.
Vorba-i vorbă și la moarte, că și-acolo se rostește.
O spune atât cât poate, baba care ne bocește.
Astfel vorbele se-adună în gura noastră, a tuturor,
Când le rostim împreună, traiul este mai ușor.
E știut că dacă-n viață, limba pe care o vorbim,
E rostită cum se învață, tot ce dorim, împlinim.
poezie de Dumitru Delcă (16 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele trandafirilor
Din credință-mi scriu Iubirea
pe o fantă de lumină
adorându-Ți mângâierea,
mâinii Tale ce-i divină.
Pictograme, stinse-n valuri
țes secundele-n ferestre,
unduite-n idealuri
rătăcite-ntre rupestre.
În chemări, duse departe,
o nespusă rugăciune
vorba-mi dulce ar vrea să poarte
de-ar putea, doar al Tău nume.
Clipa-mi pârguie privirea,
și-mi botează roua-n flori
invocând, că nemurirea,
paradox e-n scăldători.
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Am rămas copac.
Mă sădiseră, în tinerețe,
bătrânii,
undeva la răscruce
de drumuri.
Cică aș fi reper
pentru drumeți.
Mai spun
niște babe nebune
că la mine, între frunze,
s-ar ascunde
diavolul șchiop,
care noaptea
leagă la ochi stelele,
tulbură izvoarele,
spurcă fecioarele,
ziua încurcă drumeții
ducându-i în alte direcții.
[...] Citește tot
poezie de Olguța Luncașu Trifan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai ști
Dacă ai ști
Câtă încredere am eu în tine,
Dacă ai ști,
Că-n ochii tăi mă văd pe mine,
Dacă ai ști
Că-n toate doar chipul tău îl văd,
Dacă ai ști
Că zi și noapte gândul la tine-mi zboară,
Dacă ai ști
Că-mi ești în suflet și dorul mă doboară,
Dacă ai ști
Că florile au chipul tău,
Dacă ai ști
Că păsările cântă dorul meu,
Dacă ai ști
Că eu vorbesc cu tine mereu
Dacă ai ști
Că ești ascuns acolo, în sufletul meu,
Dacă ai ști
Că am întrebat despre tine vântul,
[...] Citește tot
poezie de Ana-Cristina Popescu (20 iulie 2022)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau căpițele de vorbă
Stau căpițele de vorbă sprijinite doau în sine,
Stau în lunca de iubire într-o mare doar de bine,
Precum înțelepții vremii, cușmele pe spate date,
Priveghează-n contemplare ce a mai rămas din sate.
Câinii latră pe la porți ca sa intre, nu să iasă,
Veșnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă,
Caii veștezi se anină de portițe scârțâinde,
Oamenii încovoiați de gânduri nu mai au vătrai în tinde,
Stau căpițele de vorbă, nu sunt poale, nu sunt ii,
Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii,
Însă-n vorba lor de veacuri ele știu că demnitatea
Este să sfidezi prezentul să nu-ți negociezi dreptatea,
Al meu suflet pe coline lânga ele stând în taină,
Cu privirea sus spre ceruri, descălțat și fără haină,
A primit botezul vieții, ancestrala noastră carmă
Care-atunci când e rănită se transformă într-o armă,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XIX
"O, Simon Mage,-o, bieții tăi ciraci!
Voi sfinte bunuri ce se cad unite
cu sufletele bune, voi rapaci
le vindeți, pe-aur și pe-arginți votrite!
De voi acum trompeta mea să sune,
fiindc-al treilea sac pe voi vă-nghite!"
Acu-n vecinul loc de-amărăciune
urcați eram pe-a stâncii acea parte
ce-i punctul cel mai nalt peste genune.
Supremă minte! O, câte-arăți tu arte
și-n cer și pe pământ și-aici afund
și cât de drept a ta putere-mparte!
Văzui c-avea și-n coaste și pe fund
murdara stâncă găuri, pe-o măsură
la fel de largi și-având gârlici rotund.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cosmetizare vrea Isus...
Nu cosmetizare vrea Isus
Ci o schimbare sinceră, reală
Când greșim să ne căim nespus
C-așa am învățat în sfânta Școală.
Nu lacrimi de crocodil vrea El
Da, acestea nu-L impresionează
Când un creștin e numai căldicel
Eșecuri multe el înregistrează.
Cu vorbe dulci și inimă haină
În fața Lui nu vom putea să stăm
Și nici nu vom putea servi din Cină
Și nu vom fi în stare să luptăm.
Ne cerem iertare doar de pe buze?
E gestul distrugătoarei ipocrizii
În loc de regrete venim cu scuze?
Ce-avem uscat, nicicând, nu va-nverzi.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (21 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
An nou
Primit-am Noul An, cu flori sădite-n suflet primăvara
și le-am dat la colindători, să îmi mai ușurez povara!
Am cântat, s-alung oboseala din anul care s-a topit,
și-mi cheltuiesc agoniseala, să pot păstra tot ce-am iubit!
Trezită-n zorii primei zile a anului abia născut,
uita-voi toate patimile ce-au încurcat timpul trecut!
C-un zâmbet, voi alunga norii, când vor să-mpiedice-a mea rază
să îmi trezească toți fiorii, în Sfânta zi de Bobotează!
Culeg urările făcute de plugușorul năzdrăvan,
pocnind din bice împletite din vise, la sfârșit de an!
Hai, vino de mă sorcovește, să pot, senin, să-mbătrânesc,
să înfrunt iarna voinicește, să-nvăț cum moartea să-mblânzesc!
Să nu-mi mai pese dac-adun dureri ce templul ruinează,
să nu pierd timp, ca pân-acum și să știu că tot ce contează
e drumul drept, c-o vorbă dulce, c-un gând curat și-o faptă bună,
că "vorba dulce mult aduce" și fapta bună bine-adună.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XIII
Nici n-apucase Nes a trece-acum,
când noi într-o pădure-ntram grozavă
ce n-avea nici un semn de nici un drum.
Iar frunza ei nu verde, ci bolnavă,
nu linse crengi, ci strâmbe și-nnodate,
nu fructe-n pomi, ci numai spini și-otravă.
Între Cornet și Cecina-nfundate
păduri ca asta n-au, nici mai pustii
acei mistreți ce-urăsc câmpii arate.
Aici au cuib spurcatele Harpii
cari, dând de știre-amarul ce-o să-l pață,
din insule-au gonit pe-ai Troiei fii.
Au aripi mari, dar de-om și piept, și față,
cu pene-un pântec larg și gheare-având
și-apururi plâng prin pomii făr' de viață.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțarea Sfintei Cruci
Înălțarea Sfintei Cruci
În anotimpuri la răscruci,
Prin Înălțarea Sfintei Cruci,
Cu har cinstește soborul,
Pe Iisus Mântuitorul.
Patimile-s amintite
De duhovnic sau părinte,
Cum Hristos a fost chinuit,
Și între tâlhari răstignit.
În recviemuri cântă sfinți,
Când slujitori fără arginți,
Spre cer înalță cântare
Cu a Crucii Înălțare.
Spre a morților cinstire,
Crucile din cimitire
Cu busuioc se-mpodobesc
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă anotimpului de argint
Strălucire, fast și vrajă,
Îmbrăcată-n albe straie,
Sub o mantie de gheață,
Doarme luna cea bălaie.
În argint se-mbracă pomii,
Fluturi albi pe cer se-aleargă
Și în jar se-afundă zorii.
Și ce dacă?! Și ce dacă?!
Strălucire, fast și vrajă,
Țurțurii mustind de doruri,
Munți ai țării fii de strajă,
Fruntea țării - cer cu nouri,
Fluturi albi în zbor spre stele.
Nada viselor, în pace,
Țese în fuior tăcere,
Numai timpul toarce, toarce...
Îmbrăcată-n albe straie,
Cu cercei de catifea,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu știi...
Într-o zi mânia Lui Dumnezeu o să facă sul cerul
Și-atunci toți oamenii vor chema munții și florile in ajutor
Vor cere protecția lor peste trupuri dezghiocate de păcate
In care Sfântul Duh nu a fost prezent nici măcar o secundă.
Într-o zi Mângâietorul o să-și lase Duhul Sfânt pe pământ
În timp ce toți oamenii vor alerga după El prin vânturi tăioase
Vor cere privirea miloasă și atingerea Celui cu inima dulce
Ce poate să ierte păcatul și să înnoiască sufletele mieilor rătăciți.
Într-o zi Soarele o să îngenuncheze tot neamul în foc
În care unii vor sta răcoriți de scutul Domnului plin cu apă
Un scut ce o să strângă în el doar trupuri ce-au stat in ascultare
Cu mințile și inimile fără de pofte lumești ce-au aprins mânia Olarului.
Într-o zi Luna o să lege tot cerul de umerii unor credincioși
Ce nu au judecat și nu au hulit numele Tatălui ce a înviat Hristosul
O să facă din ei îngeri cu aripi ce vor strânge stelele în Rai,
În timp ce alții vor avea parte de întunericul și flăcările din fundul Pământului.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (3 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi vine-a-râde și a plânge
Te-am strâns din vorbe
Și te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschiși spre Soare,
Albi clopoței ce-au fost azi botezați
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.
Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Și-a pierdut toată durerea-așa-deodată?
Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muștar... dar dulci!
Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
"Cum e posibil să muști Toamna
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promenade atemporale
Până mai ieri, ne întâlneam cu străbunii
La mănăstirea Marelui Ștefan în naos...
Că nu-i tăzlăuan să nu fi trecut pe-acolo,
Prin fața altarului pârguit de icoane,
La botez, cu ochii bulbucați
De spaima începutului de viață,
La nuntă, voievod de-o zi, încoronat
Cu pirostriile legământului în doi,
Și, în fine, pe năsălie, galben, nepăsător
La promisiunile rudelor înlăcrimate
Bocind, din reflex, c-așa se cade la mort,
"Veșnica pomenire", dar ce s-o servi la praznic?
Singură, mănăstirea, ne garanta că musai
CANDVA vom trece prin naos
Și, prin rotocoale de fum
De cădelniță și miros de tămâie
Ne vom reîntregi familiile rătăcite prin pământ
"Sărut mâna, bunicule", "Bună, nepoate"
"Ce zici, punem la noapte de o Messă?"
Că Dincolo-s interzise chiolhanurile,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre botez și suflet, adresa este: