botez şi suflet

Aceasta este rugămintea mea către voi: daţi copiilor numele sfinţilor şi ale drepţilor... de aici, de la nume să începem şi noi să modelăm sufletul copilului nostru. Să intre numele sfinţilor în casa noastră, la botezul copiilor.

citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl meu Dimitrie Xenopol se trăgea din o veche familie anglo-saxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit în tinereţe, în urma unei dureri sufleteşti, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galaţi. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Schelety, care-i dădu numele de Dimitrie şi-i schimbă totodată şi familia din Brunswick în Xenopol, adică "fiul străinului".

A.D. Xenopol în Istoria ideilor mele
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cred că certificatul de botez e o poliţă de asigurare a sufletului.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2008)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie la botezul sacru dacic al unui băieţel

Dragul mamei puişor
te botez cu un stropşor,
fruntea să-ţi fie senină
s-aibe parte de lumină.

Să creşti mare, sănătos,
chipul să-l ai arătos,
să asculţi buna povaţă,
fapta să-ţi fie măreaţă.

Glasul să-ţi fie duios,
sufletul să-l ai frumos,
de Carpaţi să-ţi fie dor,
eşti un dac nemuritor.

De zâne o să-ţi vorbesc
(numele) eu te numesc.
Mama asta ţi-a urat!

Puişoru-i botezat!

poezie de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renaşterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă unei persoane sănătoase i se reduce în mod artificial nivelul de serotonină, aceasta nu va deveni brusc melancolică. Depresia nu poate fi deci echivalentă doar cu o lipsă de serotonină, cum s-a crezut multă vreme. Iar un medicament precum Prozac, botezat de mass-media "pilula fericirii" sau "ochelarii roz ai sufletului", nu are niciun efect asupra unui om echilibrat.

Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut - te chem

Te caut... şi nu-ţi găsesc nici umbra
Şi ochii plâng si plânge-ncet vioara
Eşti zbor de flacară-n prag de seară
Şi vântul ce-mi bate aspru-n primăvară.

Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Şi chipul tău în suflet mi-a rămas.

Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de -ntuneric,
În nesfârşita zare...

Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino să alergăm, aşa cum am visat
Şi să ne bucurăm în zi de sărbătoare.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat

Te-am visat!
Înger întizându-ţi aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc şi să-l apăr
De fiarele existenţei.
Mi-am scos inima şi am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Şi cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălţat şi m-ai vindecat
Şi m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Şi Labiş a pus suflet în el...
La braţ cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoaşterii

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie (Nu beau)

Nu beau,
Nu cânt
Şi nu iubesc!...

Sunt ca un vechi răboj de lemn,
Pe care-ncep să-mi recitesc
Înfrângerile-n sens invers,
Că-n suflet, fiecare semn
De pe răboj se schimbă-n vers...

Privesc pe cei ce trec mereu
Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări -
Botezuri, nunţi şi-nmormântări,
Şi parcă-n fiecare grup
Obiectul principal sunt Eu,
Ca aurul lichid din stup...

Şi mă revăd aşa cum ieri,
Şi patruzeci de ani în şir,
Schimbam cireşii-n palmieri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, V, nr. 193 (17 august 1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Botez şi în Mirungere, omul primeşte de la Duhul Sfânt plămada sfinţeniei cu care va trebui să-şi plămădească tot sufletul şi trupul lui prin exercitarea virtuţilor evanghelice.

citat din Sfântul Iustin Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i satul românesc

La sat e maica veşnicia,
la sat e crezul din bătrâni,
la sat e cerul şi câmpia,
la sat te simţi că eşti român.
Aici în sat moaşa Ilinca
buricul vostru a tăiat...
şi tot în sat a fost bunica
ce va crescut, va legănat.
La şcoala veche din cătun
au învăţat bunici, părinţi,
purtau în suflet omul bun
şi dascălii ca nişte sfinţi.
Mihai, Vasile, baci Ilie...
voi aţi fost dascălii din sat,
prin voi atâtea generaţii
au învăţat şi au luptat.
Nobil cuvânt, ŢĂRAN ROMÂN,
pentru pământ ai tot luptat,
pentru credinţă şi dreptate
ai fost erou, ai fost bărbat.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti creştin, şi-aşa sufletul tău e că­sătorit cu Iisus Cristos prin botez. Nu-ţi lipseşte pacea, iar dacă eu simt că viaţa mea de artistă face să sufere o persoană, mai bine stau singură.

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din colb de praf si rouă
Din rădăcină din pământ
La răsărit de lună nouă
Se naşte îngerul cel blând

Lumini si umbre din copaci
Se împletesc ca mâinile
Sunt sufletele unor vraci
Să vindece noaptea rănile

Venit este din lumi paralele
Noroc tu ai dacă-l găsesti
E botezat cu praf din stele
Sortit ti-e toata viaţa sa-l iubeşti

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au mucezit altarele prea sfinte

Au mucezit altarele prea sfinte
Botezuri vagi lucesc pe sfinte uşi
Bătrânii popi cădelniţând morminte
Se cred Serafimi de strajă puşi.

Secundele prin aere polare
Pe străzi îşi dau pribege întâlniri
Şi centrul fuselor orare
Se regăsesc ca-n primele nuntiri.

Gonesc între tablouri congelate
Trezind la viaţă uşoare-mbrăţişări
Iar şoaptele din goluri desfundate
Se caută pe fragede cărări.

Numai tu suflete de patimi ars
Pe-acel tăpşan ascuns sub lăcrimare
Şi zgomotul e surd la fiecare pas
În drumul lui spre alba depărtare.

poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Toamna mea de azi,
acoperă-mi sub frunzişul galben
tristeţea din suflet;
să o faci încet să nu-o doară.
Pune-mi sub mantia ta ruginie
la putrezit
gândurile negre,
temerile
şi grijile de peste zi
ce mă tulbură
la vreme de seară;
Fă iarna să vină mai repede,
să viscolească şi să-şi aşeze
troienele de bucurie
ale colindătorilor;
să nu poată ieşi nici umbra lor
de sub ele.
Să le spele apoi
cu lumina vie din apa zăpezilor
încărcate de frumuseţea sărbătorilor

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele nopţii

Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde,
Cu-a ei vise de amor;

Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.

Două umbre, albicioase
Ca şi fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Şi se sting ca două stele,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

Şapte – cifra divină,
Zilele săptămânii şi tot atâte planete
După care s-au botezat,
Şapte minuni
Despre care lumea a scris în anale.
Culorile spectrului şi...
De şapte ori câte şapte
Neam de români
Căliţi de iubire şi moarte...
Isaac Newton – mitul uman,
A ales să împartă
Bucuria culorilor dându-le câte o culoare.
Le-a dăruit portativul,
Pe care notele dansează întocmai luminii
Ce picură-n suflet...
Tot şapte...
Şi atunci nu cumva
Şi noi vom avea
De şapte ori câte şapte vieţi de trăit?
Omule, pentru toate acestea,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe-n clepsidră

Clepsidra mea, primită la botez,
Are în ea bobiţe dulci de CREZ,
Ce strălucesc, scăldate în Lumină
De fiecare zi briliantină...

Am încercat să număr pe-nserat
Câte bobiţe mai am de sperat...
Clepsidra am scăpat... s-a spart pe loc,
Împrăştiind... mii cioburi de noroc.

Orbecăind, le-am adunat cu greu.
Se ascunseseră-n sufletul meu.
Fugiseră-n afara timpului,
S-aştepte-n noapte, trenul visului...

Nu ştiu dac-am pierdut vreunul, dar...
Clepsidra s-o lipesc ar fi-n zadar!
Le port în suflet până la sfârşit,
Să-mi lumineze calea-n INFINIT...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea

Şoarece sarind din gura-n gura

(pentru cei cu suflet de copil
ce-au ieşit pe brânci, printr-o spărtură,
din cetatea lor, şi vin tiptil;
pentru cei fugari din bătălie,
plini de praf şi asudând sub za;
pentru ucigaşii cu simbrie
dornici foarte a se boteza;
pentru făcătorii de hrişoave,
care iscodind din ins în ins
colectează ghicitori şi snoave
şi-ntreţin legenda dinadins;
pentru regii cu domnie scurtă,
care nu mai au decât un ceas;
pentru mamele ce-şi ţin în burtă
plozii, ca să-i nască la popas;
pentru epilepticii în care
diavolul e pedepsit să stea
în genunchi şi-n veşnica mişcare;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezat întru cuvânt

Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet şi suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu eşti lemn şi piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoţeşte,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un peşte.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Eşti alături, când şi când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul şi jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au paşaport înspre Paradise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră
pe-atunci eram sămânţă, sau nici măcar atât
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi şi văzut

ştiu doar că-n ziua-n care voi v-aţi născut pe lume
trei magi cu guri de aur, călăuziţi de-o stea
s-au pogorât din munţii Moldovei să vestească
un prunc domnesc cu fruntea heraldică şi grea

O super-novă, parcă, a explodat în iarnă
a fost şi un cutremur de tei în univers
(aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii
prin pravili şi cazanii, cu seve de neşters)

şi aţi crescut ca feţii-frumoşi, şi eraţi geamăn
cu candela de miere a limbii româneşti
aud că fiinţa voastră lăsa prin aer urme
de forma unui clopot oceanic tras de peşti

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!