cruciade

Grâu şi pleavă

Atunci când alte naţii
Plecau în Cruciade,
Noi ne păşteam blând turma
Şi compuneam balade.

Când cucereau oraşe
Şi jefuiau poporul,
Cu plugul şi cu boii
Noi ne aram ogorul.

Când îi certau pe alţii
Cu jale şi războaie,
Noi ne lipeam bordeiul
Cu balegă şi paie.
...........................................
Cei ce-au furat par astăzi
Cu inima curată,
Pe noi, poporul paşnic,
Cu degetul ne-arată.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avalanşa de emoţii

mi-e dor de copila din prima amintire
patos de viziuni ce constrâng veşnicia
infinităţi de clipe traversând prin fire
în sânul universului găsesc temeinicia.

pornesc o cruciadă pentru Luceafăr
punctul culminant a devenirii mele
vreau să-l seduc cu spiritul teafăr
e dominaţie divină rege printre stele.

irezistibila chemare răsună profetic
dă contur sonor clasicelor versuri
sărutări de îngeri eului meu luetic
speranţă transcendentă prin universuri.

mi-e dor de mine copilul năzdrăvan
amintiri în lacrimi se scurg pe divan

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciadă senină

iubesc profeţia ce nu înghite timpul
întâmpin viitorul cu zâmbete pe faţă
în formă absolută azi rodeşte câmpul
lanuri de fericire voi secera în viaţă.

elanul irumpe ca dorul de extaze
valuri de energie debordantă nutresc
imnurile luminii vibrează în fraze
gânduri de înălţare la stele sporesc.

dureri devin pure prin credinţă divină
adăpostită în iubire vise dezrobesc
să zboare şi noaptea prin superba lumină
într-o mare contemplare naturi să iubesc.

iar port în univers cruciadă senină
un colţ din veşnicie ca să cuceresc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abatorul

german e gata gata să în
ghită muncitorul român eva
dat
din carantină direct în abatorul
cinci şi mitruţ din copălău
e billy pilgrim - nu e al doilea
război mondial e germania
secolului 21 - kurt vonnegut jr
a lăsat cruciada copiilor
realitatea abatorului îl lasă
la mun
că
pe mitruţ dănuţ şi alţi bărbaţi
(?!) 12 ore zilnic şapte zile din şapte
poţi să scrii experienţa abatorului german
dacă scapi viu
sau
dacă scapi de malaxorul lui
billy pilgrim îl con
duce de mână pe mitruţ la ieşirea

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii veseli

Ador butaforia măruntă de pănuşă
Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătuşă
Dacă e milionară, ţie n-o să-ţi dea un cent
Ba mai cheamă şi notarul şi te-a scos din testament

De la visele frumoase, până la cele mai abjecte,
Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte
Le-am lăsat ca moştenire unei alte generaţii
Să mai vină (cine ştie!) în coloană cruciaţii

Zilele în care plouă, parc-am fost, parcă n-am fost
Să-mi aştept diurn beleaua ca să mă găsească-n post;
Achit, semnez şi tac, mă reîntorc la vatră
Şi-nchid poarta să n-aud, câinii veseli cum mă latră...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

America

să ne plimbăm prin new orleans
cu bluesul în sânge
cu melancolia în oase
cu pietre de granat în suflete
cu ace de fier înfipte în inimi
cu chitara lui b b în mână
ca o spadă de cruciat
deschizându-ne calea către amurg
suntem liberi să plângem
când bem din ginul cu gust de frică
suntem liberi să ne ungem pe feţe
cu maioneza din burgeri
şi să credem că nu vom mai avea
nici riduri nici amintiri
suntem liberi să ne imaginăm că am fost
şi să visăm că vom fi
cumpăraţi-mi un bilet pentru trenul
care nu duce nicăieri
şi lăsaţi-mă să-l aştept în gară
pe valiza mea de carton

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul meu beton şi sticlă

zile crescute în colivii
cenuşii închisori de conştiinţă
devastează timpul
în cruciada binelui cu răul

dac-am putea să ne înlănţuim
precum rădăcinile copacilor
ţinând pământul

dar ei sunt perpetuu maltrataţi
cu maşinării inteligente
de plânsetul lor
nu s-a mai auzit
de la eminescu încoace

în faţa coliviilor nu mai sunt umbre
nici foşnetul frunzei
păsările stau închise de bunăvoie
fără tril ori ciripit
îşi scutură maladiv praful de pe aripi

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit vinul în cupe

Unde moarte nu cunoaşte
cruciada albă de sare
se hrăneşte la întuneric
cu tot ce prinde pe picior greşit.

A înflorit vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeţii vorbesc în somn.

Închină mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.

Iar prin iertare drum îşi fac
până la porţile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.

Cu taina învierii se naşte
oastea pruncilor libertăţii
căutându-şi scut de apărare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut înflorind vinul în cupe

Unde moarte nu cunoaşte
cruciada albă de sare
se hrăneşte la întâmplare
cu tot ce prinde pe picior greşit.

Am văzut înflorind vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeţii vorbeau în somn.

Închinau mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.

Iar cu iertare drum o să facă
până la porţile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.

Cu taina învierii o să se nască
oastea pruncilor libertăţii
căutându-şi scut de apărare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obi-Wan: Am ceva pentru tine. Tatăl tău a vrut să ai asta când vei fi destul de mare dar unchiul tău s-a opus. S-a temut că îl vei urma pe bătrânul Obi-Wan în vreo cruciadă prostească cum a făcut tatăl tău.
Luke Skywalker: Ce este?
Obi-Wan: Sabia laser a tatălui tău. Este arma unui cavaler Jedi. Nu atât de neîndemânatică sau nesigură ca un pistol. O armă elegantă pentru vremuri mai civilizate. De peste o mie de generaţii cavalerii Jedi au fost apărătorii păcii şi ai dreptăţii în vechea Republică. Înainte de vremurile întunecate... înainte de Imperiu.

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul IV: O nouă speranţă
Adăugat de Oana Cusai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şpaga

Şpaga sângelui pentru trup –
Un coagulant – palpitant!...
Spectacol al venelor gelatinoase şi reci.
Cortina cade, inima se opreşte...
Creierul pluteşte în întuneric
Spre dincolo de lumină.
Viaţa e o ruină!
Cad pe trupul ei de neant
Mătănii de stele...
Şi lacrimi mai cad...
Ochiul, dilatat, absorbindu-se în adânc,
Caută pace divină.
O cruciadă finală...
Concluzie?! Şpaga ucide!!!
Deci, mai bine hrăniţi-vă din cuvinte!
Seva lor este dulce şi clară,
Iar gustul de pâine din rădăcină amară...
Celulele hexagonale se caţără
Pe molecula de A. D. N.
Se aude şoptit: şpaga... unde e?! Unde e?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul, cel mai nerecunoscator animal de pe pământ! Plin de defecte, mereu dornic de noi orizonturi, cuceritor prin excelenţă, explorator vivace şi cruciat prin definiţie. Asta, până când în sfârşit "cineva" ştie să îl cucerească din interior... e o sămânţă de fericire în fiecare femeie, trebuie doar să-şi găsească cernoziomul în care să poată creşte, înflori, rodii apoi... Când eşti femeie, totul devine mai complicat, mai greu de asimilat, de iertat, de acceptat şi mai ales, de înteles. Câteodată nici ele nu se înţeleg prea bine, ce pretenţii să mai aibă de la bărbaţi? Şi totuşi, ce-ar fi bărbaţii fără femei, ei există cu adevărat doar atunci când sunt în gândurile lor. Nu trăieşte doar pentru a dărui viaţa, femeia vrea să aibă colţul ei de rai, bucăţică de nemurire acolo unde să se simtă ocrotită, iubită, respectată, preţuită. Cumva, sunt părtaşe la modul în care un bărbat ştie să le privească şi mai ales, cinstească în gânduri. Ştiu, există în fiecare acea latură animalică ce vrea să fie hranită. Dar sufletul, el este cel care contează. Pentru că doar iubindu-se cu tot cu rădăcini, vor ştii să dăruiască fructele iubirii bărbaţilor din viaţa lor.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

Când avem timp, ne mai facem amândoi mici,
luăm cărţile cu Povestiri Istorice
din copilăria comună
şi ne explicăm cu cine am ţinut fiecare la Cruciade.

Dacă ţi-e frig,
imi povesteşti despre un tărâm fermecat-
La-noi,
şi mă tachinezi întrebându-mă când vine vara;
marea mea are gust mai sărat, îţi răspund trufaş,
de mare adevărată, are plaje cu scoici
şi miroase seara.

Ne îndârjim amândoi să ne aşezăm în centrul lumii
şi trasăm conturul lui acasă (ne)învăţat la şcoală-
Ţara,
teritoriul unde locuiesc anotimpul preferat
şi singura limbă în care credem că putem fi înţeleşi,
limba în care ne înţelege mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Pascaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiduc modern

Mă doare-ntruna cotul, deci plouă prin istorii,
din dreptul meu şi-al firii voi coase un drapel;
să stau, dar, pân-atuncea la buza trecătorii
şi cu o flintă-n mână să iau aspect rebel.

Mai zac prin carantina vreunei iubiri toride
într-un halat de înger şi c-un papuc de sfânt
şi-arunc răvaş în sticlă prin geamul ce deschide
către salvarea minţii o pală grea de vânt.

Mai strangulează viaţa vreun biet, cinstit eretic,
fanfarele prin parcuri adorm cu Strauss cu tot,
dau plus la cartea sorţii şi-apoi închid frenetic,
mizând pe toţi cocorii ce fug spre cald înot.

Aduceţi mai aproape altarul, crucea, Cartea,
se-ngreunează clipa cu rinoceri obscuri
şi-ntârzie pe şine, la gară, însăşi moartea,
şi popii disperării devin tot mai impuri!

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interogatoriu obligatoriu

Mă-ntorc într-un coşmar fixat în patru ace,
Lumina pe zăbrele apucă să se joace,

Pereţi de mucegai se-apleacă peste mine,
Iar luna prin chepeng se tulbură şi tace.

Se-aude clipocit dintr-un canal defect,
Afară se aude îndemnul pentru pace,

Din val în val se sparge întinderea de ape
Şi-n pântecul celest, câte un nor ce zace,

Porneşte-o cruciadă, dar numai în tăcere,
Căci ploaia s-a ascuns în ochii mei, tenace;

Aştept şi azi sentinţa pentru decapitare,
Călăul îmi pândeşte tot sângele, rapace,

Îmi pun mâna la frunte să simt dacă rămâne
O urmă de nădejde, ce-n aur se preface.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un păstor arab îşi caută capra

Un păstor arab îşi caută capra pe Muntele Sion,
Iar pe dealul opus îmi caut eu băieţelul.
Un păstor arab şi un tată evreu,
Amândoi afectaţi de o pierdere temporară.
Vocile noastre se întâlnesc deasupra
Văii dintre noi, pe Lacul Sultanului.
Niciunul dintre noi nu vrea ca băieţelul sau capra
Să cadă între roţile
Maşinăriei "Had Gadya".

După o vreme-i găsim printre tufişuri
Şi vocile noastre revin înăuntrul nostru,
Plângând şi râzând.

Căutarea unei capre sau a unui băieţel a fost întotdeauna
Începutul unei noi religii în aceşti munţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protestul maimuţelor

Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop...
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu (1990, Bucureşti)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă matematica este numai una pentru toate neamurile

de ce dracului Dumnezeu naşte atâtea controverse?!....

nu trebuie să inversez lumina
nici să întorc dimineţile cu faţa spre apus
răstorn în gând munţii de sub ape
oricum nici luna nu mai aduce poveşti
sau eu nu mai ştiu să ascult
prăpădul gemenilor sau turnul babel
ori sodoma şi gomora sau potopul lui noe
mai ştiu eu care legendă între două intrigi de zei
un pariu cu lebede şi fecioare
iar din spumele mării mediterane
doar apollo suspină pe-un fluture liră afrodite
fie de zăpadă fie de cenuşă flori ale disperării
desene de aripi perene într-un crematoriu polar
când verde paradis când raiul durerilor
doar republicile utopice conduse de poeţi
trăiesc întotdeauna mai mult decât orice democraţie
aşa că donez o lacrimă pentru fiecare mort inutil
oricum nicio lume nu-şi caută creatorul

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea de piatră, serviciu Credincios astaloşian

Se scurg anii... Şi vremurile... Trec soldaţii
Pe piept bombat nu mai e loc de decoraţii,
Triumf pe scene... Rumoare-n sală... Aclamaţii
Bye-bye şi caviar. Votcă, doar câteva gradaţii

Taxe, impozite, franşize, plătite altei naţii
Laş şi transfug acasă. Stupide imprecaţii,
De ce ai evadat din lagăr? Voi, vinovaţii
Nu veţi intra la epoca de cositor în graţii

Lui Giscard d'Estaign şi Mitterand libaţii
Şi-n pauze, chiar astaloşenelor creaţii,
Aruncă-ţi sămânţa de geniu pe-alte spaţii
Între Dudeşti şi Hale, pod de-argote filiaţii

Pasează pe treisferturi, fiindcă fraţii
Te-aşteaptă toţi cu joc la mână. Combinaţii
Spre ţinta setos râvnitelor vinificaţii
Gamele spumegând... Nicicând destule raţii

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea cavalerului

Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în ţări păgâne – cum le ziceţi voi –
şi multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, daţi pe un război.

V-am ascultat dorinţele "creştine"
şi vorbele cu care ne-aţi minţit,
dar ştiu acum şi nu mă pot abţine
să nu vă spun, de răni acoperit,

că voi aţi fost şacalii, profitorii,
voi, ce aveţi un singur ideal:
puterea! – iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.

Ce spuneţi, voi nu credeţi, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu să vadă-n în voi micimea
când le-arătaţi nimicul din văzduh.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!