Citate despre cuvinte și uitare, pagina 3
Iubirile sunt căi ferate
Iubirile sunt căi ferate
accelerând spre orizont,
în gările de veri uitate
tăcerea-nchide timpul bont
În visul pietrelor de rouă
coboară fluturul ce-a fost
omida devorând în ouă
cuvântul scos din adăpost
Pe malul trupului, fecundă,
femeia-stup visează ploi,
acarii apelor, la pândă
surâd uscat din norii goi
Sfinți răstigniți în calendare
așteaptă trupuri de copil
dar Dumnezeu, în postul mare
se pregătește de exil.
poezie de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La primul cuvânt senin
La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou
Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopții
Mâini încețoșate de stângăcie
Mâini de copil
Ochi ce se-nalță spre fața ta și e zi pe pământ
Cea dintâi tinerețe sfârșită
Doar desfătarea
Vatră-a pământului vatră de miresme și rouă
Fără vârste fără temeiuri și legături
Uitare fără de umbră.
poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem cuvinte uitate sau note răvășite pe partitura universului, bagheta magică a timpului trece peste noi, lăsând urme adânci.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce repede trecu și vara asta,
Ca o scurtă ploaie de vară
Între două zile-nsorite
Cu arșiță barbară.
Ne vine-a umbla fără veșminte,
Fără trup ne vine-a umbla.
Ani grei au trecut peste noi
De când am pierdut dragostea ta.
Tu gândești mereu la ce-a fost.
Iarba arsă nu mai învie.
Luna uneori răsare devreme.
Alteori, când noaptea-i târzie.
Ce repede trecu și viața,
Ca o ploaie de vară trecu.
Eu n-am uitat nici un cuvânt
Din toate câte le-ai spus tu.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe timp
Pe timp se așezau cuvinte,
Într-un târziu am înțeles
Că nu eram decât un stres,
Castană-amară și fierbinte.
Pe timp se așterneau plecări
Ce îngânau aceeași strofă,
Dintr-o uitare limitrofă
Și coboram nepuse scări.
Prin timp nu-nțelegeam ce spui,
Părea un fel de aiureală,
Într-o secundă de cerneală,
Din călimara nimănui.
Iar roțile descrise ieri,
Se învârteau a resemnare,
Prin certitudinea ce doare.
Era un timp spre nicăieri.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și furați de fericire
N-am uitat cu ce cuvinte, mi-ai spus tânără fecioară,
că în viață pentru tine, iubirea e o comoară.
N-am uitat nici fericirea, când mi-ai dat în vara toată,
cea mai caldă-îmbrățișare, ce putea s-o dea o fată.
Erai zveltă căprioară, alergai prin lunca verde,
mă chemai să vin la tine, unde lumea nu ne vede.
Animat de a ta iubire, priveam zarea necuprinsă,
să vin și eu lângă tine, m-așteptai cu mâna întinsă.
Am savurat iubirea noastră, pe fânul proaspăt cosit
și furați de fericire, îmbrățișați am adormit.
poezie de Dumitru Delcă (august 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu, când vei dormi...
Târziu, când vei dormi sub trandafirul
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Ca să rămâi, un nume pe o cruce,
S-o veșteji în ochii tăi safirul
Ce-ți lumina privirea nențeleasă,
Iubita mea mireasă!
Eu voi fi mort cu mult mai înainte.
Și mă-nfior, gândind că n-o să fie
Măcar un gând, un gând în lumea vie,
Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ți frumusețe,
Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe,
Când voi dormi în tristul meu sicriu,
Chiar amintirea strofelor ce-ți scriu!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei femei
Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici,
În țara caldă, unde tot-d'a-una
Sunt înfloriți frumoșii palmieri.
De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...,
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...
O! vino mai curând... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plânsul meu, ce mi-l ștergeai cu părul, -
O! vino mai curînd... Și adu-mi soare...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nonacțiune
între două margini de drum,
aștept revenirea cuvântului,
în matca fără glas
a iubirii.
cu tine în nervurile ruginite,
mă ascund în colțul croitorului de vise.
las răstignită pânza portocalie.
o privesc.
rup din ea dreptunghiuri de răni.
între două puncte,
aștern culorile inferioare.
vindecarea
începe cu strigătul verdelui alburiu.
în albastru îmbrac suferința,
pentru a-mi fi la final liniște,
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (15 octombrie 1968)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura amantă
Poezia - singura mea
Amantă fidelă...
Cochetăm în tăcere,
Dincolo de poemele despletite ale universului,
Pe coala apretată a gândului,
În care sculptăm
Catedrale de vise.
Râuri de cuvinte se rostogolesc
Prin mine, ca-ntr-o oglindă,
Ea să se vadă mireasă cu voal de stele,
Ea, poezia, amanta mea din tăcere.
Sunt un nimic fără ea,
Vântul mă spulberă
Ca pe o virgulă
În calea uitării...
Ea îmi deșteaptă singurătatea
Și plimbă zorii
Pe malul cu val de argint,
Acolo unde au răsărit
Crinii recunoștiinței
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedeslușite clipe
Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedeslușite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
mă scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
pașii tăi îndurerați
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiți
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am uitat
Să nu mă-ntrebi de când sau de ce aștept.
Mi-e teamă. Am uitat
în paragina peronului acesta zgâriat de memorii
taina
frunzei cu copac
aripilor cu pasăre
cuvântului cu eu.
Devin
frunză
aripă
cuvânt
din povestea rămasă nespusă.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire și pământ
Orice om poate a scrie,
Un cuvânt, un gând, un fapt,
Orice simț uitat în zile,
Fără inima și leac.
Eu sunt unul, tu esti toate,
Toate cele ce trecură,
Pe lângă a mea gândire,
Peste urma mea flamandă,
Orice om poate a scrie
Când iubirea te frământă,
Și te leagă în neștire,
De-a iei inimă blândă,
Tu călăuză, pierdut mă simt,
Pierdut de toți și toate,
Căci pe al meu pământ,
Se oglindesc păsări călătoare,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea - iubire sufletească (sonet creației)
CARTEA - IUBIRE SUFLETEASCĂ
(sonet creației)
Prin lumea grăbită către uitare,
cartea este iubire sufleteacă,
ce în cuvinte poate să grăiască
sentimente pe-a dorului cărare.
Un mire devotat să întâlnească,
aleargă muză pe-a ochilor zare,
în stihuri să fie revelatoare
și cu poetul să se logodească.
Încununați de brațele solare
se-avântă spre veșnicia cerească,
să le dea zeii binecuvântare.
O poezie vrând să plăsmuiască
din sentimente călăuzitoare,
pe aripi de vis plutesc să renască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
cuvintele stau prizoniere în oase
izbindu-se unele de altele
ca-ntr-o corabie
uitată în depărtarea amurgului
urlă copitele de ceunușă
într-un vals șchiopătând plânsul reciclat
memoria zenitului
coboară adânc în pietre
respirând umbrele picioarelor confuze
ce-au luat chipul uitării
azi mi-am dilatat singurătatea
în praful rămas
între miracolele nedesfăcute ale lumii
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni cândva o vreme
Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Și nimic n-o să ne doară.
Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... și rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toți pe lânga noi vor trece.
Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenușa strânsă-n vatră.
Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Și-ntr-un univers eteric.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Spune-mi, ce porți pe tine! Ai căldură?
Spune-mi, cum ai dormit! Ai moale pat?
Spune-mi, cum mai arăți! Te-ai mai schimbat?
Spune-mi, ce îți lipsește! A mea gură?
Spune-mi, cum o mai duci! Sunt buni cu tine?
Spune-mi de ceilalți! Te lasă-n pace?
Spune-mi ce mai faci tu! Faci ce îți place?
Spune-mi, la ce gândești acum! La mine?
Vezi, nu mai am decât cuvinte de-ntrebare
și parcă îți aud deja răspunsul mut.
Dacă ești obosită, nu pot să te ajut,
Dacă ți-e foame, nu am de mâncare.
Din lume parc-am dispărut deodat'
și nu mai sunt de loc, parcă te-aș fi uitat.
sonet de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen
ai desenat o lume-n mine
acum singur mă scriu
împart timpul în două
eu lipit de el și-o fărâmă de hârtie
...
tu un gând suspendat de-un cer
eu un cuvânt pe care-l poți șterge
tu cu buzele tale ai uitat
cuvântul cu numele meu
...
ai folosit guma
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cuvinte și uitare, adresa este: