cuvinte şi uitare

Bună-i uitarea!

Când, cu moralul la pământ,
Tu îţi regreţi metamorfoza,
Concluzionezi, pe drept cuvânt,
Cât de utilă e scleroza!

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

prieten

Prieten e acela care îţi cunoaşte cântecul inimii tale şi poate să-l cânte atunci când ai uitat cuvintele.

definiţie de Julio Ramon Ribeyro
Adăugat de Bucur Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc

Vârşa pentru peşti există datorită peştilor.
Odată ce ai prins peştele, vârşa poate fi uitată.

Laţul de prins iepuri există datorită iepurilor.
Odată ce ai prins iepurele, laţul poate fi uitat.

Cuvintele există datorită înţelesului lor.
Odată ce ai prins înţelesul, cuvintele pot fi uitate.

Unde aş putea găsi omul care a uitat cuvintele?
El este cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crin Antonescu, preşedintele PNL, omul care şi-a încălcat cu nonşalanţă cuvântul de onoare, a spus că România e formată din oameni de caracter şi prostituaţi politici

Eu, la cele afirmate,
Sigur că îţi dau dreptate;
Ai uitat să precizezi
În ce grupă te-ncadrezi...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (8 noiembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul actelor ratate, tebuie ţinut cont de diviziunea în cele trei grupe a acestor fenomene: a) lapsusul, cu subdiviziunile sale în erori de scris, de lectură, falsă audiţie; b) uitarea, cu subdiviziunile sale corespunzătoare obiectului uitat (nume proprii, cuvinte străine, impresii); c) confuzia, pierderea, imposibilitatea de a regăsi un obiect pus de-o parte; erorile nu interesează, decât în măsura în care decurg din confuzie, uitare etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea de nume proprii, de denumiri şi de cuvinte străine se lasă explicată printr-o intenţie contrară, care se leagă direct sau indirect de numele sau cuvântul cu pricina. În acest gen de amnezii determinarea indirectă este cea mai frecventă şi cel mai adesea nu poate fi stabilită decât în urma unei analize minuţioase.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că adevăratul scriitor este capabil să prevină orice fel de război prin puterea cuvântului său, scris şi mediatizat; el dă glas unei observaţii care a fost redusă la tăcere sau uitare.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale, Ziua Mondială a Scriitorilor (3 martie 2011)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că adevăratul scriitor este capabil să prevină orice fel de război prin puterea cuvântului său, scris şi mediatizat; el dă glas unei observaţii care a fost redusă la tăcere sau uitare.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale, Ziua Mondială a Scriitorilor (3 martie 2011)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt aici sus
plângându-mi singurătatea
suflet de copil uitat în trupul
unui fluviu Cânt aşezată
în mijlocul focului. Fericirea
himeră ce aşteaptă zorii
zilele trec şi fluviul se strecoară
ca o femeie în mijlocul
unui nor de cuvinte

poezie de Diana Mihaela Zăgan, Laureata revistei Poezia la c din revista Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele trăiesc şi vorbite şi scrise, rătăcite ori uitate...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
şi, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.

Nu ştiu de ce simt
că trăiesc un timp
străin şi încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...

Culorile mă atrag, viclene,
şi tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în şoapte,
în abecedare ale uitării...

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraza a fost scoasă din context. Încercarea de a o introduce înapoi s-a soldat cu un eşec, locul ei fiind imediat ocupat de alte cuvinte. Rămasă pe dinafară, îşi pierdu în cele din urmă orice sens şi fu dată uitării, pierzându-se în noianul de citate rămase fără stăpân.

Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea e ameţeală, e uitare de sine, e ultimul cuvânt la tot ce avem de spus.

definiţie de Alain Fournier
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturi de timp

nici noapte
nici zi
nu-mi uiti tăcerile
îngheţate-n cuvinte.

munţi de iubire-mi rostogoleşti
la picioare
dând tălpilor aripi.

ştii să zbori
prin visele-mi toate
dezgolind orizonturi noi.

şi tac
să auzi
tot ce nu pot să-ţi spun,
veşnică iubire
uitată.

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele lipsite de valoare ar trebui aruncate în vântul uitării ca frunzele uscate!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Calea aici ce greu se găseşte.
Nu-i nimenea să te îndrepte.
Numai târziu, numai o clipă,
uitată pe urmă şi ea,
îti dezvăluie
nebănuitele trepte.

Apoi ca frunza cobori. Şi ţărna
ţi-o tragi peste ochi
ca o gravă pleoapă.
Mumele sfintele -
- luminile mii,
mume sub glii
îţi iau în primire cuvintele,
încă o dată te-adapă.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt aidoma unor haine ce trebuie supuse uzurii, ca nu cumva sa fie date uitării.

Dicusar Constantin (17 mai 2019)
Adăugat de Dicusar Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numesc "imaginaţie auditivă" simţul silabei şi al ritmului, pătrunzând adânc sub nivelul conştient al gândirii şi al simţirii, dând vigoare fiecărui cuvânt în parte; cufundarea în ceea ce e arhaic şi uitat de mult, întoarcerea spre obârşii de unde se aduce ceva înapoi; căutarea începutului şi sfârşitului. Ea operează prin sens, desigur; sau nu despărţită de sens, în accepţia obişnuită a cuvântului: contopeşte ceea ce e vechi şi a fost anulat cu ceea ce e banal, curent şi cu ceea ce e nou şi surprinzător, mentalitatea străveche şi cea mai civilizată.

T.S. Eliot în Practica poeziei şi a criticii (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te-oi duce-n departari

Daca te-oi ascunde-n vorbe
Si te-oi duce-n departari
Ia cu tine amintirea
Florilor fara culori
Cuvintelor nerostite,
Lacrimilor ce s-au dus,
Amintirile uitate
Ale ploilor ce-au curs.

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!