Citate despre deșert și religie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la deșert și religie, dar cu o relevanță mică.
Frank Slade:. Ooo, dar încă pot să îi mai simt mirosul. (Inspiră puternic.) Femeile! Ce poți să zici? Cine le-a făcut? Dumnezeu a fost probabil un geniu. Părul... Se spune că părul e totul, să știi. Ți-ai îngropat vreodată fața într-o mare de bucle... și să vrei să dormi pentru totdeauna? Sau buzele... când le-au atins pe ale tale, au fost... ca prima sorbitură dintr-un vin... după ce tocmai ai traversat deșertul. Și sânii. Hoo-ah! Mari sau mici, cu sfârcuri ațintite către tine ca niște proiectoare secrete. Mmmmm. Și picioarele. Nu îmi pasă dacă sunt precum coloanele grecești... sau ca niște picioare ale unui pian Steinway de mâna a doua. Ceea ce e între ele... un pașaport către Rai. Trebuie să beau ceva. Da, domnule Simms, numai două silabe merită auzite pe lumea asta și anume: vagin. Hah! Mă asculți, fiule? Îți dau sfaturi prețioase aici.
replici din filmul artistic Parfum de femeie
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încruntare
trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,
jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,
undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
să se încrunte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patru ani am călărit
patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.
am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.
apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.
poezie de Eduard Dorneanu din Sublimare (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra cu rugăciuni
Doamne Doamne ești acasă
ai spus să bat și vei deschide
deșertul lumii mă apasă
deșertul Doamne din cuvinte
Ai spus să bat că vei deschide
pustiul Doamne-i peste tot
și morții vai nu-s în morminte
e prea pustiu să mai suport
Pustiul Doamne-i peste tot
deșertul lumii mă apasă
și din genunchi te-nalți socot
că Doamne totuși ești acasă
Ai spus să bat și vei deschide
dar ceru-i vai tot din cuvinte
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturia de credință a unui marinar
Cât voi mai naviga pe marea care-n valuri mari zvâcnește
Credința mea nu se va micșora, o, Doamne, ci va crește;
Cât deasupra capului se rotesc stelele, cerești rubine,
Oștiri strălucitoare, eu îmi voi aminti mereu de Tine.
Am văzut o zi oameni vii, cu inimă generoasă și suflet mare,
Și-a doua zi s-au dus, fără împărtășanie sau binecuvântare,
În locul nevăzut, unde vom merge toți când clipa-aceea vine
Iar, Doamne, bunătatea și toate darurile tale le știu bine...
Necredincios par celor care nu mă știu, nu-mi cunosc miezul,
Ei nu văd cum în fiecare seară eu spun Crezul
În vâltoarea mareei care se avântă galopând spre zare,
Spre vestul nesfârșit unde seara soarele se prăbușește-n mare;
Mă gândesc în orele de veghe, în carturile lungi de noapte,
La acele lucruri care nu pot fi vândute, nici cumpărate,
Lucruri neprețuite, rare; nu iau în deșert sus pe catarg
Atotputernicia Ta, când valurile pe punte violent se sparg:
[...] Citește tot
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este omul?
ce este omul?
nisip mișcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-și pașii prin deșert?
ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?
praful stâncilor bătute de val?
ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiața de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
și
alinierea planetelor?
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a gustat infernul
din toate unghiurile lui
și-a încurcat verbele
cu nefericirile universului
a bătut la ferestre închise
a urlat în deșert ca un animal bolnav
acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a gustat întunericul din atâtea inimi
și-a încurcat verbele cu țărâna amară
a răbdat de frig
de sete
de foame
acum
poezia mea nu cunoaște frica
doar a locuit în miezul ei
ani la rând
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Egipetul
Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,
Peste el cerul d-Egipet, desfăcut în foc și aur,
Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc;
Flori giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,
Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,
Alte roșii ca jaratec, alte-albastri, ochi ce plin;.
Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese,
Păsări, îmblânzite-n cuiburi, distind penele alese,
Ciripind cu ciocu-n soare, giugiulindu-se cu-amor;
Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvonre,
Nilul mușc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară
Cătră marea liniștită, ce îneacă a lui dor
De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice;
Memphis, colo,-n depărtare, cu zidirile-i antice,
Mur pe mur, stâncă pe stâncă - o cetate de giganți
Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție,
Au zidit munte pe munte în antica lor trufie,
I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încearcă să străbați...
Încearcă să străbați cu puterea minții
Și să iei din universul cunoștinței
Firea lină a izvorului liniștit
Zborul porumbelului, ce duce spre răsărit
Simbolul alb din cer venit,
Iar din deșert să iei abținerea
Mersului lent spre dobândirea
Locului luminat unde fericirea
Sufletului curat îți dăruiește sclipirea
Rațiunea și iubirea
Și să nu uiți nicicând
Că un înger plăpând
Te însoțește-n orice gând
Și numai tu-l poți întări
Cu credința inimii
Și puterea de a ști
Când să spui "nu" sau "da"
Secundei ce va urma
Fizic sau în mintea ta.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.
Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni?.
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit, un Edelweis.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o oră de liniște
te părăsesc iubito
e doar un gest pentru a-mi
curăța rănile pline de așchii
... și începe să plouă fără vânt și
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deși înțeleg că și Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine
din toate slăbiciunile îmi fac ziduri
printre care mă plimb apoi
mă furișez înspre singurul loc neatins...
din singurătăți îmi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sursă de fericire
iubirea noastră este o minune
străbate deșerturi cu multă decență
este ca lumina de pază în genune
escaladează munții cu efervescență.
hai împreună fericiți să dansăm
strâns îmbrățișați sub clar de lună
un univers de feerie să visăm
de veacuri sortiți să fim împreună.
un cer de stele magic ne zâmbește
și ne îndeamnă să fim fericiți
suflete pereche Dumnezeu ne iubește
un șirag de veacuri ne vrea uniți.
doar cu iubire tristețile pier
cu romantismul meu ajung la cer.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri albe
printre cuvinte străine
reptilele urcă pe glezne
geometria își acute unghiurile drepte
biserica urcă în nori fără enoriași
imagini împrăștiate în spațiu
plutesc într-o relativă abandonare
refuz depărtarea și reinventez o așteptare
pe o curbă abisală a unei raze de lumină
răsfoiesc un interval gri
de pe orbita mea
deșertică
migrez solitar imaginar
spre glasul frunzei ce mă cheamă
prin ecouri nelimpezi
copacii nu știu nimic
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru fiecare dintre voi, există un Pământ al Făgăduinței - dorința cea mai scumpă inimii voastre - dar ați fost destul de aserviți de egipteni (gândurile voastre), încât această dorință vi se pare o realizare imposibilă sau, în orice caz, foarte îndepărtată. Considerați că este riscant să vă încredeți în mod absolut în Dumnezeu și că deșertul va fi poate mai rău decât egiptenii. Și cum să știi dacă, la urma urmei, Pământul Făgăduinței voastre există într-adevăr? Rațiunea este întotdeauna aliata egiptenilor!
Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reușită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoarea "Nașterea Domnului Iisus Hristos"
Ne ridicăm privirea cerând îndurare,
Numele tău l-am folosit în deșert
Am privit în zare, nu am mulțumit,
Am spălat haine fără a ne purifica sufletele,
Ne-am închinat orgoliilor noastre,
Ne-am admirat peste măsură,
Neprețuind smerenia cu care ne-a înzestrat Dumnezeu,
Am nesocotit hrana pe care ne-ai dăruit-o,
Nu am îngrijit natura, distrugând-o zi de zi,
Nu am apreciat credința,
Nu ne-am închinat sufletele Fiului lui Dumnezeu,
Ne-am lăsat pradă instinctului animalic,
Fiecare crezanță rămâne adânca noastră cutezare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru copacul ucis
Cum stai, copac bătrân, copac frumos,
Înalt, pe-o coamă verde, solitară,
Nu știi că undeva, puțin mai jos,
Se pun la cale mari trădări de țară.
Nelegiuiți cu numele spurcat,
Purtând sămânța șarpelui în vene,
Cu toți dușmanii țării-au pactizat,
Punând infam peceți pe anateme.
De la Nădlac și până-la litoral,
S-au pus ca să distrugă tot pământul,
Și să-i înfigă nației un pumnal,
Ca pe-un deșert, pe-aici să bată vântul.
Spre tine inclusiv ei au pornit,
S-aducă jaf pădurii tutelare,
Arând c-un plug de fier nenorocit
Întreaga verde-a munților splendoare.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Înger fără statuie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În singurătate
E-n amurg și dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Și-i liniște pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Și văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spațiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deșertul vieții-nfrâng.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mortua est
scrie-m-aș și nu am cui,
c-am pe suflet un cucui,
am scris dorului de jale
și iubirii de-nchinare,
am scris morții despre viață
și seninului de ceață,
vinului i-am scris de apă
și buruienilor de sapă,
pietrei seci de încolțire,
pustnicilor de nuntire,
gloriei de umilință,
călăilor de căință,
mărilor despre deșerturi,
liniștii i-am scris de certuri,
păsării i-am scris de-not;
dar de-acuma nu mai pot.
nu mai sunt eretică,
arta mea mimetică,
azi se pleacă vouă
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Eros
fără iubire viața nu ar avea rost
fără iubire florile nu ar avea parfum
minune trăită și-n petreceri și-n post
printre slendori și-a croit sublim drum
fără iubire timpul ar fi rai pustiit
ca un deșert vast cu dune de nisip
pe continentul dragostei am poposit
mii de amintiri am strâns în fel și chip
fără iubire lumea ar fi mai odioasă
ca un lac nămolos cu grețos miros
poeți cinstesc iubirea cu slovă valoroasă
e semeață ca un munte sub cer glorios
fără iubire lumea n-ar fi armonioasă
ea este miracolul mândrului zeu Eros
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre deșert și religie, adresa este: