deşert şi religie

deşert

Deşerturile sunt parcurile lui Dumnezeu.

definiţie clasică de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnic. Ia cu sine numele Domnului în deşert.

citat din David Boia (22 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că Dumnezeu a făcut deşertul pentru ca omul să poată zâmbi la vederea curmalilor.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu luaţi numele lui Dumnezeu în deşert, deja au instituit biserica pentru aceasta.

aforism de Roberto Bertoldo din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aflat în deşert, omul se rugă la Dumnezeu să-i dea puţină umbră. Taman atunci avu loc o eclipsă totală de soare.

aforism de Mihail Mataringa (28 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mai umilitoare însă este constatarea că sunt numeroşi acei contemporani ai noştri care, fiind obligaţi să recunoască imposibilitatea justificării religiei, încearcă totuşi să o apere pas cu pas, printr-o lamentabilă tactică de retrageri ofensive. Ei ar vrea să se cufunde în rândul credincioşilor spre a-i povăţui "să nu invoce în deşert numele lui Dumnezeu" pe acei filozofi care îşi închipuie că-l pot salva pe Dumnezeu înlocuindu-l cu un principiu impersonal, fantomatic şi abstract.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am mai crezut în Dumnezeu.
Şi-atunci iubire n-a mai fost.
Pământu-a devenit deşert
Şi drumurile s-au pierdut.

catren de H.L. Halpern din Lumea fără Dumnezeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce glorie nocturnă să fii mare fără să fii nimic!... Şi simt deodată cât de sublimi sunt călugărul în deşert, schimnicul în cotlonul lui, impregnându-se fiecare de substanţa lui Christos pe care o percep în pietrele şi grotele sihăstriei lor!

Fernando Pessoa în Cartea neliniştirii
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-l iubeşti pe DUMNEZEU? Iubeşte-L aşa cum un sărac iubeşte banii, aşa cum un înecat tânjeşte după o gură de aer, aşa după cum o fiinţă rătăcită în deşert tânjeşte după o cană de apă. Iubeşte-L cu înflăcărarea primei iubiri a tuturor îndrăgostiţilor.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cum Dumnezeu le aşează pe toate, nu ştiu cum, prinţul a găsit-o pe Rapunzel în deşert!

Fraţii Grimm în Rapunzel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staţi de vorbă cu Dumnezeu, ca să nu vă pierdeţi sufletul într-un deşert de cuvinte.

aforism de Betty Marcovici (29 octombrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos s-a scuturat Moise de nisipul deşertului! Cu mâna lui Dumnezeu, cu mâna lui Michelangelo.

aforism de N. Petrescu-Redi (3 decembrie 2012)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul de catifea

Prizonier a două lacrimi
pierdute de Dumnezeu
în deşertul meu de patimi
să nu râd mi-e cel mai greu

poezie de Costel Zăgan din Poezii de-aprins focul (1 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limerick

"Dumnezeu nu joacă zaruri" –
nu iau în deşert cărările Domnului,
Eu doar visez cu trupul inert-infinit
prin grădinile
somnului(...),
Iar undele versului meu
donquijoteşti-charismatice
Sunt ▫ în absurd: fantomatice
linii de câmp,
bucle sau corzi,
noduri-verigi
sau ecuaţii
dogmatice –
Eviscerări
holografice,
scrise-ntr-o
latice-matrice.

poezie de Dumitru Găleşanu din Addendum, după Albert Einstein (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ultim gest...

începe să plouă fără vânt şi
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deşi înţeleg că şi Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine

din slăbiciuni îmi fac ziduri
printre care mă plimb
apoi o să mă furişez
înspre un loc
unde să- mi pot curăţa
rănile pline de aşchii
din singurătăţi
o să-mi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la moarte. Toţi oamenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului. Rugăciuni şi câte în lună şi în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dară în deşert. Fel de fel de fermecători fuseră aduşi, însă rămaseră ruşinaţi cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deşert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soţie şi jumătate împărăţia sa acelui voinic, care va scăpa ţara de această urgie, şi dete în ştire la toată lumea hotărârea sa.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu auzi...

tu nu auzi cum creşte floarea de cireş
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...

ne logodim pentru a nu ştiu câta oară
în catedrala din îmbrătişarea noastră
lumina zilei ne izbeşte
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...

îmi pare fiecare revedere început
suntem uşori ca două respiraţii
ca două idealuri care prind rădacină
în deşertul memoriei...

... şi-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
şi în ninsori de fluturi...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie în deşert

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereţii fără sfârşit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mişcă din braţele tale,
şi zeii plâng însinguraţi numărând mângâierile,
mereu numărând.

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
minţindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiţi.

tu eşti corabia mea iar eu deşertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiţi să trăieşti...

poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune

Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.

Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înfloreşte întregul pământ,

candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc

să fiu de-o vârstă cu deşertul,
să urc din nisipuri prăbuşite,
să iubesc,
să n-am dorinţa de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acolo unde mintea nu e încolţită de frică şi poţi să-ţi ţii capul sus,
Acolo unde cunoaşterea e liberă pentru toţi,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereţii înguşti ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduinţa neobosită îşi întinde braţele spre perfecţiune,
Acolo unde izvorul clar al raţiunii nu şi-a pierdut calea în nisipul mohorât al deşertului obişnuinţelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăşi în tot mai larga gândire şi acţiune,
Acolo în Raiul libertăţii, o, Tată, acolo să se trezească ţara mea!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!