Citate despre fier și lumină, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la fier și lumină, dar cu o relevanță mică.
Licori din struguri de fluturi
Beau pe-ascuns din strugurii de fluturi
Botezați în Clopotul lui Gauss,
În hora mare sunt meteorit,
Lunec în lumina din Pronaos.
Diformă-i încercarea vieții-n rod,
Cerul coboară-n câmpul cu belșug,
Izvoarele de grâu în aur curg
Sub tainele știute doar de plug.
Un lăutar lăuntric trece-n trup,
Cântă-n prichiciul de vise și dor,
Culorile dispar și fluturii
Vin în iubirea pentru care mor.
Beau pe-ascuns din struguri și speranță,
Viața-mi pun în inima de fier,
Sunt meteoritul care simte
Că locul meu e-aici și nu în cer!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini...
România-i cap de fier,
ruginește lent
și ne ține-n auster
pe-un discurs dement.
Agramat este cuvântul
ce-l invocă des,
făr' să potolească gândul,
toamna la cules.
Viitorul sună bine
după cum se vede,
aliniază către tine
stratosfera verde.
Ne destinde azi lumina,
ochiu-i mototol
și-așteptăm cu toți chenzina
pe stomacul gol.
Ani-lumină ne așteaptă
cu feștila stinsă
și cuvinte spuse-n șoaptă
pe sub pleata ninsă.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (4 octombrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă ardentă
ridică Doamne de pe mine boala năucitoare
și moartea ce mă strânge cu brațele de fier
lasă-mă cu speranța cuprinsă de ardoare
cu credința sfântă pe-al vieții palier.
sunt fragilă Doamne ca petala de floare
nu mă lăsa stingheră cu vântul furibund
m-apleacă la pământ și sufletul mă doare
că pierd din energie și-n neant mă afund.
ridică Doamne de pe mine neagra tristețe
în lumina Cristică să mă mai delectez
amintiri mă poartă în prima tinerețe
lasă-mi fericirea să nu mai delirez.
ține-mă Doamne în brațe cu sfânta justețe
de moartea îndârjită să mă eliberez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva...
(lui Codiță Osiceanu)
Hotelul cu firma "La Wilhelm cel Mare"
Din medievalul oraș teuton,
Cu sfânta Maria deasupra intrării,
Scăldată-n lumină de opt lampadare,
Hotelul cu hall-ul ― perfect hexagon ―
Și geamuri rotunde și-albastre,
Prin care ―
De mână cu visele noastre ―
Pătrunde timidă tristețea-nserării
Pe mobile negre și triste de nuc,
Și vechi ilustrații, tăiate din Jugend ―
Sirene de Boecklin
Și satiri de Stuck ―
Hotelul în care purtat-am o vară
Cea mai plăcută și sfântă povară,
Citindu-i pe Heine și Nietzsche,
Traduși ―
Ca două viori sub același arcuș ―
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, nr. 17, 6 februarie -1918
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candela
Tăcerea e adâncă și noaptea-ntunecoasă;
Norii ascund vederea înaltelor tării
Ș-a stelelor de aur mulțime luminoasă
Ce smăltuiau seninul cereștilor câmpii.
Numai religioasa a candelei lumină
Aprinsă de credință, și limpede și lină,
Lucește înaintea icoanei ce slăvesc.
Emblemă-a bunătăței, mângâitoare rază,
Ea parcă priimește și parcă-nfățișază
Rugăciunile noastre stăpânului obștesc!
În minutele-acelea când sufletul gândește,
Când omul se coboară în conștiința lui,
Ca unei inimi care cu noi compătimește
Frățeștei ei lumine durerea mea supui.
Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate
Au avut-o de martur și i-am încredințat!
Câte dorinți smerite și neînființate
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care ascultă
"E cineva acasă?" a strigat Călătorul,
Și-a bătut în ușa luminată de razele lunii;
În tăcerea mare, calul păștea smocuri
De iarbă printre ferigile înalte cât alunii;
O pasăre a izbucnit peste capul Călătorului,
Dintr-un meterez al vechiului castel;
A lovit cu putere-n poartă, a doua oară:
"E cineva acasă?", a strigat el.
Dar nu a coborât nimeni să-i deschidă;
Nu s-a ițit nici un cap prin barele de fier forjat
Care să-l privească în ochii cenușii,
Cum aștepta acolo perplex și nemișcat.
Numai stafiile, mereu atente la orice zgomot,
Care locuiau atunci odăile pustii,
Ascultau înlemnite sub praful galben, selenar,
Vocea aceea venită de departe, din lumea celor vii
Strânse pe scările-înnegrite, care duceau
Spre holul gol, palid luminat sub razele de lună,
Cu urechile ciulite-n aerul învolburat
De vocea Călătorului, încă vibrând precum o strună.
[...] Citește tot
poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Fiecare trăire este un magic moment
In care eu ma simt aleasa sa schimb destine
Medic de suflet, medic de trup, ghid spiritual
Unde sunt oare pacienții?
Exista sau se chinuie sa-și explice viața și traseul ei sinuos?
Ma simt binecuvântata!
Ca prin înțelegerea miraculoasele
leacuri naturiste
sa pot schimba starea de spirit a tuturor.
Trăiesc prin fiecare particula de clorofila oferită de natura
și ma bucur ca și voi veți înțelege menirea voastră când veți rezona cu plantele.
Succesul aduce inima in liniștea naturii
Succes este acela de a fi receptiv la frumosul din jurul nostru
Succesul este definit prin prisma atitudinii noastre la stres.
Succesul e atingerea luminii.
Simt cum razele de soare ma încălzesc
Simt cum parul mi se înfrumusețează
Simt cum devin lumina in drumul spre ingeri.
Sunt raza de soare, ce îți deschid calea...
Accepta sa mergi pe aceiași cale sfânta
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fațete
Fiecare oraș are două jumătăți.
Bunăstarea dintr-una se ridică dansând,
pe tocuri de 13,
trece cu geamurile deschise
și muzica bubuind în boxe,
cu 120/oră pe străzile luminate feeric.
În cealaltă, coboară deznădejdea, și întunericul, frica zilei de mâine
mustește în găurile din pantofi,
glasul foamei chiorăie
în spatele zidurilor netencuite.
Miroase a igrasie și-a frică.
Până și ceața ocolește jumătatea "bună",
fumul centralelor
și lumina albă a neoanelor
o ține la distanță,
și zăbrelele de fier ale porților cu telecomandă.
În jumătate cealaltă ard vise
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit grabnic
Sfârșit grabnic
Alin Ojog
Când arme vor urla la ușa noastră
Oferindu-ne bilete către rai
V-om uita culoarea florilor din glastră
V-om blestema frumosul nostru grai.
Lumina lunii ne va conduce în noapte
Spre crucea marelui stăpân
Ne v-or privi cei morți prin geamurile sparte
Sau de dupa umbra căpițelor de fân.
Pământul va urla în ploaia de gloanțe
Rănit fiind de nemilosul foc
Iar păsările noptii cânta-vor iar romanțe
De parc-ar fi să vină, un mare proooroc.
Sub pumnul ca de fier al liniei dușmane
V-om sta captivi decenii, sfârșindu-ne
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (18 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Neamțu
Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-1 depunem în pământ.
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simțire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat?
Si-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată,
De lemnoasa mân-a morții inima e stoars-acum,
Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă există) pintre nori își face drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un prieten
Un prieten mă întreabă, despre
Ce vrei să discutăm? E o întrebare prăpastie,
Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât,
Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte,
Pe malul mării se plimbă Kafka, nu acela, altul,
Elefanții au chiloți bufanți, pasărea-spin lovește din plin,
Pasărea- arc lovește mai larg, morții se roagă pentru cei vii și cei goi,
Am exilat cuvintele, floricele, drăguțele, morfologic nu este corect,
Misiuni și promisiuni goale, duet fals, cum poți spunea DA tăcerii?
Viitorul este obscen, e nevoie de dren, printre muți bâlbâitul spune ce vrea.
Cuvântul de fier nu-mi este prieten, cuvântul ca melcul îmi pare mai blând,
Te-nșeli, zice melcul, tu nu știi ce zace, durere și somn și plâns în adânc,
Acidul cel tare așteaptă doar clipa, lumina se poate preface-n pârjol,
Primește-mi, iubito, cuvântul, sărutul, tu nu știi ce poate silaba pistol.
Pot fi precum marea, umil ca pământul, primește-mă-n palmă ca pe un duh,
Pot fi stejarul, pot fi și iarba, prin tine, din haos pot iară să urc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doar in seva...
Își pleacă timpul ramul
în destine...
Vieți sălcii plâng în pumni de muguri
dorul.
Din ape reci rămân
doar vaduri de nădejde.
În visuri, căile se pierd
iar în apusuri moare neștiută
clipa de-amăgire.
A fost, va fi sau este
doar poveste...
Iubirea, armonia sau seninul
se întâlnesc vremelnic, undeva,
pe creste
și-și varsă-n cupe largi
melancolia...
Suntem doar
firave inele prinse în spirala,
trunchiului veșnic renăscut,
redat Luminii.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puzzle
Eu sunt un puzzle imperfect,
Bucăți din mine, colorate,
Compun întregul meu afect
De piese mici, neregulate,
De poezii cu rimă suflet,
De poezii cu ritm trăire,
Trapeze ascuțite-n urlet,
Fără triunghiuri de iubire,
Sunt poezii cu ritm surdină,
Prin piesele-mi se scurge sânge,
Se-ncuie bezna în lumină,
Se luminează ce îmi plânge,
Ce să nu scriu, ce să ascund,
Bucata inimă stelată,
Piesa privire, gândul gând,
Speranță mea necenzurată?
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotund
când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaș
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămașă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
și lumini
povestea ce sună absurd
în clopotnița vechiului sat bântuit
de ochi de felină
ghețuri ce dorm
la fel de rotund
fragil și crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aduc aminte timpul...
Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.
Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mă doare ceva și nu știu ce...
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apăsă cu apăsarea de pământ și de cer,
cu mâinile mă agăț de noapte și ger,
sperând să-mi revin din apăsarea de fier
Mă înconvoaie gândul să pot să înțeleg
mersul de lucruri ce se pierd în eter
Definiția vieții rămane mister,
chinuiala zilei, la fel, pe care n-o cer
Mă doare ceva și nu știu ce,
mă apasă pe frunte, mă apasă pe piept,
noaptea și ea mă apasă încet,
cu tot ce-a trecut și pe care-l regret
Mă apasă zorii pe pleoape și ochi,
salt pleoape încet să văd umbre de plopi,
lumina ferestrei pătrunsă în casă,
eu la fereastră apăsat de albeață
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ai plecat, iubită mamă...
Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!
Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
Aleargă umbrele spre dezintegrare
se aglomerează, purtând armuri de fier,
crezând că astfel vor fi nemuritoare
să fie umbrele orașului, sau iluzii?
ce ies din crăpăturile de asfalt
sau ninfa ce curge-n viață
străpunsă de umbra fără de viață.
umbrele încearcă să pună stăpânire
pe planeta Pământ
o secătuesc de vlagă
și de coroana ceea de vis.
se înșiruesc umbrele-n văzduh
aducând moartea prin coroana invizibilă,
purtată de umbre doar în vis.
este umbra pericol când merge-n față?
fără dor și poate este, las-o în spate
pe ceea care nu merită nimic
priveste Soarele și umbra se va ascunde de Lumină
în spatele tău ea va fi mereu
alungă umbra de pe puteri terestre
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada căruțelor cu mere
Trec carăle cu mere prin burguri transilvane
și aerul din preajmă miroase a rai pierdut
a paradis surpat sub roți de camioane
în veacu-acesta care de mult a și trecut.
Ce hurducate drumuri v-aduc iar în orașe
căruțe încărcate cu mere și cu cer
a cui este solia ascunsă în lămpașe
ce o purtați prin noaptea orașelor de fier?
V-aud venind dinspre Ohaba De Sub Piatră
prin ceața zdrențuită de faruri și mașini
sar casele din somn și-o stea de fum vă latră
înveșmântând colina cu palide lumini.
Ca printr-un geam cu sticla de lacrimi aburită
sub coviltirul verde al miresmelor de fân
azi-noapte mi-am văzut copilăria ațipită
dusă de-un car cu mere printr-un oraș bătrân.
poezie de Ioan Evu din Somnul în munte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre fier și lumină, adresa este: