flori şi muşte

renăscându-mă

despre indiferenţa durerii vorbesc umerii
împovăraţi, oricât i-aş şlefui
se cresc pe ele poverile şi mai grele

mă las în jos în genunchi, să muşte ochiul
vârful ierbii
să ţi se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu

despre nepăsarea dorului voi învăţa aici
… îi este totuna dacă mai ţin speranţă sau
mi-a împietrit grumazul
voi păşi cu palmele în ţărână şi tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari şi tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os şi de sânge… surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne şi îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mesele bătute

de lumina unui soare suspect
de roşu cum vezi în filmele
science-fiction americane
erau flori pentru bolnavii
din salon atinşi de vreo toxină
scoasă special dintr-un laborator
alături de pahare ciobite resturi
de pâine unsă cu de toate
se întind muştele negre şi leneşe
la capăt de eprubete transparente

sunt la capul bolnavului ostentativ
şi-i amintesc că va fi absent
de la întrunirea familiei când va muri
încet fără idei multe vegheat
de-un păianjen nu prea mare
dintr-un capac de bere metalic

pe mesele mirosind a dezinfectant
curg petale de crini albi ca chipul lor

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua dintr-un colţ de mângâiere

ploua dintr-un colţ de mângâiere,
din ochii unei lumi încet plecand
spargand intregul linistii ce-n mare
isi taraie genunchii tremurand.

nici perle de iubire nu imbraca
nici simfonii ce-s rupte dintr-un val
in timpul scurs pleoapele-si apleaca
si musca din durerea varfului astral.

adancul nimicindu-l cu blandete
suspinului -catarg, doar un amurg
nu-s degete de luna-n menuiete
si nici condurii toamnelor in demiurg.

se sfarma-n val cuvintele nespuse
talazurile-s scriu iubiri ce le-au crezut
lagune de saruturi dorm seduse
si cersetor ramane-azurul nevazut.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Îngerii toţi îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoţească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port paşii-n lumină, nu în dureri şi plângeri,
Şi ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.

Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinţi,
În drum să nu mă muşte o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credinţa pe-o mână de arginţi,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.

Cuţitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas şi încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ţie-Ţi port credinţă, la alţii nu am dat.

Pe mâini îmi sprijin fruntea, şi în genunchi m-aşez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ţi-l veghez
În fiecare seară şi-n răsărit de zori.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deal

toamna oxidată din talant în plămân
musca beţivă roită pe buză
principiile trecerii rămân

se pleacă mai devreme
arcul lamelar e concentrat
timpul era mai demult bărbat

inspiraţie
val
aliniere
înţepenire
forfotă la crucea de pe deal

inventar
ce om bun a fost
ce om
ce om
prapor
găină

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Pachiţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru ca noaptea şi tăcută ca un ecou...

pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viaţă pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
şi ultima suflare a stelelor fără de vină...

apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muşte
Dumnezeu era din nou singur şi plângea
colora cu pigmenţi din carne şi sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava-i a ta

Lumea îşi leagă tinichele de picioare
Când în liniştea cerului vrea ca să zboare,
Găzduieşte lacrimi în buze de stele
Aşteaptă în vis, pe rând, să le spele.

Zbuciumă gesturi în vechea scriptură,
Viscoleşte fumul prin fereastra cu ură,
Am galaxii rebele în suferinţele mele,
Iubirea ta renaşte cu rănile în ele.

Scântei mai presus decât simţurile noastre
Străbat divinitatea luminilor albastre,
Curge risipită credinţă-mblânzită în noi
De mitologia lacrimii scăldate în ploi.

Te renasc în mine surâs de sărut feminin,
Cuminte trăiesc în zborul uitării senin,
Ofrandă aduc Domnului pe Golgota lui Sfântă
În clipa iubirii ce-n iubire ne-nfruntă.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de Mai

Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naştere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Şi muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Şi primăvara când se-ntoarce şi astăzi ca şi alte dăţi,
Şi preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-aţi reurca în sfera abstractelor seninătăţi?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâţi-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalţă reînnoite-apoteoze,
Şi-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpeneşti virginităţi
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ş-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit;
Cântaţi: nimic din ce e nobil, suav şi dulce n-a murit.
Simţirea, ca şi bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori şi dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glow

E vară, vântul ridică praful
în rotocoale în curte, gura ta
face cercuri de fum în gura mea, drifturi,
e o nostalgie pe care nu o înţeleg
în cadrul acesta,
e o teamă constantă
că într-o zi
voi pierde ceva
ce nu voi mai putea recupera,
cherie,
am pielea de sticlă pentru tine,
sunt transparentă,
poţi să treci cu mâinile prin mine,
să prinzi monştrii care nu-mi dau pace,
să vezi dragostea mea,
implozie de flori de câmp, euforie.

Şi-n miros de fabrici şi amfetamină,
dimineţile vor fi
ameţitoare şi crude,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vorbe

Cum să scrii adevărul pe note muzicale
Când creierul tău e plin de muşte şi ţânţari
Frici, rate la banca, intrigi şerpeşti, şeful zapciu
O picătură de cerneală care otrăveşte paharul cu apă
Prin care nu poţi să mai vezi florile de cireşe amare
Alergi spre nicăieri tăune fără cap
Grăbit la întâlniri de la care abia aştepţi să pleci
Ras, tuns, frezat, parfumat, impecabil
Într-un costum care nu-i al tău
Un nor de vorbe şi râsul isteric forţat
Schimonosirea fericirii mimate prost şi absurd
Te simţi rotiţă, roboţel, piesă de schimb
În corpul infernal al unui străin
O păpuşă prinsă-n aţe de mâini dibace
Eşti iute şi eficient dar nu te mişti deloc
Asta îţi contaminează fiecare celulă
Cum să-ţi crească muguri de trandafir din cap
Când tu eşti bolnav fără măcar să ştii
Nu poţi să zbori înaripat cu maşina ultramodernă
În urmă ta rămân potop de hârtii împrăştiate

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sânge

Cioburi de sânge îngheţat şi uscat
Înfipte în buzele mele,
Pe marginea fiinţei

La capătul timpului meu răsărea tăcerea
Cu paşii mici, în fire mărunte
"Rase" toate la aceeaşi înalţime frenetică
Burta "cheală" a stomacului meu mesteca
În linişte
Resturile ultimei chemări
Mă îmbrăţişau pe jumătate
Vampirii cu dinţii strâmbi şi rupţi dintre buze
Copilele se ascundeau speriate sub propria mea fustă
Să trecem cu bine, pe alt mal, mai departe
În drumul prin şoapte

PS. Nu mai scriu dedicaţii, am să pun, când este cazul,
în ghilimele, cuvintele
... în rest, motoare de căutare grase şi frumoase!
Eu personal mulţumesc în numele fiecărui cuvânt "inspirant" rostit

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de naşteri planetare

Din mreje întortocheate în linii frânte, curbe,
Ca un păienjeniş uitat în colb de colţuri,
Se întind din trunchiuri groase, din ierburile-n turbe,
Tot se ascuţind să crape pelicule verzi, moţuri,
Cât abdomen de-o muscă la început, crescând
Până ce parcă aripi se descreţesc 'n foi fine
Ce mâzgălesc crenguţele din fastul muribund,
Îl înveselind pe el şi lumea întreagă în sine.
Pământ deja crăpase înţepat de lăncii dârze,
Firave, tari ca piatra, ce cuib au aşternut
Să-şi ia treziri din somn albi ghiocei caşti, muze,
Ori toporaşi apoi, zambile... în renăscut.
Am colorat iar cer, în albastru, eu cu ochii-mi,
Să pară soare în şarjă de-un alb strălucitor,
Ca un jeleu încins, ce-l spăl cu lacrimi stropi-mi
D-extaz, că-s iar planetă se îndrăgostind de-un sor.
Se aşază caldu-n puf din păr până la tarse
Şi bolta-i ateneu de triluri dezmorţite...
Reînviate gâze joacă-n priviri ca arse
Şi-albine lucrătoare zburdă printre flori, pitite

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina primăverii

Ce bucurie, zăpada-n sfârşit se topeşte
Şi iată, frumos primăvara ne zâmbeşte
O floricică albă timid ne apare
E ghiocelul ce iarăşi zâmbeşte spre soare!

Am ieşit din nou în grădina cu pitici
În iarba verde-s mii de gâze mici
Pe-o floricică gărgăriţa roşie se aşază
Şi picăţelele pe aripi soarele îi luminează.

Copacii-s plini de flori frumoase, parfumate
O vrăbiuţă sare pe o creangă, în faţă şi în spate
Şi ciripeşte tare, parcă ar cânta
Şi pe drăguţele-i surate ea vesel-ar chema.

M-am aşezat pe iarbă, chiar lângă-o ciupercuţă
Şi-n jurul meu bâz - bâz o musculiţă
Ce zboară veselă prin aerul curat
Până-şi găsi pe-aproape un loc mai luminat.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Alina Beatrice Chesca din În grădina primăverii (martie 2014)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambrozie

a mai trecut o vară cu mirosul ei
inconfundabil de soare şi pietre arse
în timp ce noi am aşteptat

cuminţi
pe două fotolii în mijlocul a două camere
părăsite în infernul acesta al globalizării

ceva ca o durere ne-a înfăşurat sternurile
şi ne-a făcut incapabili să respirăm cu adevărat

doar am sorbit aerul ca într-un avion depresurizat
la zece mii de metri

de acolo ne-am aruncat temerile şi sângele nostru a făcut
acolade în aer ca o reptilă
întorcând capul mereu să ne muşte

acolo ne-am cuplat măştile de oxigen
înfipte în corpurile noastre ca nişte branule

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

Îmi scrii că cerul s-a întunecat, iar cocorii nu mai zboară, se îneacă asfinţitul în gurile văzduhului, te văd grăbită să treci cu spatele prin viaţă. nu eşti prezentă orei?

Sunt eu pentru tine un câine de pripas, să umblu cu fularul atârnat de gât ca un lanţ ce l-ar ţine pe sârmă într-o gospodărie? Eu nu-mi pierd timpul cu amintiri doar scriu iritat de nostalgia ta care mă muscă.

Tăcerea ta este semn de neputinţă, liricul se deapănă la focul iubirii când rupi buzele să te lipeşti la inima revărsată în noapte, te îmbrăţişează şi apoi se ascunde în clipă, sfarmă legende.

Îţi voi construi o lume cu mesteceni şi cetăţi în faţa necunoscutului să-mi apăr cuvintele pe care acum le vărs într-o desagă pe care o porţi peste tot să aduni poveştile altora fără să crezi că orice suflare cerne taine de nepătruns, poate atunci vei tinde spre latura infinitului să adormi vigilenta raţionalului.

Singure doar cuvintele te vor îmbogăţi să-ţi cosi cămaşă înflorită din taina cerului. Nu-mi spune că doare, lumina nu doare tăcerea este cea care răneşte. Puneţi scutul să te aperi de furtună şi intrigă.

Astăzi te văd, te simt rătăcită. Ego-ul asemeni lui Icar vrea să-ţi înalţi aripile ai grije la răni. Fi asemenea lui Prometeu adu focul şi vino la masa mea să deşertăm taine despre originile rătăcite intre pietre pe albia răului unde primi oameni pescuiau iubire.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-mă, Doamne, de găini...

(1 Tesaloniceni 5,22)

Pe orişicine ai fi întrebat în sat, ar fi ştiut să-ţi spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orişicare timp din an.
Era ştiut şi-apreciat de toată lumea ca om deştept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.

Şi tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă preţul mare şi înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieţii lui sfârşit.

Ajunse-acasă. Şi în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai preţios şi mai păzit,
Punându-şi în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare şi-a sădit.
"Iubitul meu - neliniştita lui soţie îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robeşte de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"

Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, ţânţari şi cărăbuşi şi muşte, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd şi mut căra întruna

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provizoriu

În patul cu speranţe plouă din cer mirese
şi stă cu lumânarea aprinsă un zevzec,
se-mpart gogoşi cu urdă pe strada Zece Mese,
amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec.

În câte-o dimineaţă răsună veşnicia
ca un oracol hâtru şi îmbuibat cu vin,
din catifeaua minţii abdică laş pruncia,
şi-atunci, nevasta tristă se-ncurcă c-un vecin.

Adu-ţi deci lampa veche şi nişte mere coapte
cât timp îţi porţi ficatul ca pe-un pământ de flori,
vor anii trişti s-o şteargă pe fluviu, într-o noapte,
în bărci cu lăutarii cântând uşor din viori.

Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri,
tu, cavalerul tristei figuri de semizeu,
căci şi-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri
tot bătucind lumina din boabele de seu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim, chera mu

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul clopotului

Pe timpuri cum demult numai sunt
Când vrăjitoare zburau cu păsări-n vânt
De somnul adânc al omului trezit
Dihania din iaduri a ieşit

Vuiră crevaşele pământului
Flăcăruia-n braţ a balaurului
Speriind nenăscuţi-n pântece
Aruncându-şi smoala-n voloace...

Armate-ntregi despica-n fălci
De tremurau împăraţi-n beci
In şuierul cozii ce sfărma zidul
Luminii lăsând întunericul...

Şi oameni în lut priponiţi
De grifoni aspru biciuiţi
De ingeri priveau-ngroziţi
Sub vrăji luciferice-mpietriţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Video chat

Eram adolescent precoce, cu urme grave de acnee,
Cu tulburări frecvente-n voce şi gândul numai la femeie,
Pe Feisbuc afişam ca poză, un Arnold c-un topor pe umăr,
Şi agăţam pe înserate femei frumoase fără număr.
Nu le interesa, se pare, că nu scriam deloc corect,
Cât timp aveam exces de fibră şi-un tatuaj imens pe piept,
Le ridicam pe Himalaya, le scufundam în Nil apoi,
Aveam trei yachturi în Maldive iar în Monaco Euroi.
După un timp de tatonare, perseverând din fentă-n fentă,
Mi s-a lipit fatal de suflet, o doamnă foarte insistentă,
Ce mă dorea cu disperare şi îmi spunea că-s cel mai cel,
Frumoasă, foarte agresivă, cu trup perfect de top model.
Mi-a spus că este singurică, că vrea bărbat adevărat,
Discret viril şi disponibil să vină singur pe-nserat.
Nu-i trebuie nici flori, inele, ce sunt în dragoste un lest,
Dar are-o singură dorinţă, să mă supună la un test
Ce o să ţină doar o oră, să se convingă, realmente,
De o să îi rezist cu brio, în nopţile incandescente.
Exact la ziua convenită, m-am prezentat la casa ei,
Cât o Bastilie de mare, având în faţă nişte tei.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!