Citate despre lebede și viață, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la lebede și viață, dar cu o relevanță mică.
Traversarea marelui fluviu
Ghinionul de a cânta
La singura vioară dezacordată
și care compromite întreaga orchestra
Gheața timpurie
surdă și indiferentă
la lacrimile lebedei
Îndemnul cel rău
se aude întotdeauna mai tare
De la meșeteșug la măiestrie
drumul se îngustează în fiecare zi
Și la fel cu fiecare treaptă, scările
Traversarea marelui fluviu
are loc numai o singură ndată în viață
Pe podium doar un sigur loc:
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puiul de lebădă
Se revărsa în crânguri întâia zi cu soare,
loveau ciocănitoare în rugi de trandafiri,
de parcă primăvara cea veșnic zâmbitoare
bătea la ușa lumii cu degete subțiri.
Și iată gospodina s-a înălțat pe scară
să pună sus, în coșuri, un așternut bălan.
Și păsările mame pe cuiburi adăstară
să scoată pui de aur, cu ciocuri de mărgean.
Iar după legea vieții și-a morții, la soroace,
din fiecare coajă ieși un pui frumos.
Dar s-a-ntâmplat să iasă atunci dintr-o găoace
un pui cum nici o cloșcă pe-acolo n-a mai scos.
În loc de puf de aur și aripi smălțuite,
avea un strai ca fumul și ochii mari și triști.
Iar păsările toate priveau spre el uimite.
Și-l ciocăneau toții puii pe câmp și-n porumbiști.
Pe gâtul ca o coarbă curgea adesea sânge
și nu-și găsea prieteni de doruri nicăieri.
Iar pe-nserat, la vremea când orice pui se strânge,
dorit de aripi calde și blânde mângâieri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de timp
amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt
cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieții
fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laț așezat în jurul inimii ce tace
și tace atât de rece
izvorul iubirii a înghețat
clopoțeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereții nopții
până și zborul a amorțit
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet îmbibat în nimicuri
Tu te-ai născut odată cu-a ta moarte
Ești lebăda ce va cânta-n crepuscul
Tăcere-ți este viața, drum minuscul,
Spre mâine amintirea să și-o poarte.
E cartea existenței tale-opuscul
Cu ale clipelor luciri de arte
E Dumnezeu aici enigmă foarte
Pe zare-n dimineților corpuscul.
La numărarea banilor de Punte
Suindu-ți sângele pe eșafod
Ți se deschide ochiul cel din frunte.
Minciuna e un demon ce-i apod
Când înger adevărul din grăunte
Se mai întinde leneș în izvod...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Grinch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lebedei negre
Moartea lebedei negre
E ger și totu-i înghețat.
Zăpada, năvălind în valuri
Peste colibele din micul sat,
Acoperindu-le în sus de geamuri.
În margine de sat, într-o văioagă,
Sub pătura albită de omăt,
Îngenuchiați, stau trei copii. Se roagă.
Părinții, să-i aducă îndărăt.
Sunt două fete mici. Și-un frate,
Mai răsărit ca ele cu un cot,
Răspunzător de viața lor în toate,
Căci singuri, ei trăiesc așa cum pot.
E foamete și multă suferință,
În vatra stinsă de bordei.
De mult e iarnă, și-i cu neputință,
Și hrană nu-i, de unde să mai iei.
Sunt nemâncați de multă vreme,
Nici lumânare la icoană, nu-i!
[...] Citește tot
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (17 decembrie 2018)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind pe fugă
Pe fugă-i viața, mâine tace-n racle...
Te-așteaptă Domn cu pâine și cu sare
În prag eternității necesare
S-aprindă-n bezne dimineții facle.
În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr șperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.
La Dumnezeu la ușă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgește-ntruna.
Tu, despletită de eres la păr,
De-ți cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ți zice Sus tăceri de Adevăr...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atrofieri de-un cânt de lebădă
Mi-e frică să mai nasc, că și condamn la moarte
și să aud, am teamă, că sunt multele... cerințe,
iar mână țin la ochi, urât să nu deșarte
și-mi pun mănuși s-am simț, atrofiind silințe
de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,
amar de atâtea frici, ce viața mi le plimbă.
Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,
peste, doar fiind un fel de extins, în privilegiu,
de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...
cum portativ de note; "do"-i cap... sfârșit, solfegiu.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baletul Luminii...
Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Și cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.
Mă-ntreabă o șoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Și-n mine m-afund să-ți dansez, fermecată.
Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Și-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ți torn în pocale!
Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăiești în palat
În care să intru mai cer și îți bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.
[...] Citește tot
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zile trăim azi
Vai! Vai de tine țară fară lege...!
Umblăm în beznă de vreo trei decenii,
Primim cuvinte dure și ciomege,
Ajuns-am rău, sămânță-a buruienii!
Lovim, lovim în semeni și în bestii,
În palme, singuri ne vom bate cuiul!
Uitat-am dansu' lebedei prin trestii
Și caprioarei să îi iubim puiul!
Dar ce greu o să ne mai ducem crucea
Și nu vom mai privi spre cerul azuriu,
Deja pașii ne poartă spre răscrucea
Cu drumuri ce ne-or duce în pustiu!
Ce zile trăim azi în țara fără lege...
Și Dumnezeu, curând, o să ne nege!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul ca o boare de vară
vara a venit în cântec de harpe
pe corzile fine sunetele dansează
soarele iubirii strălucește sub pleoape
inima îndrăgostită mari emoții furnizează.
teii înfloriți împrăștie miresme
parfumul trandafirilor e versatil
trăiesc frenezia zilelor de basme
veselia se strecoară în suflet cu stil.
lebede pe lac plutesc ca-ntr-un vals
cocorii își învată odoarele să zboare
în inima naturii nimic nu e fals
între crini imperiali adie o boare.
cu avânt înaripat greierii solfegiază
și poeții visători armonie condeiază.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă
Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în țări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn ușor"?
Eu știu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la școală ca un zdrențăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alții le vărsau pe jos.
Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, și bani de buzunar
Dar eu, măicuțo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.
Când nu mă vede doamna-nvățătoare
Eu scot fotografia și-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", și cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dor de Eminescu
Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ți-ai clădit,
Prin literă și lege, alt timp în infinit.
Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Ești cânt și nemurire, ești lumea noastră toată!
Ești viers! Și-n măiestria-ți, virtute și lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.
Cad flori de tei... și lacrimi... și litere-lumină.
Ai devenit un astru, ți-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălțat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieții noastre, mereu vei lumina...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda și balerinul
Când luminile-amutesc, un respir, o așteptare,
Roșu-cardinal cortina etalează-o scenă mare,
Din culise balerina, ochi închiși de tandre pleoape,
Se avântă-n pași de dans, ține publicul aproape.
Pentru cei ce n-o cunosc, e Odette gingașă fată,
Flori neîntâlnite vede, un tărâm străin ea calcă,
Geniul răului Rothbart fulgeră și apoi tace,
Lucifer din al său gând, într-o lebădă-o preface.
Balerini și balerine, pe un cânt din Univers,
Suntem toți și ținem ritmul după cum am înțeles,
Îndesat, pe talpa toată, tropăim s-audă-n Cer,
CEL ce-a scris scenariul vieții, adevăr și mult mister.
Uneori pe poante mergem în mirajul dimineții,
Numai astfel chemăm ziua, soarele, lumina vieții,
Luna ce aprinde-n noapte licuricii pe pământ,
Alteori plutim prin viață, duși de valuri duși de vânt.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile inimii
Să prinzi culoarea din lavandă
De visul lebedei, ce zboară,
Să i le-aduci IUBIRII-ofrandă...
Ar fi pentru întâia oară?!
De ce să crezi că nu se poate,
Când știi prea bine că iubind,
Din alte lumi le vezi pe toate,
Nimicul vieții năruind?!
Cerul, atunci, îți împrumută
Perechi de aripi îngerești
Și inima nu mai ascultă
De neputințe omenești.
Colinzi tărâmuri de culori
Ieșite din tiparul firii,
În siderale aurori
Pictezi tabloul nemuririi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Con orbiri literare
uneori făptuiesc suicidul
la sânul ciudat al îmbrățișării tale,
mă reîntorc la tine în viață,
moartea umblă în papuci de casă prin odaia cu lebede
luntrea e încă departe iar luntrașul, bețiv,
în largul de ape de leaturi aruncă
ca în mal, de ancore-a morții poruncă
zidind mănăstiri, sentințe-n gingii
(dinții mi-au emigrat încă din vremuri eterne-n efigii)
tiptile-n nimicuri de dricuri
și-mi ești în cuminte de rai,
mi-e piatra mai moale, căzută-n lăuntrul
pletelor tale de grai
și pielea-ți era mai moale la strai
doar noaptea voiaja perpendicular
pe umbre
și taina e-n clar
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Persefona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara din tine
în prima zi când m-am văzut în strâmtoarea privirilor tale
am crezut că am îmbrăcat trupul tău
nu eram pregătit, sincer, să fiu eu cel care a-și putea fi tu
dar durerea o duc în mine și nici
nu cred că voi putea vreodată să știu a număra în doi
învață-mă să fim, căci demult la umbra vieții
m-am uitat într-o zi a unei iubiri stinse
dar nu am ajuns încă cenușă
ard mai mult decât soarele din privirea ta
acum
dacă vrei
ascultă-mă și nu mă sinucide
am pantofii vieții tociți de pași pierduți
pe drumuri rătăcite
nu mai știu a mă mai juca, cu sărutul alb al căderilor curbate
de la încheietura mâinilor tale, a curburii lebedei din tine
și a privii lacul, acolo unde se oprește sărutul cerului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica de frică
ieri și mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viața
ci totuși este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuși este trecut,
năruirea nisipului dedesubt și cântec de lebădă
pe tine te știu din locuirea în frunză...
o, ce liniște-mi tace
în cauterizarea șoaptelor ce nu se poate face...!
nu mă lumește nimic
de miezul din ou stă să iasă
un țărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă
tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger și demon
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
se bat pentru-al meu suflet obosit.
Într-un târziu, sleiți de-atâta luptă,
se odihnesc pe dorul ce-am cosit...
În stele se aprinde-o vină stinsă
de albul Lebedei, în vremuri reci,
și-n ochii Lunii de-ntuneric prinsă,
se oglindesc doar simțăminte seci.
Fățarnicele umbre de-ndoială,
sufleori ai ne'mplinirilor lumești,
șoptind spre vârcolaci, cad la-nvoială
să scrie ce nu-ți place să citești.
Înger și demon, dintr-o cruce ruptă,
fac schimb de aripi, nemaivrând vreodat'
să-și piardă timpul, obosind în luptă,
pentru niciun alt vis înflăcărat...
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre plus infinit
1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamantul
Diamantul unei stele
înaltul în cer a brăzdat,
pasăre de lumină ce vrea
din univers să dispară
și fuge din cuibul uriaș
unde zăcea prizioneră
neștiutoare că are
un lanț legat de grumaz.
Vânători dintr-o lume străină
ies să vâneze luceferi,
lebede de-argint nepătat
pe oceanul de liniști.
Puieții de plop descifrează
abecedarul; li-i dascăl
un plop bătrân care-și mișcă
în liniște brațele moarte.
În muntele îndepărtat
toți morții juca-vor acuma
[...] Citește tot
poezie de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lebede și viață, adresa este: