lux şi timp

Belle art

poezia inimii cu lumea o împart
pictată-ntr-un tablou universal
gânduri încadrate în belle art
smulse din paradisul ideal.

hora cuvintelor pe al nopţii reflux
când Luna îşi scaldă trupul în lac
când stele strălucesc cu amplu lux
cu lumini ce grăiesc după bunul plac.

visul convertit la iubirea divină
străbate agale calea unei minuni
lumea cu îngeri fără nici o vină
cu timpul care creşte oameni buni.

univers de frumuseţe şi de miracol
transpus fidel într-un străvechi oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat într-o epocă în care educaţia nu mai este un lux care permite unor oameni să obţină avantaje faţă de alţii. Educaţia este o necesitate fără de care un om este lipsit de apărare într-o societate complexă, industrializată. Noi am intrat într-adevăr în secolul omului educat.

citat din Lyndon B. Johnson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când trebuie să te agiţi să-ţi câştigi existenţa, când nu ştii de astăzi ce-ţi aduce ziua de mâine, tinzi să laşi deoparte orice lest. Lectura este un lest şi un lux. Dar, în acelaşi timp, poate să fie şi un balsam: te poate ajuta să supravieţuieşti psihic. Aşa cum ne-a ajutat, pe foarte mulţi, să supravieţuim psihic înainte de 89, cred că poate să ajute foarte multă lume oricând... De ce să mint, am emoţii cu privire la viitorul cărţii şi al lecturii, pentru că - asta e - trăiesc din asta, nu pot trăi fără asta şi m-aş simţi foarte prost într-o lume pentru care importanţa cărţii şi a cititului va scădea mai mult decât a scăzut deja.

citat din Paul Cernat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.

Unii plini de plăcere petrec a lar viaţă,
Trec zilele voioase şi orele surâd.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defotbalizarea Muntelui Athos

Pithia contemporană admiră
Propriul şi indivizibilul păduche de lux
– nu plesneşte trepiedul
29 de zile pentru purificare
între timp
mama idioţilor e mereu gravidă
ghiorăie maţele acestui Pământ
pucioasă pe cruci
şi doar un munte... şi acela cere
să fie defotbalizat
Ducă-se pe pustii conduce cu 1-0
Foamea conduce în grupe detaşat
Pithia desculţă rânjeşte fotogenic
câteva oi
ucise de singurătate... mocanul
vinde nemioritic arme şi se roagă
sperând să ajungă Alesul
– nu, nu-i aluzie la... Thomas Mann
s-a dus în doamna maică-sa
înţelepciunea – cărţile de joc

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti cu 2 paşi în faţă, cel mai probabil eşti cu 10 în urmă. Nimeni nu se mişcă mai repede ca timpul. Aşa că dacă ai impresia că eşti doar un pic în urmă, e doar o impresie. Eşti la un kilometru distanţă şi nu îţi mai permiţi luxul de a sta pe gânduri sau a de pierde vremea simulând activităţi importante.

citat din Paul Melinte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar face un sondaj, cred că omenirea ar fi sută la sută a renunţărilor, a răbdărilor şi a plânsetelor. De ce nu ne făgăduim sufletelor noastre că VOM TRĂI şi că VOM IUBI... aşa cum cred că numai la 18 ani o poţi face? De ce, oare? Trec anii şi ne trezim aproape bătrâni, poate nu biologic neapărat, dar sufleteşte cu siguranţă mai avem nevoie de resuscitare şi am uitat printre griji şi nevoi mature, să ne trăim de fapt viaţa. Cu timpul, devine mai important să avem confort material, decât spiritual, să avem case, cât mai mari şi mai goale, indiferent că paşii noştri pe coridoarele sale şi ale sufletelor sună sinistru a gol şi a jale, purtăm lenjerii luxoase şi trendy, dar dormim mai tot timpul singuri iar dimineţile nu aduc niciodată urma chipului iubit pe perna de lângă noi. Cearceafurile sunt impecabile, doar un vis de undeva din trecut mai tulbură somnul nostru...

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer cu diamante

Ea era atât de frumoasă
încât vechiul pensionar
se porni să roadă tapiţeria
scaunului pe care ea a stat.
În iarna curată, fără zăpadă
maşina uscată încercă s-o ardă.
Dar ea de mult coborâse când s-a auzit
înghiţitura.
Şoferii mestecaţi
au plâns pe volanul păpat
căci ea nu putea fi ajunsă.
În schimb era atât de frumoasă
încât şi câinii haleau
asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile
când ea intră în casa fără nume
iar mecanicul sparse în dinţi
cheia franceză şi cablul
ascensorului ce-o purtă

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Iaru din Aer cu diamante (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garfield (către şoarece, după ce l-a scuipat): Te-ai gustat în ultima vreme?
Louis: Hey, nu am stat nici eu într-un lounge de mare lux.
Garfield: Dispari, Louis. Ia avânt pentru câteva zile, tunde-te şi lasă-ţi barbă.
Louis: Tare. Îţi rămân dator, G..

replici din filmul artistic Garfield
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relaţiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce eşti, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce eşti vine din ceea ce îţi acorzi tu ţie. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poţi să dai ceva. Adică fii egoist la început ca să îţi permiţi luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ţi lista cu ce vrei tu pentru tine. Şi pune-o în frunte ca toţi cei care te văd zilnic să ştie clar care îţi sunt priorităţile. Pişă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu şi îi tragi şi pe ceilalţi după tine într-un vârtej de reproşuri, răzbunări şi resentimente pentru că ţi-ai cheltuit viaţa încercând să îi faci pe alţii fericiţi doar ca să constaţi că ai încercat să hrăneşti un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca să fii fericit. Apoi, poate vei avea şansa să şi dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundenţa ta materială sau spirituală. Prima oara eşti tu. Cine spune altceva vrea să obţină ceva de la tine şi nu ştie cum decât încercând să te facă să te simţi vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crescut pentru a admira strălucirea din parfum şi cum te poate el transpune într-o altă lume, într-un alt timp. Astfel, am creat o linie de parfumuri sofisticate de lux, culegând înţelepciune de la cei ce şi-au dedicat viaţa acestei frumuseţi, colectând ingrediente rare din locuri exotice. O sinteză a artei şi a măiestriei, tradiţiei şi inovaţiei!

citat din Nicole Mather
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă compătimiţi pentru că...

Nu mă compătimiţi pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetişor pe cer;
Nu mă compătimiţi pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.

Nu mă compătimiţi nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăseşte ţărmul la reflux
Şi nici pentru dorinţele care ne spun la revedere –
Nu mă mai priveşti ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.

Am ştiut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescenţa trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:

Compătimiţi-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învaţă
Ceea ce mintea la fiecare colţ vede şi sesizează-n viaţă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

2021, prin definiţie, este anul în care obişnuim să ne manifestăm fricile ce provin din sfera neputinţei noastre, temerile legate de oamenii care ne înconjoară, palpitaţiile produse de impactul dintre adevăr şi minciună.... Haosul de zi cu zi imortalizează agitaţia sufletelor noastre în fel şi fel de ipostaze frustrante pentru noi şi pentru cei de lângă noi... Frustrarea este arma mortală care ucide încrederea în oameni.... încrederea când piere ne zideşte în propria "blană"unde considerăm că este suficient de cald... locul cu care ne obişnuim şi îl vedem din ce în ce mai luxos, unde pentru alţii nu se numeşte altfel decât un cavou, răcoros.... Neîncrederea naşte monştri precum egoismul, acolo unde intuiţiile şi emoţiile dispar ca printr-un sunet de ecou, îndepărtându-se de noi... Fricile din ce în ce mai întunecate umbresc chiar şi sensibiltatea noastră, lăsând locul unei pete din ce am putea fi, fără teama de a părea vulnerabili.. ATUNCI? Gândiţi-vă la ceea ce puteţi deveni oferind cheia încăperii voastre, sufletului vostru, acolo unde oamenii pot decora trăirile şi sentimentele voastre..

Vlad Milon (30 aprilie 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vital, din când în când, în miezul zilei, să ne permitem luxul unei detaşate contemplări, aruncând o privire senină asupra evenimentelor şi asupra lucrurilor din viaţa noastră, înţelegând că se poate trăi frumos, elegant şi firesc, bucurându-ne de simplitatea colorată a vieţii în mijlocul celor mai anodine activităţi. Fiind într-o continuă schimbare, într-o trepidantă şi năucitoare viteză, ne scapă, literalmente, printre degete, mirajul devenirii noastre, a lecţiilor cristalizate şi asimilate în timp. Fără un stop cadru pe ceea am fost şi pe ceea ce suntem, este ca şi cum am evita să ne prezentăm la seminarul propriei noastre vieţi.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vedea...

Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalţ peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepţi,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi şi în el dăinuieşte
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul şi glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi şi-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Şi divinul izvorăşte prin noi,
Când a vedea învăţăm
Şi când iubim amândoi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mintea îţi hibernează

Timpul meu s-a consumat.
Acuma am adăstat.
Stau pe bancă şi privesc
Tinerii cum se iubesc.

Altădată, nu amu,
eram şi eu tânăr, nu?
Dar amu,
ei sunt tineri,
iar eu nu.

Cândva umblam hai-hui prin ţară.
Eram un fel de pierde-vară.
Duceam o viaţă uşoară,
Credeam că şi porcul zboară.

Un timp a fost cum am vrut eu.
Credeam că-aşa va fi mereu.
Şi îmbătat de prea mult lux,
Pe căi greşite am ajuns.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre est

aceiaşi columbi populează piaţetele din Milano iar pe trotuare şi străduţe trec fericiri cu tocuri subţiri bărbaţi ce seamănă cu Romeo care se aşază tacticos la terase şi ţin în mâini vieţile lor trupeşe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerşetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganţa femeilor estice nici ambiţia cu care traversează viaţa
pe culoare înguste

îmi amintesc de nişte amfore goale ce se umplu treptat cu speranţe
aşa cum îşi târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colţ unde un chelner român
rasat vorbeşte în italiană
ferindu-se de conaţionalii săi
are o viaţă normală într-un oraş anormal de frumos

liniştea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihneşte
oameni pestriţi împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase şi râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniştea se dă de-a rostogolul
şi orice ai îmbrăca eşti cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca nişte falii cenuşii rupte de univers

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa

Perfidul nume, fără acoperire
-Corespondent, absent în realitate-
Doar simplă noţiune despre cantitate,
Crezută de novici!... E-o ispitire!

E judecata oarbă-ntr-o minciună
Înşelătoare-n dublul de-nţeles;
E neputinţa, la dreptate, fără acces,
Ce moare iluzoriu-n vis... fără arvună.

Ustensil zilnic, mască la sustras,
Ce-nclină-n avantaj de numerar;
Cu unic sens la cel ce-are cântar
Cu greutăţi apăsătoare, într-un tas.

Înclinaţie paranormală-n caracter,
Cu iz de explicaţie astrală;
Un simplu horor scop ce-ţi spune boală,
Ori ghinion, averi... ce-ar fi din cer.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbita zilei aprinsă de negru

[contra curentului]

în chiliile tainei
injectez rugăciunea lui da subcutanat
tuturor fiinţelor dovedite
sângerează timpanele omenirii gorunii din talpă
au sucombat eroic
înfăşurată-n crepuscul mă dezic de toate ale trupului
fulgerător sunt expulzată din mine

arcuit în pupilă recad periodic în starea de om
misterul se zbate sub piele marea speranţă de-a fi aprinde cerului fitilul

să-i aflu credinţei gravitaţia
(cuante rebele sparg măştile lumii de probă)
îmi beau toate păcatele ca pe-o cuminecătură
smerită îi fac rugăciunile zilei

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie la un ceai

Vă rog un ceai. Îl vreau fierbinte
Cafeaua e mai scumpă. Şi nocivă
Treceţi-mi-l în cont. Şi cu-o misivă
Să-l plătesc, aduceţi-mi aminte

C-o fi rusesc sau chinezesc, nu-mi pasă
Eu sunt atât: un musafir
Şi mai doresc o ceaşcă de kefir
Să mă retrag discret înspre terasă

Pe termen lung, benefic, longeviv
Din fel şi fel de cunoscute poame
Cusurul lui că nu ţine de foame
Altminteri e un minunat conviv

Un ceai de mentă. Sau de sunătoare
Îl pot gusta şi singur la adică
Mai mult pretextul dacă se ridică
Problema companiei de rigoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!