lux şi timp

Doamne, te rog, nu mă uita

Doamne, ţi-am spus de atâtea ori în spovezile mele
că îmi place strălucirea,
dar m-ai tras zdravăn de urechi,
ca să-mi alung orbirea şi din minte smintirea.
Asta ma trezit la realitate, întrebându-mă imediat
dacă ceea ce ţi-am cerut merit cu adevărat.
A vrea e una, a ţi se da e alta
şi a merita un dar e cu totul altceva.
Toţi vrem şi visăm străluciri în viaţă,
dar ce facem ca să le obţinem pe merit?
ce înţelegem prin ea, noi hulpavii sorţii,
cu pofte de dimineaţa până seara şi invers,
înotând deseori în false senzaţii
prin lumea bună sau rea.
Strălucirea nu este o lăfăială în luxuri picante,
aşa cum cred majoritatea oamenilor,
strălucirea în viaţă are vibraţii în fapte înalte,
cu vectorii îndreptaţi spre viitor şi în eternitate.
Strălucirea e floarea înţelepciunii,
până şi după moarte, pentru cei de azi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (31 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces

prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
şi în ureche gânduri mi-au pătruns.

prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.

prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
şi-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece prea repede ca să ne permitem luxul de a face lucruri din obligaţie. Singurul handicap în viaţă este o atitudine nepotrivită. Dacă oamenii ar ştii că toată puterea e la ei, că orice au azi e rezultatul alegerilor făcute şi că nimeni nu îi poate face inferiori fără permisiunea lor, suferinţa în lume nu ar mai fi un stil de viaţă. Dar oamenii nu ştiu asta şi merg mai departe trăind vieţi de sclavi în timp ce zeii dorm în ei.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi dorinţele (pamflet inspirat de un aforism al lui Mihai Cucereavii)

Omul sănătos de toate
Vrea să aibă, peste poate.
Vrea maşini de lux şi vile,
Bani, bijuuri, aur – kile,

Vrea pământ, păduri şi lacuri,
Parcă ar trăi cinci veacuri.
Dar când se îmbolnăveşte,
Sănătate doar doreşte.

Îşi dă seama, cu dreptate,
Ce deşarte au fost toate
Şi că a pierdut, biet fleţ,
Bunul lui cel mai de preţ.

Iar acuma, istovit
Şi de boli rău chinuit,
Ar da mult, le-ar da pe toate,
Pentr-un strop de sănătate.

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora de lângă tine

glezna ta imita dunga lăsării mele
în spaţii de vis şi-n neterminări estetice.
suspinele tale întotdeauna de jos în sus
purtau un calendar de iarbă
ceea ce mă făcea să cred
că mă pot înşira cu gest cu tot,
pe circumferinţă de rouă opozantă lunii.

în evidenţe ieşit,
pe sentimentul tău copilăresc încă.
m-am încercat şi mi-am dat seamă
că sunt flămândă înălţime fără stele,
capturat de o fântână uitată sub nuc.

fluidul în pasul tău repezit
contura o geometrie amorţită şi de lux
prin răsuflarea sălbatică de speranţe ascuţite
unde arcada gândului în do major se agita...
tot se agita cu policrome pe un violet în refacere.
în rodul zilei instantaneu mă voiam lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta poetică

Cea mai frumoasă lună e în lac,
cel mai frumos luceafar e pe mare,
şi cântă cel mai sincer pitpalac
nu-n pomi, ci-n amintiri şi în uitare.
Cea mai frumoasă lună e în lac.

Cea mai frumoasă floare e pe sâni,
sau în surpate plete de femeie -
şi nu lucesc, pe cer, ca în fântâni,
fantomele de lux din curcubeie.
Cea mai frumoasă floare e pe sâni.

E aurul mai cald în inelar
şi şoldul mai cu linii sub mătasă,
în nunta-i vinul cel mai plin de har
şi-n rouă raza cea mai languroasă.
E aurul mai scump în inelar.

Culori şi mirodenii cercuri fac
în jurul meu. Argila mea tresare

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mulţi...

Atâţia zei ce ne-amăgesc,
Religii care ne-nvrăjbesc,
Atât de multe catedrale,
În timp ce nu avem spitale,

Atâţi prelaţi ce-n lux trăiesc,
În timp ce-atâţia flămânzesc,
Atâţi ce n-au pe Crist model,
Ce nu a strâns averi de fel,

Atâţia clerici ce-s trufaşi
Şi papi ce fost-au ucigaşi,
Atâţi episcopi ce-s corupţi
Şi slujbe ţin, neîntrerupţi,

Atâţia popi ce preacurvesc
Şi pedofili ce ne-ngrozesc,
Că bietul om e bulversat
Şi nu mai crede-n zei vreodat'.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (5 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragedia codrului

Cu gândul la slăvitul Eminescu...

Împărat gândeam că-i codrul,
Neamuri mii creştea sub poale -
Toate-au sucombat odată
Cu pieirea Dumisale...

C-a permis ocârmuirea
Oricărui brigand de şef
Să despădurească munţii
Oricât are dânsul chef!!

Taie codrii de aramă
Moşteniţi de la părinţi,
Noii-mbogăţiţi şi-i schimbă
În purcoaie de arginţi...

Lux, Bănet, Înavuţire -
Ăsta-i noul nostru herb,
Codrii vechi dispar din ţară

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vâna în somn!

dacă aş fi vultur
mi-aş permite să fiu sarcastic,
ghearele mele vor nimeri pe lângă
cel vânat îndeaproape,
cel hăituit de la distanţă
şi dinăuntru,
penele grele, o platoşă
din luxul de a nu-mi pune întrebări,
pentru că oricum
cad de la sine o bună parte,
ţeasta mea de cutezător devine-va pleşuvă
ca o lună falsă,
lipită pe partea cealaltă a ochiului mort.
până dimineaţă, atârnă-ţi aici armele vânătoarei,
prăzile dorm, umblă uşor
prin preajma sentimentului de siguranţă
cu somnifere.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte tragice

în case de carton trăiesc oamenii străzii
făpturi ce se târăsc pe coate şi pe brânci
în codri urlă lupii în căutarea prăzii
foametea din lume lasă urme adânci.

sărăcia mizeră înconjoară regate
zeii sunt preocupaţi de propriul lux
suferinţa creşte până peste poate
valuri de probleme cresc în aflux.

nu vine Hristos să înmulţească pâinea
apa sfinţită să o transforme-n vin
s-a extins în lume păcatul şi ruşinea
spre cer se înalţă suspin după suspin.

umbre de speranţe îşi fac plecăciunea
în altarul veacului erodat de chin.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri de baladă

se înfiripă-n suflet acorduri de baladă
când inima trăieşte unirea cu pământul
nimic nu-i în zadar nimic nu-i de tăgadă
toată gândirea pură o răspândeşte vântul.

pe luciul inimii alunec spre stele
noaptea mea-i o îmbinare perfectă
cu visul împletit din roze şi lalele
când îngerul mi-arată calea cea corectă.

amintirile toate se scurg în infinit
purtându-mi trecutul prin cer de azur
nutresc mântuirea la cât am pătimit
n-am trăit în lux, desfătare, huzur.

aud timpul cântând pe înflorită luncă
cu îngerii contemporană fericirea-i adâncă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi n-aveţi suflet de creştin (către guvernanţi)

Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerşim din poartă-n poartă,
Voi ne-aţi condamnat la moarte.

Ne-aţi obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeţi cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.

Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greşită.
Pe drumuri plâng, flămânzi şi goi.
Mor cu inima zdrobită.

Voi n-aveţi suflet de creştin.
Nu cunoaşteţi ce-i durerea.
Voi v-aţi clădit luxos destin
Prăduind ţării averea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiat lux

Demiurgul, intr-un cadru sferic,
Tot eboşa un punct pe întuneric
Şi se gândea, în sinea Sa, la un Pilat
Care va ridica, la cub, un Pi pătrat.

Sămânţa cuvântului viu
Călătorea prin beznă şi pustiu,
Lovită de dorinţa prinderii în vers,
La răsărit de univers.

Era şi Timpul, şi Sorocul
Ca Joe să sfinţească locul
Şi puse punctul pe abscisă,
Pentru-ntâlnirea... nedescrisă.

Dorinţa gândului de Zeu
S-a trasformat în Prometeu!
Din cer cădeau petale de lumină...
Şi-abi-atunci a început joaca divină.

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valentin şi Dragobete

Pe la sfârşitul de iarnă, în luna lui Făurar,
Două sărbători frumoase sunt trecute-n calendar,
Îndrăgite şi iubite de băieţi dar şi de fete,
Zile de îndrăgostiţi: Valentin şi Dragobete.

Cel tânăr nu-i de la noi, e venit din ţări străine
Să-i înveţe pe români cum să iubească mai bine,
Snob, monden şi elegant, pripăşit de câţiva ani,
Ne dă lecţii de iubire imitând pe-americani.

Dezinvolt şi îndrăzneţ se-adresă în ofensivă:
-Eu sunt tânăr şi galant, plin de iniţiativă,
Noi purtăm ţoale de firmă, îmbrăcăminte de vis,
Nu le cumpărăm din ţară, le luăm de la Paris.

N-avem lipsă de lovele, buzunaru-i plin de sfanţi,
Cheltuim cât ne vor muşchii cu fiţe de Dorobanţi,
Nopţi întregi noi ne distrăm şi prin baruri şi prin cluburi,
Cu prietenii din gaşcă, ne cinstim şi ne dăm fumuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta maimuţelor

Azi ne-au invadat maimuţe
Şi mai mari şi mai micuţe.
Toate ţipă-n megafoane
Promiţând multe banane,
C-or să aibă papagalii
Şi de Paşti şi de Rusalii
Şi mai multe de Crăciun...
Va fi un an foarte bun!
Însă ele-au maimuţele,
Cum s-ar spune-beizadele-
Croite pe fapte rele,
Ce-n Paris, New-York fac şcoala
Învăţând maimuţăreala,
Ca apoi, picând din nori
Să fie conducători
Peste-acei ce ştiu şi pot
Să semneze doar la vot,
Uitând timpul de-altădată
Când semnau statul de plată.

[...] Citeşte tot

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moşii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă, ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învaţă idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe simeză

Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvaşi,
Imortalizate, lupte cu ostaşi.
Armate cu arcuri, cu săgeţi şi scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrăţişate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colţ de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munţii cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu feţe de crin,
Coapsele cărnoase şi călcâiul fin.
Suverani, regine, în veşmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilaşi;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amoraşi.
Ampla simfonie de nuanţe şi ton,
Este seva vieţii, nesecat filon.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O baladă modernă a morţii cerşetorului de sub pod

noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele oraşului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp

în cârciuma din gang fumul de ţigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puţinilor clienţi rămaşi
vocile tari şi răguşite umpleau aerul călduţ,
plin de un miros greu de transpiraţie

la o masă şubredă, un cerşetor îşi calcula, uşor ameţit, gurile de vodcă rămase în pahar
şi asculta cu atenţie o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârşea

cerşetorul termină ultima sorbitură
după care cerşi de la o masă vecină cinşpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om

o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghiţitură prelungă
se închise la toţi nasturii paltonului său ros până la căptuşeală
îşi aprinse o ţigară

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva armata

în armată am debutat
la gazeta de perete
a garnizoanei,
evenimentele regimentului nostru
le comentam pe tăcute
noaptea sub păturile
pe care le legam de grumazul nopţii cu sârme
să nu ni le fure gradaţii
învestiţi cu ordinea cuvintelor şi precizia tăcerii,
ne transformam în licurici
să alergăm gândurile
de parcă am fi căutat să prindem posturi străine
înarmaţi cu galenă şi sârmă ca antenă,
cel mai răsfăţat post cerut era postul santinelei unu,
la miezul nopţii ascultam metronom la radio europa liberă
înroşiţi de emoţii ca în faţa unei mari dileme
oare ne toarnă cineva,
dimineaţa ne legănam
ca sălciile, bătuţi de vânt prin arături
tuşeam ca anemonele lui luchian năduşiţi de speranţe, transpiraţi

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evenimente triste...

Evenimente triste, mai zilnic se petrec...
Alături – şi cu ele, clipele mele trec.
Aş vrea să fiu neutru, să fiu nepăsător –
Dar suferinţa lumii – durerile-i mă dor.

Adânc mă întristează şi câinii, ce hulpav,
Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist şi grav -
La fel mă întristează beţivul fistichiu,
Ce stă la colţ şi cere, zadarnic, un rachiu.

Trăim în vremuri tulburi şi pline de păcate –
Dar Dumnezeu, din Ceruri, le judecă pe toate
Şi cred că dintre inşii-ngâmfaţi şi pudibonzi -
Şi boschetarii străzii – îi vrea pe vagabonzi

Alăturea să-i fie, precum Lazăr săracul...
Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul.
Căci vagabonzii străzii – aceşti nefericiţi –
Sunt mai curaţi la suflet, mai buni şi mai cinstiţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!