mişcare şi moarte

Cu atât mai gravă se prezenta criza în Mişcare, după moartea unui şef de talia lui Corneliu Codreanu, care fusese şi întemeietorul şi mai ales când ştim că elita disponibilă, din care se putea selecta succesorul, avusese aceeaşi soartă tragică.

Horia Sima în Era libertăţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propoziţia

Numai Moartea ştie totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mişcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - iată de ce viaţa noastră
e o propoziţie
atât de scurtă!
O propoziţie
alcătuită mai mult
din părţi de tăcere
decât de părţi de vorbire.
Ce propoziţie,
ce propoziţie înfricoşată -
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
şuierând ca un glonte.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte pe Caraiman

Scoboară degrabă ciobanul
La târlă cu oile lui.
E seară pe culme, şi nu-i:
Se-ntunecă-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai văzui.

Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,
Şi neguri pe Vârful-cu-Dor:
Se lasă din umedul nor
Tăcerea şi noaptea şi frica
Pe culmile lor.

S-a stins după muceda stâncă
Şi ultimul roşu de-apus.
Deodată, cu soarele dus,
O noapte cumplită şi-adâncă
Se varsă de sus.

Iar alta se urcă din vale
Cu spaima eternei tăceri

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în care şi lemnele gem

hei am fost şi eu pe-aici era aşa un du-te-vino
interminabil
între casa de cultură
casa de toleranţă
şi aia de nebuni

încât persista în aer
un geamăt
ca de lemne îndoite

din când in când
moartea era o treabă chiar obligatorie
mergeai undeva spăşit
de unul singur
ca să tragi apa
sau te scăpai pe tine
dar neapărat la modul drăgăstos
şi cu toată energia
de care dispui

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altaïr

Peste oraşe, flăcări vibrânde. Nimb de forţă,
lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omenească torţă conture vii împarte,
iar eu – sunt cel ce arde,
sunt însăşi noua torţă.

Cotidiene fulgere din stâlp în stâlp le-alung,
aprind în aer nevăzute ruguri,
când firele-mi se leagănă-n văzduhuri,
continuându-mi degetele mâinii –
şi în cuptoare roşii-apoi ajung,
stârnind pe lespezi dansul, cu talpa goală, -al pâinii...

Sunt sângele mişcării. Focul tânăr
cu ochii arşi de fum, de flăcări nins;
dar uneori, mi-apasă greu, pe umăr
arcade de scântei şi îngenunchi
şi pentru-o clipă numai, pare-nvins,
electricul meu trunchi...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare am înţeles ce înseamnă să fii sclav?

o frunză ştie că-i legată de copac
dar asta nu-i ştirbeşte demnitatea de-a fi frunză
căci libertatea-înseamnă rupere şi moarte
şi orice frunză îşi visează nemurirea

o pasăre străpunge cerul, e libertatea în mişcare
o pană cade, dar ea, pasărea nu moare
şi prinsă între cuib şi înălţare
ea uită că îşi smulge carnea ce-o oferă de mâncare

ştiam că nimeni nu-mi opreşte mersul către mâine
dar mâinele e deja ieri şi moare-încet
cu rădăcinile înfipte în pământ
privesc înaltul şi observ că n-am nici un regret

ştiam că nu sunt liber, prea multe duc în spate
dar alergam prin viaţă ştiind moartea departe
acum o simt aproape, rugina-n carne muşcă
ce este libertatea când viaţa-i doar o cuşcă?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţii

Din flori de tei culese dintr-o vară
Când mă strângeai la piept strigând:"Rămâi!"
Ţi-am pregătit, iubite-n astă seară
Un ceai purtând un zâmbet de lămâi.

Cu mierea buzelor i-am dat dulceaţă
Şi-n aburi tainic am ascuns poveşti
Nu mai vorbi, tot vrând să dai povaţă
Ai ostenit şi tot mai palid eşti.

Te sperie în noaptea asta anii
Mulţi adunaţi şi prea puţini trăiţi
Îi vezi pe tâmple cum ţi-au pus duşmanii,
În toamnă ghioceii nedoriţi.

Te răscoleşte toamna în mişcare
Oftezi pierdut şi tot pe gânduri stai
Şi-atunci, şoptind, te scap de-ngrijorare:
"Nu eşti pe moarte, ai doar guturai!"

poezie de Luiza-Adriana Grama
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţii antici erau subtili, adânci şi pătrunzători. Înţelepciunea lor era aşa de adâncă încât nu putea fi cunoscută. Astăzi este greu de a-i prezenta şi înţelege. Ei erau prudenţi precum cel ce străbate iarna un fluviu, prevăzători precum cel ce se teme de vecinii săi, gravi precum se cuvine să fii înaintea străinilor, modeşti ca gheaţa care se topeşte, simpli ca lemnul (în lucru) la lucrat, goi ca o vale armonioasă, nepătrunşi ca o apă tulbure. Cine deci ar putea astăzi să-şi purifice sufletul întocmai ca o apă tulbure lăsată să se limpezească? Cine ar putea să însufleţească un mort, redându-i mişcarea? Cel ce şi-a însuşit cu adevărat Tao nu are dorinţe. El este despuiat de toate şi nu caută cu ostentaţie să fie desăvârşit.

Lao Tse în Tao Te King, 15
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se moare

se moare din nou
se moare în cerc,
cu genunchi coborâţi şi fruntea plecată
în locul surd şi orb,
în faţa sfinţilor cu o mie de chipuri.

spaţiul se umple cu miros de pelin.
mor cifrele, moare mişcarea,
timpul se dăruie sfârşitului.

masca, e scoasă
vidul se adună în ochi,
reculul te trece prin zid,
încremeneşte amiaza zdrobită de perete.
din cuvintele verzi sar cristale de sare,
tristeţea dansează nepăsătoare,
glasul copacilor singuri topesc albul hârtiei.

scriu subţiind literele,
scriu după gratii.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rambo: E un om mort. Nu e vina mea. Nu vreau să mai fie victime.
Teasle: Nu mişca! Predă-te!
Rambo: Dar nu am făcut nimic!
Teasle: Te avertizez, băiete, dacă mai faci vreo mişcare, îţi zbor creierii!
Rambo: Nu am făcut nimic!

replici din filmul artistic Rambo I, după David Morrell
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta scrisului

El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul fiinţelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor şi a lucrurilor.

O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migraţia popoarelor celule
roşii şi albe.

Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneţilor!

Au făcut chip al tău din bronz
şi unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunile care ne "distrează" sunt totodată nefericirea noastră. Iubim această nefericire, căci natura omului este de a fi în mişcare, iar "repaosul desăvârşit se află în moarte". Dar dacă vrem să scăpăm de nelinişti şi suferinţe, nu avem altă scăpare decât acea moarte voluntară care se numeşte "solitudine".

citat din Bernard Pingaud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vazele de flori

Ce mâini înfrigurate-au modelat
Argila neagră-a vazelor bizare,
În care mor plăpânzii trandafiri,
Cum mor în noi nervoasele iubiri? -
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea unei funerare!

Ce mâini înfrigurate le-au turnat,
Dând formei lor senzaţii de femeie:
Cu linii rotunzite ca de pântec,
Cu ondulări de şolduri şi de cântec? -
Dând formei lor senzaţii de femeie
Şi braţelor mişcări de orhideie!

Ce mâini înfrigurate de amant,
În lutul cald al vazelor de flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un motiv de sete şi păcat? -
În lutul cald al vazelor de flori,
Ce mâini au pus beţie şi flori?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Claudia Millian-Minulescu din Cântări pentru pasărea albastră (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo

//
gaze lacrimogene pe străzi
compresoare care împing pământul cât mai adânc

cât mai departe de picioarele noastre

stăm în acest loc în care cerul are culoarea mierii
iar soarele îşi împrăştie razele sale de oţel

în mijlocul oraşului nu se mai aude nimic
doar zbărnâitul surd al tristeţii oamenilor

un sunet fin al stâlpilor de tensiune
ce ne ţine pe toţi legaţi

suntem cei care am ales moartea clinică pentru o zi

//
când ne vom trezi vom fi
legaţi la nişte baterii minuscule ce ne vor dicta

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu

Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
care prin legile înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.

Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.

Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.

Am dedus că în travaliul vieţii pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice şi poate educative până la sfârşitul ei.

Am înţeles că oricât de ateistă şi nesaturată este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.

Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi blestemele lor.

Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trip

când mori îţi bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obişnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mişcare până când
se blurează forma până când
îmi poţi ţine inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedesluşit
0% culoare şi dumnezeu

şi ce-aş putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basorelief cu eroi

Soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină,
chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte,
ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină,
respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă,
profilul, braţul, genunchiul, mişcarea lor ultimă,
când au fost împuşcaţi pe neaşteptate în frunte
sau între omoplaţi cu o flacără mai subţire
decât un deget de copil care arăta luna.

În urma lor a rămas goală baraca,
mirosind a obiele, a ţigări strivite, a fereastră închisă.
Valizele de lemn care umplu baraca
mai clănţăne încă din fierul minerelor,
aşa cum clănţăne luna din fierul minerelor
acum, cu puţin inainte de-a fi deschisă,
ca să se caute-n ea scrisorile vechi şi fotografiile vechi
ale timpului.

Soldaţii cei tineri stau daţi cu ceară
pe feţe şi pe mâini, ca să lucească

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda rândunelei

Din zori, de cum s-aprind,
Tot cântă rândunica
Sub streşini ciripind
Era şi fată mare
Şi mândră de-a cătare
Şi-apoi, pe lângă toate,
Şi fată de-mpărat.
Uşor se duce nume
De-un lucru bun în lume,
Dar mai uşor de-un lucru
Frumos cu-adevărat.
Şi-n toată lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gură-n gură
Grăbit din sat în sat.

Dă roate şoimu-n zbor
Şi ţipă rândunica
Şi n-află ajutor.
Cum vin în şir cocorii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

...tot mai aproape-i funia de par

... tot mai aproape-i funia de par
şi tot mai scurţi la naiba telomerii
şi mai adânci sintagmele tăcerii
într-un alzheimer larg şi glaciar

s-a furişat aşa nici nu ştiu când
această bătrâneţe ireală
cu rătăciri de logică formală
de la mişcare înapoi la gând

şi tot mai des mă caut în trecut
şi tot mai trist reliefez prezentul
pe care uit total să pun accentul
deşi o viaţă i-am plătit tribut

în lume se zvoneşte tot mai des
că s-a descoperit o clasa de enzime
şi că degrabă nu mai moare nimeni
din miliardul ăla, de exces

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (12 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Traseul imuabil parcurs de stele,
Valurile lovind în mal cu muzical tumult,
Arborii viguroşi care an de an
Se-întind spre cer din ce în ce mai mult,

Juvaierul luând formă-n în mină,
Zăpada care cade moale şi strălucitoare,
Cerul înalt în catifeaua nopţii,
Soarele care apune şi soarele care răsare –

Toate lucrurile naturale trăiesc şi se mişcă
Într-o firească şi senină, proprie împăcare;
Doar în viaţa noastră mereu dezordonată
Această pace e o absenţă mare.

Ea nu înseamnă tihnă, nici somn, nici moarte;
Ordinea şi mişcarea stau pururi treze
Pentru a-i îndeplini poruncile limpezi, ferme –
Sentinele lângă ea pe metereze.

[...] Citeşte tot

poezie de Bessie Rayner Parkes, 1829 –1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!