Citate despre moarte și oxigen, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și oxigen, dar cu o relevanță mică.
Sărut mâna, tată!
- Sărut mâna, tată! Mi-era dor de tine!
Stau aici, la cruce, gândul să-mi împart...
Plâng de dor, tăicuță, dar nu-mi e rușine.
- Fiule, nu plânge! Uiți că ești bărbat?!
.............................................................
Tăcerea mea, mi-a zis Sorin, cândva,
Vine cumva și de la-nțelepciune...
Eu plâng tăicuță, în tăcerea mea.
(O boală crudă-a tăbărât pe lume.)
Să știi, nu mai avem nici oxigen
Și în spitale zi de zi se moare.
Pământul ăsta este un infern...
Trebui' să-mi dai, tăticule, crezare!
S-au dus în cimitir prieteni buni,
S-au dus bătrâni, femei, copii și mame.
Mai suntem doar o mână de români
Cu vise și idei fenomenale.
Suntem batjocoriți, scuipați, supuși,
Conștiința,-n lanțuri, ca un lup se zbate
Și milogim dreptatea pe la uși
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stele se caută...
Domnule Păunescu
în stele se citesc poeme?
Vreau să-ți scriu despre lumea
de jos!!!!
Vreau să-ți scriu despre Pământul
și Cerul sătui de-ntunericul din noi!
N-am întrebat heruvimii dacă te cunosc!
Dar vreau să-mi deschidă Cerul să-ți las
un poem.
Prin carnea noastră intră Toamna
Cu ceața nerostirilor din ea
Lăsându-ne liber arbitru
S-alegem viața în Hristos ori nu.
Observ că lumea e nebună
Alege sicrie în loc de poame
Se plimbă goi prin crizanteme
Cu vorbe reci doar de ocară.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (4 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Constantin Mândruleanu, om de afaceri, susținător al revistei "Cugetul"
Ca-n naufragiu, nu corăbier,
Mă rog la Dumnezeu, ca pământean
S-asculte ruga celor care cer
Să-l țină sănătos pe Mândruleanu,
Să stea de veghe timpul măsurând
Ca nu cumva să îi dispară-ndemnul
De-a nu vedea umoru-agonizând
Că s-a-ntrerupt în conturi OXIGENUL.
Și Cugetul, revista noastră vie
Ce-o tot răsfață prietenii din țară,
Nu ar putea ieși din agonie
Și-ar sucomba în lunile de vară.
N-am mai găsit ieșiri de circumstanță
Fiind utilă chiar resuscitarea
Iar în atâtea piepturi de speranță
Vedea-vom cum se-aprinde lumânarea.
poezie de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și oxigen, adresa este: