neîndemânare

Lui Dumitru Botar (Caracal), la volumul "Taborisme"

De-i judec tot volumu-n parametri,
Are catrene care fac minuni
Cu un condens în zece centimetri
Şi o grosime-n subdiviziuni.

Acum când epigramele-i citesc
Şi-i judec performanţele la cent
Eu motivaţii sigur că găsesc
Şi îl ridic la rangul de TALENT.

Şi critica la sânge nu o fac
Chiar de-are stângăcii în vreo privinţă
Spunând deschis catrenele că plac
Cât noi le digerăm cu uşurinţă.

Făcându-i analiza oportună
Nu are poanta iute ca amarul
Însă rămâne nesperat de bună
De bagi în ecuaţie şi CARUL.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

X egal z şi tot aşa

Fumatul şi masturbarea nu duc la orbire
cu alte cuvinte
ce poate fi mai frumos de atât până şi y se bucură
că poate deveni z
până şi eu îţi pot oferi
o partidă Cafe creme GRANDE Azure, pe o plajă în care
să ne scuturăm scrumul din sufletele noastre zdrobite
"fuck you with flowers" scrie pe cer
dincolo de amoralitatea pescăruşilor
albatroşilor neîndemânateci suntem noi,
doi amanţi atât de pricepuţi care facem poezie pe rând
dincolo de asta cafe grande azuro
şi o vineri seară fără nicio noimă,
într-un cartier oarecare.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Ni-i dat frumosul prin femeie,
Ea este- a fericirii cheie,
Şi nu-i nimic mai minunat,
Pentru un suflet de bărbat...

De Dumnezeu fu plămădită,
Să fie hrană şi ispită,
Să fie mamă şi blândeţe,
Cu bucurii să ne răsfeţe,

Orice povară să aline,
Să pervertească rău în bine,
Să pună zilnic hrană-n blid,
Să fie-al căsniciei zid,

Copiii să-i aducă-n casă,
Să facă viaţa mai frumoasă,
Cu gânguritul lor gingaş,
Şi stângăcii din primii paşi...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose: Aştepţi o prostituată?
Alan: Nu.
Rose: Alan, tu nu eşti aşa.
Alan: După ce ţi-a fost inima frântă de atâtea ori şi nu mai suporţi gândul de a avea o legătură emţională cu altă fiinţă umană, ce rămâne de făcut?
Rose: Am auzit că mulţi oameni se masturbează. Serios, chiar i-am auzit.
Alan: Totuşi, un bărbat are nevoie să simtă şi o altă atingere în afară de a lui.
Rose: Ai încercat şi cu mâna cealaltă? E ca şi cum ai fi cu un străin neîndemânatic.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o poveste fără happy-end

mă ascund în tine să nu-mi afle nimeni
stângăciile
sunt iubire, sunt cântec, sunt dor
dar să fiu atâtea... nu-i uşor!

să mă prinzi în colţ de lună,
să mă aperi de stihii,
nimeni să nu mă supună
amintirilor târzii!
sub penelul tău să caut
vara ce-a plecat demult;
cântecul timid de flaut
să mi-l aflu, să-l ascult.
şi vioara să-mi mângâie
rana ploii de cuvinte
cu o rugă şi tămâie.
în genunchi voi sta cuminte,
c-am îngenunchiat timidă
când m-ai nins pe-un ram uitat
Şi cu pofta-ţi de omidă,

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook comedy

stă în picioare şi foloseşte oglinda
drept tastatură: cu degetul mare & gros
atinge ochii şi buzele ochii şi buzele
mai rar se apucă de sinele nasului
mai rar se deretică în urechi
până când
locul său în oglindă îl ia
un altul care stă în picioare (?!) şi(-i) foloseşte
oglinda. în care îl râde în care îl dă
la o parte
e un loc cu multă mătreaţă – cade acolo
mai stă până când
îi vine rândul din nou: se postează
cât ai tasta cu picioarele depărtate în faţa
feţelor sale
moarte totuşi de râs în beneficiul vieţii
care şi ea se caută în oglindă
dar numai şi numai în
dreptând stângăciile tenului. vag iritat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun umblu

în fracul meu de carton
stă cam scorţos
învelind trupul copt de ani
cu stângăcia unei femei
fugite din paradis cu vina
toată asupra ei

soarele seacă adn-ul
purtat prin oraşul îngerilor
căzuţi în dizgraţie
moleculele mele au devenit
instabile de când a venit
nisipul saharian să le pună-n mişcare

străzile se strâmtează
când trec nebun ca un virus
prelins pe pereţii plini
de graffiti şi plante îngălbenite
care se încăpăţânează să trăiască
într-un mediu nociv

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aliens

În căutare de mai bine, mereu de mai bine.
Să ne umplem
valizele
cu literatură multi-culturală,
polaroide,
lamele tale de ras, cămăşile oversized,
rochiţele mele retro şi stângăciile,
sunt sigură că vom da lovitura,
undeva într-o ţară exotică
despre care nu ştim încă nimic.

Cu aripile noastre Boeing 777,
curajul adolescentin,
şarmul tău sovietic, naivitatea mea provincială,
vom spulbera lumea,
o să ni se gudure la picioare.

Sunt
pregătită
pentru o vară eternă,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viceversa

mă zbat între marginile aceluiaşi vis
lăsat în izbeliştea timpului
şi sper să aflu valoarea vieţii
cu mai multe necunoscute
mizând pe dreptatea unei iubiri
începute cu stângul

mă zbat între marginile aceluiaşi timp
lăsat în izbeliştea visului
şi sper să aflu valoarea unei necunoscute
cu mai multe vieţi
mizând pe stângăcia unei iubiri
începute cu dreptul

oricât m-aş zbate
între marginile acestei lumi dintre lumi
între marginile acestui vis dintre vise
între marginile acestui timp dintre timpuri
nu voi afla niciodată calea care mijloceşte
drumul către inima ta

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Donator universal (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obi-Wan: Am ceva pentru tine. Tatăl tău a vrut să ai asta când vei fi destul de mare dar unchiul tău s-a opus. S-a temut că îl vei urma pe bătrânul Obi-Wan în vreo cruciadă prostească cum a făcut tatăl tău.
Luke Skywalker: Ce este?
Obi-Wan: Sabia laser a tatălui tău. Este arma unui cavaler Jedi. Nu atât de neîndemânatică sau nesigură ca un pistol. O armă elegantă pentru vremuri mai civilizate. De peste o mie de generaţii cavalerii Jedi au fost apărătorii păcii şi ai dreptăţii în vechea Republică. Înainte de vremurile întunecate... înainte de Imperiu.

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul IV: O nouă speranţă
Adăugat de Oana Cusai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă femeilor

Prinos de dragoste v-aducem vouă
Noi, cei prozaici şi neîndemânatici
Şi admirându-vă, o, stropi de rouă,
Ni se-ntăresc atâţia muşchi somatici...

Noi, sexul tare, cum ne place-a crede,
Că suntem, singurii dintru-nceputuri,
Al vostru ochi de acvilă de ne vede
Ne înmuiem şi ne simţim rebuturi.

Şi totuşi, lângă voi ne aflăm rostul,
Dar ne consideraţi, vai, ce păcat,
Un ne-nsemnat apendice al vostru,
Zbătându-se-n acest Matriarhat.

"Corniţe" tari ne alipiţi pe frunte,
De... ea uitaţi doar când păşiţi pe punte
Ş-apoi, mieroase, cu seninătate,
Ne cereţi mostre de fidelitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ghe. Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără putinţă de scăpare, dintre coapsele fierbinţi ale femeii cu picioare nerăbdătoare

prins strâns între coapsele fierbinţi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putinţă de scăpare,
ascult un copil din faţa blocului, care cântă în batjocură:
"hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!
hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!"

târziu, înconjurat de mici insule de spermă şi sânge,
sorb vinul roşu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll

amorţit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închişi, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene şi roşii
care fulgeră disco prin faţa ochilor
în timp ce melodia oraşului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii fără norduri

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, aşa cum ştim, cu stângul,
Mi-a îngheţat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colţ de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Şi-n talpa zilelor, spulber de beznă.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.

De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-as ierta

Te-aş ierta cu stângăcie, închinând unui apus
Vanităţi şi veşnicie, alipite de-un surâs.
Să-ţi cuprind în palma mică o grimasă şi un vis
Când în suflet se-nfiripă agonie şi abis.

Te-aş ierta cu îndoială şi lipindu-mă de soare
Ar muţi în noi orgolii şi ne-am contopi în mare
Unde-s aripi şi hazard, când lumina ne asmute
Tu m-ai mângâia cu dorul, sărutându-mă pe frunte.

Te-aş ierta în fel şi chip, poate nici n-ai înţelege
Când se zbate-n piept tăcerea şi-un trecut ce nu se şterge
Plec şi pleci fără-ncetare, dezgolind în noi regrete
Şi străini ne naştem moartea, parcă n-am avea ce pierde.

Te-aş ierta ca să ma ierţi findcă poate câteodată
Ne privim sfios în suflet, ca într-o oglindă spartă
Şi ne-am prins de mâini plăpânde şi de-o inimă săracă
Te-aş ierta căci mi-e iubire
Când eşti tu am lumea toată...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mi-ar fi după voie te-aş iubi într-o deplină tăcere. Cu fiecare inspir de clipă fragedă, cu fiecare asfinţit însigurat de aprilie ţi-aş îmbrăţişa sufletul ostenit. Într-o aglomeraţie de gânduri, dezbrăcându-ne uşor de ispite şi raţiuni hâde, în opoziţie clară cu vanitatea, ar curge timpul spumegând în valuri de vreme efemeră. Poate n-ar fi nimic în fond, doar o fărâmă de linişte menită să-mi potolească setea de tine. Am râde în hohot pe un picior de primăvară târzie, aruncând regretele în hruba uitării. Oricum n-au nici un rost.
Am gustat cu poftă toate emoţiile. În goana aceasta aclamată de străini lacomi m-am împiedicat de fericire. De atunci şi până acum îmi şchioapătă sufletul. Nu vreau nimic. Nici să mă cerţi, nici să mă aperi cu stângăcie de răutate. Ai clipit şi ti-am prins de gene raze de soare. Să nu-ti fie frig sau întuneric. Şi mai cu seamă să nu uiţi niciodată drumul înapoi...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă cu poezie

Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duş
De parc-aştept ca să mă cheme
Un înger grav, acuş-acuş

Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minţii, nimb
Îmi fac scriind băţos, diform

Învingeţi întunericul şi voi
Luptându-vă pentru lumină
Că ăsta-i singurul război
În care n-aveţi nici o vină

Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul din Lecco (Elenei Albot)

Privirea ta-i albastrul cel senin
al cerului în care cântă îngeri
ce caută s-aline-atâtea plângeri
când norilor le-au devenit preaplin.

Tu eşti, Elena Albot, o minune,
aleanul sufletelor însetate
de zbor spre înălţimi şi libertate,
exemplu de frumos şi-nţelepciune.

Cu vorba-ţi dulce şi surâsul blând,
mi-ai arătat, acum un an, cărarea
pe care să-mi aştern, în vers, cântarea
timidă, temătoare, dar urcând.

M-ai susţinut, încurajat, ai râs
la versuri ce-ndemnau spre veselie,
şi, chiar de-ai întâlnit vreo stângăcie,
ai comentat măcar cu un surâs.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un soldat bizar, în faţa căruia comisia medicală a trebuit să mai reflecteze. Aceasta se vede foarte bine dintr-o fotografie făcută în ziua plecării mele în armată. Sunt înconjurat de părinţi şi "omama" (bunica). Curtea uriaşă ce se vede în spatele meu este plină de recruţi. Semăn cu un om neajutorat. Pantalonul ca un şalvar, vestonul cambrat pe talie, dintr-un material oarecare, urât, boneta pusă pe o parte - o încercare neîndemânatică de a-mi înfrumuseţa capul ras. Un băiat şters, jigărit, care s-a lăsat în voia soartei şi... nici inteligent, nici neinteligent.

Dimitar Korudjiev în Livada cu mierle (1988)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cont

Mă îndrept încet, vers şapte sute
De întortochieri, gând în cuvinte
Ce n-aveam loc 'n atâta minte
Ce-o ţin ostatică, de-s mute.

Şi am conştiinţa; puţin e
Şi cât sunt de neîndemânatec...
Tragic de taciturn, zănatec,
Satiric, melodram... orice.

E propria-mi eliberare
Şi cred că nu rănesc pe nimeni;
Doar masochişti ce sciu doar vineri
Trăind din supt de orişicare!?!

Tânjesc s-ating suflet pereche;
Doar unul doar şi îmi e-ndeajuns
De-l iau de mână-ntr-un pătruns...
Sau lume-o tragem de ureche?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (S3)

Condamnăm sodomia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm sonaţii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e sonat...
Condamnăm sperjurii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e sperjur...
Condamnăm stângăcia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm strâmbătatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm stupiditatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm subiectivitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când alţii sunt subumani, dar niciunul pe sine că e subuman...
Condamnăm sudălmile altora, când le suntem victime; cu ale noastre ne înţelegem bine...
Condamnăm suferinţele pe care ni le produc alţii, dar niciunul pe cele pe care el le produce altora...
Condamnăm suficienţa altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm când alţii sunt lipsiţi de suflet, dar niciunul pe sine că e lipsit de suflet...
Condamnăm supărăcioşii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e supărăcios...
Condamnăm suspiciunile altora; cu ale noastre ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!