oxigen şi timp

Boul lui Israel... şi al Bisericii

(Cartea Exod cap.32)

Ştim c-atunci când s-a dat Legea, Moise-a mai întârziat,
iar poporul jos în vale, aşteptând, s-a agitat.
Şi pentru că ei, în inimi, se aflau tot în Egipt,
au schimbat pe Domnul slavei pentru-un bou de ei cioplit.
Să mai fie vreo mirare că după ce-au lepădat
oxigenul fericirii, chin şi zbucium i-a mâncat?
Cine le-a promis lor ţara? Boul din metal forjat?
Şi care le-a fost urmarea când la bou s-au închinat?
Ăsta este-ntreg motivul pentru care niciodată
n-au ajuns să stăpânească ţara câtă le-a fost dată.

Să vorbim de noi acuma. Domnul spune în Cuvânt
că putem trăi în pace neştirbită pe pământ.
Însă vai, câţi sunt aceia dintre noi care pot spune
că se bucură de pacea cerului aici în lume?
Ne mai spune-apoi Scriptura că-n Hristos ne este dată
permanenta bucurie şi o viaţă-mbelşugată.
Însă când privim în practic, câtă bucurie oare

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger

Tatăl meu. Descoperit târziu, de mine: fiul,
al lui, după o droaie de sancţiuni, sentinţe, decepţii.
K_aput. El,
pentru mine, atâta timp, doar
pretext. Nebuloasă
în versuri, cu urmări discutabile. Tătuca.
Poemele cu. Nu aşa.

Până când am avut evidenţa unei neglijenţe
nu ticăloase: nu faţă de el,
faţă de ceea ce se cerea spus. Nici chiar făţarnic,
n-aş zice,
poate doar prost orientat. Suspicios. Rău dresat.
Meschin.

Tata. Cu tubul lui de oxigen, atât de pur în sfârşit.
Luat cu mine în poezie
să nu mai fie atâta ger aici, unde încerc să mă folosesc,
într-un loc ticsit,
de puţin. Să-mi căptuşesc spaţiul ăsta luat în arendă

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard: Bună, Leslie.
Leslie: Bună, Leonard.
Leonard: Aş vrea să-ţi propun un experiment.
Leslie: Ochelari de protecţie, Leonard.
Leonard: Aşa e. Aş vrea să-ţi propun un experiment.
Leslie: Aşteaptă. Încerc să văd cât îi ia unui laser de 500 de Kw cu Oxigen şi Iod să-mi încălzească porţia de tăieţei.
Leonard: Am făcut-o eu. Cam 2 secunde, 2,6. Oricum, mă gândeam mai mult la o explorare bio-socială cu un strat neuro-chimic.
Leslie: Aşteaptă, mă inviţi în oraş?
Leonard: Aveam de gând să o caracterizez ca pe o modificare a paradigmei noastre colegi/prieteni prin adăugarea unei componente asemănătoare unei întâlniri, dar nu trebuie să ne obosim cu terminologia.
Leslie: Ce fel de experiment?
Leonard: E un model general acceptat în acest domeniu. Te-aş lua, te-aş duce la un restaurant. Apoi am vedea un film, probabil o comedie romantică cu Hugh Grant sau Sandra Bullock.
Leslie: Interesant. Şi suntem amândoi de acord că modul de stabilire al succesului sau eşecului întâlnirii ar fi bazat pe reacţia chimică din timpul sărutului de noapte bună?
Leonard: Bătăile inimii, feromoni, etc. Da.
Leslie: De ce să nu stipulăm că întâlnirea merge bine şi să trecem la variabila cheie?
Leonard: Adică să te sărut acum?
Leslie: Da.
Leonard: Poţi să defineşti parametrii acestui sărut?
Leslie: Cu gura închisă, dar romantic. Gumă?

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

La a 486-a aniversare
De când exişti tu, Olăneşti
Îţi urăm să ajungi mare
Pământ al vetrei strămoşeşti.
Ne bucurăm foarte mult
De tot ce s-a înfăptuit
Te sărbătorim, fost sătuc,
Uitat de vremurile de demult.
Astăzi ne mândrim cu tine,
Cum te-ai dezvoltat şi crescut
Şi va veni ziua de mâine
Când vei creşte înzecit.
Ai parcuri şi multe izvoare,
Folositoare tuturor.
Ai dealuri şi păduri seculare
Neîntrecute în frumuseţea lor.
Miasma florilor aruncă
Parfumul lor mirositor,
Iar brazii de pe culmi triumfă
Când trimit bule de oxigen.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără grabă

(s-a ridicat de jos
în lateral
ameţit
în dosul privirii avea încă urme de
sânge)

l-au dus la spital
o asistentă grasă cu un celular care era pe silenţios
dar lumina şi vibra enervant în buzunarul halatului mai
alb decât dosul cojilor de ouă sparte de paşte
adevărat a înviat îi răsună în urechile încă vii
copiii îl aşteptau probabil acasă
cel mic la tabletă
cel mare probabil la un televizor oarecare
dintr-o cameră oricare
sora grasă cu un celular enervant de luminos pentru
buzunarul ce-l înghiţise
îi puse o mască de oxigen pe faţă
respira munţi şi păsări
încercă să zâmbească dar se pierdu în regrete

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covid 19

(La sfârşit... de Martie )

Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAŞULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, laşule
Că mi-ai infectat aerosolii şi coala velină.

Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparţi multe iubite de iubiţi
Ştii că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogaţi, poeţi şi obidiţi.

Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roşie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...

Vor muri şi planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii şi asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie: Shlomo? Credeam că renunţi la tot ce ai şi că te muţi în Nepal. Shlomo, nu îţi aminteşti de mine?
John: O, Dumnezeule, nu ştii. Îmi pare nespus de rău. Shlomo a suferit un accident în timpul unei scufundări. Da, s-a ridicat la suprafaţa prea repede şi scurgerea de oxigen... bietul om, nu îşi mai aminteşte de nimeni, nici măcar de mine, propriul frate. Sunt doar un tip de treabă care îl ajută pentru el.
O femeie: Bietul de tine!
John: De fapt, nici nu poate auzi. Tot de la accident. Şi vă aflaţi aici pentru nunta lui Cleary?
O femeie: O, da, da, dar trebuie să plec. Am avion spre Madrid, dar...
John: Trebuie să plecaţi?
O femeie: Da.
John: Am înţeles, în regulă.
O femeie: Aş putea să mai stau câteva minute. (Jeremy începe să facă semne cu mâna.)
John: De fapt, nu este nevoie. Shlomo îmi cere să îl duc la baie acum şi apoi să îi dau nişte prăjituri. Prin urmare, este în regulă... (Jeremy face semne disperat.) Bine, bine! Te duc întâi să îţi iei prăjituri şi apoi la baie.
O femeie: Ştii ce? Uite numărul meu de telefon. Dacă pot să te ajut cu ceva...
John: Să aveţi un zbor plăcut! Nu vă faceţi griji pentru noi. Vom fi bine. Trebuie să o scoatem la capăt. (Pleacă.)
Jeremy: Medic. Arată bine. O să încerc.
John: Cum ai de gând să o suni? Crede că eşti surd.
Jeremy: Cu toţii vrem să luam parte la înfăptuirea miracolelor. Ea este o parte din el. Oameni care ajută oameni. E un lucru care îţi dă putere.
John: Dumnezeule, eşti nebun. Dar pot spune că eşti şi genial.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funicular

stare de alertă şi încă odată viaţa cu liniştea ei plană
îmi ceri să deschid panoul prin care
intră oxigen
să nu mai respir fără ramificaţiile firelor de iarbă
să te iubesc ca pe airforce delta cu toate revoluţiile
şi//once again more/să nu devenim de neînţeles
ca acei bătrâni perfizi care fac turul lumii indiferent de situaţie

nu îţi voi recita niciun mare poet şi//îţi voi transmite autosugestii
atâta dragoste a fost
încât zilele s-au subţiat au devenit difuze
iar vederea mea panoramică
ţi-a cuprins toate anxietăţile şi acel comportament obsesiv-compulsiv
prin care derutai emoţii

nici aici nici lângă firele de verbină
nu poţi să circuli cu funicularul
totuşi din toată schema cea mai mare este
dorinţa
să fim ca dintr-un polaroid zâmbitori

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea faptului că atomii care compun viaţa pe pământ - atomii care alcătuiesc corpul uman, pot fi urmăriţi până la cazanele care au "copt" în miezul lor la temperaturi şi presiuni uriaşe elementele uşoare în elemente grele. Acele stele - cele cu o masă mare între ele - au devenit instabile în ultimii lor ani de viaţă - ele s-au prăbuşit şi au explodat - împrăştiindu-şi măruntaiele bogate în toată galaxia - măruntaie făcute din carbon, azot, oxigen, şi toate ingredientele fundamentale ale vieţii însăşi. Aceste ingrediente devin parte din nori de gaz care se condensează, se prăbuşesc, formează generaţiile următoare de sisteme solare - stele cu planete care orbitează în jurul lor, şi acele planete acum au ingredientele pentru viaţa înşăşi. Aşa că aunci când mă uit spre cer noaptea, şi ştiu că da, noi facem parte din acest univers, suntem în acest univers, dar poate mai important decât acestea două este faptul că universul este în noi. Când reflectez asupra acestui subiect, şi mă uit în sus - mulţi oameni se simt mici, pentru că ei sunt mici şi universul este mare. Dar eu mă simt mare pentru că atomii din mine au venit de la acele stele.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunie

Prin curaj şi fug, îmbălsămat în mantia-mi de gheaţă,
Trec nepăsător pe lângă fântini din care izvoresc minuni,
Mă opresc să mă oglindesc într-un palid ochi de baltă,
Sunt străveziu, transformat în propriu-mi coşmar în viaţă.

Mărginal şi singur fug pierdut pe drumul larg,
Mă-vălui într-un strat de praf... din stele,
Casc avid spre cer, o gura de oxigen, cerşesc,
Mătănii bat, dau din picior, sunt surd şi doar citesc, o carte.

Implor o graţie să-mi curme suferinţa,
Dar râd şi îngerii de neputinţa mea,
Ridic spre lună faţa-mi trasparentă,
Dar s-a ascuns şi ea, şi râde-ntunecată.

Aş vrea să mă ascund sub straturi de pământ,
Deasupra mea să mut munţi de stâncă,
Iar la picioare să îmi curgă un izvor,
Mai limpede ca siguranţa nebuniei care m-a-nlănţuit.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Constantin Mândruleanu, om de afaceri, susţinător al revistei "Cugetul"

Ca-n naufragiu, nu corăbier,
Mă rog la Dumnezeu, ca pământean
S-asculte ruga celor care cer
Să-l ţină sănătos pe Mândruleanu,

Să stea de veghe timpul măsurând
Ca nu cumva să îi dispară-ndemnul
De-a nu vedea umoru-agonizând
Că s-a-ntrerupt în conturi OXIGENUL.

Şi Cugetul, revista noastră vie
Ce-o tot răsfaţă prietenii din ţară,
Nu ar putea ieşi din agonie
Şi-ar sucomba în lunile de vară.

N-am mai găsit ieşiri de circumstanţă
Fiind utilă chiar resuscitarea
Iar în atâtea piepturi de speranţă
Vedea-vom cum se-aprinde lumânarea.

poezie de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce combinaţie...

Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i şi lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănţuire de ergi înşiruiţi... conştiinţă?...
Cum nu-i şi fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i fiinţă?

Cum cuarţul, ce-n cristale ţine, e evident că de el ştie,
Cum şi carbon şi musca ţeţe au toţi tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... fiinţate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... şi nu scoici uscate?

Cum apa, ce-o ţin, nu mă-neacă, este şi lacrimi şi oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânţându-mi-se aleane?
Cum foc şi arde şi se-mparte şi-n inimi... şi-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mişcă, doar noi parcurgem ştiut drum???

Cum aerul omoară peşte, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-şi încreţeşte şi nu-i la nimeni clorofilă?
Cum ştie dragostea chimie şi cum chimia nu iubeşte?...
Cum omul este tot secrete şi nu ştie singur ce este?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere şi sare ( extras)

Cât ţine dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol
sau cât o nicovală imobilă de oţel
călită la flacăra unei suduri inexorabile –
sau uneori dragostea poate dăinui
cât şase fulgi, şase fulgi hexagonali de nea,
şase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen şi hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar
sau cât două dorinţe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menţinut sacru pentru rugăciunile tale intime
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.

Există sanctuare care păstrează mierea şi sarea.
Există cei care risipesc şi care cheltuie.

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustrată către Univers

Priveam, pe cer şi mă pierdeam în fond de iunie, în albastru...
Era sublim, culoare de penel, de-un uniform de digital robotic.
Trăiţii în multe dogme, nu o ştim, că stăm în ambient majoritar azotic
Şi credem doar, că-un oxigen minoritar... ne scapă de dezastru.

Priveam, pământ ciocolatiu spre bej, sau mai închis, spre un sort de negru...
Nu seamănă a nimic, e un amalgam, nu poţi să spui nicicum că e frumos.
N-am înţeles cum de superbul, tot din el, se înalţă- atât de maiestos
Şi cum de e suficient de dur, să ne suporte, şi să fim... un univers integru.

Priveam, pierdut, eram lângă un râu în ropot neîncetat, cu prăvălire...
Din analiză nu-mi ieşea, din calcul, raţiune, nicio ştiinţă, isteţime,
De unde curge într-una, atâta apă, cine-o urcă şi la o-astfel de înălţime,
Şi cât de moale este, totuşi, nu o pot înfrânge, nici de un gigant de-aş fi... nu fire.

Priveam, nisipu-înfierbântat, mă tot gândeam ce e, siliciul în grăunte,
Volumul colosal cernut, ce prin frecare în gigant de timp a fost zdrobit...
Şi cin' l-a transportat din litoral, sau invers, din deşert l-a împărţit;
Peste, în mărime, decât piramide, chinezescul zid, chiar peste Everest.. ce-i munte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neistoviţi înfăptuim păcate

Pe buzele de Toamnă trecătorii plâng,
Nemulţumiţi de bruma căzută pe struguri,
Trişti egoişti ce-alergă spre nicăieri
Să primească pomană, tot sufletul Toamnei.

Pe pieptul Toamnei poposesc întristaţi,
Leneşii înlăcrimaţi de-a-lor sărăcie,
Îmbrăţişaţi de zori chiar dacă nu muncesc,
Cu parfumul florilor, ce-neacă astăzi Pământul.

Un Soare se aşează lent peste cărnuri,
Pe milioane de frunze otrăvite-n păcat,
Şi nu se-ntristează fugind de grele mirosuri,
Scoase din gurile celor, ce suflă spre El.

În Sinele lor sunt aruncate săgeţi de lumină,
Divine sclipiri rupte din puritate şi adevăr,
Miraculoase săgeţi ce-nvie conştiinţa etică,
In unele capete, ce şi-au pierdut Dumnezeul.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna, tată!

- Sărut mâna, tată! Mi-era dor de tine!
Stau aici, la cruce, gândul să-mi împart...
Plâng de dor, tăicuţă, dar nu-mi e ruşine.
- Fiule, nu plânge! Uiţi că eşti bărbat?!
.............................................................
Tăcerea mea, mi-a zis Sorin, cândva,
Vine cumva şi de la-nţelepciune...
Eu plâng tăicuţă, în tăcerea mea.
(O boală crudă-a tăbărât pe lume.)
Să ştii, nu mai avem nici oxigen
Şi în spitale zi de zi se moare.
Pământul ăsta este un infern...
Trebui' să-mi dai, tăticule, crezare!
S-au dus în cimitir prieteni buni,
S-au dus bătrâni, femei, copii şi mame.
Mai suntem doar o mână de români
Cu vise şi idei fenomenale.
Suntem batjocoriţi, scuipaţi, supuşi,
Conştiinţa,-n lanţuri, ca un lup se zbate
Şi milogim dreptatea pe la uşi

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stele se caută...

Domnule Păunescu
în stele se citesc poeme?
Vreau să-ţi scriu despre lumea
de jos!!!!
Vreau să-ţi scriu despre Pământul
şi Cerul sătui de-ntunericul din noi!
N-am întrebat heruvimii dacă te cunosc!
Dar vreau să-mi deschidă Cerul să-ţi las
un poem.

Prin carnea noastră intră Toamna
Cu ceaţa nerostirilor din ea
Lăsându-ne liber arbitru
S-alegem viaţa în Hristos ori nu.

Observ că lumea e nebună
Alege sicrie în loc de poame
Se plimbă goi prin crizanteme
Cu vorbe reci doar de ocară.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (4 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva îţi spune că nu are timp nici să respire, fă-i cadou o mască de oxigen şi o valiză cu bani. Plus un baton Snickers din partea casei. Much better? Se schimbă treaba, înapoi la negocieri!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

În respiraţie e un timp;
Un act total involuntar...
Ea este "in"-ul necesar
Unui complex de labirint...

E al alveolei inhalant
În vital aport de oxigen;
-Bărbat, femeie, nu e gen-
E gazul, cel mai important.

E aceea, ce-n miresmi te îmbată
Din flori, sublime lunii mai...
Poţi şi în ofertă să o dai
La crud... de accident, de fată.

Ea-ţi dă, motiv de nemurire
Şi nici prin gând, nu ţi se cere...
Este garantul de înviere,
E un suflu, ireal şi... fire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!