Citate despre plumb și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la plumb și suflet, dar cu o relevanță mică.
Strigăt în pustiu
strigăte de durere tremură în voce
cuvintele-s înlănțuite de tăcere
boala m-a atacat ca o fiară feroce
zile sănătoase sufletul le cere.
am cărat poveri cu coloana slabă
crucea destinului parcă-i de plumb
timpul mă transformă într-o gloabă
multe în viața mea aș vrea să schimb.
liniștea și pacea întârzie-n pustiu
și parcă rugăciunea nu mă mai ajută
zadarnic îi cer morții să vină mai târziu
s-a cuibărit în mine cu față nevăzută.
șarpele durerii încolăcit pe oase
împrăștie venin pe gânduri frumoase.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi vrem pământ!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii necunoscuți
Huruie plumbul adânc
Plânge pe geam un țânc,
Tatāl unde-i șade
Fārā flori si cruce...
Pe o bancā jilavā
Doi ochii in batistā
Se ascund de neagrā lume,
Unde zace inima pereche?
Răsar la ināltare
Inimi necunoscute
Pierdute in lupte,
Cine le mai plânge...
Infloresc roșii maci
Din piepturi de eroi...
Fārā colivā și vin
Români cu suflet ronin...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
desen epidemic
Sufletele morților
Sunt atmosfera terestră.
Respirăm sufletele lor,
Sufletele lor își înfig câte un deget
Adânc în respirația noastră.
(N. Stănescu Omul-Fantă)
imaginează-ți niște guri
plasate epidemic pe niște fețe albe
ca și cum nu ar fi de ajuns
visele negre
și-acum descide ochii
nu se știe câți cm sunt între gând și glas
cert este că albul se murdărește
iar ochii orbesc
fără nici o amenințare sau alarmă de prevenire
imaginează-ți niște pietre
lipite aleatoriu pe un tablou vid
[...] Citește tot
poezie de Dana Mușat
Adăugat de Dana Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estetica urâtului
Arghezi într-o zi s-a apucat,
Nu pentru el, ci mai mult pentru noi,
Să facă versuri greu de egalat
Din bube, mucegaiuri și noroi.
Bacovia, pe care toți îl știu,
Cu plumb și morți adesea ne-a speriat
Chiar dacă el avea un suflet viu
Și nu era atât de deprimat.
Iar geniul Eminescu câteodată
A scris și poezii fără perdea,
Nu pentru c-avea mintea întinată,
Ci doar din bucuria de-a crea.
De-aceea dacă patima mă poartă
Și vreun poem va fi mai grosier,
Pentru c-așa se mai întâmplă-n artă,
Fiți buni și nu mă judecați sever.
poezie de Octavian Cocoș (21 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plămădind lumina după ușă
Morile de vânt mătură semințele norilor,
Razele soarelui sunt făina luminii,
Icoanele miresmelor așteaptă în ramuri
Să înflorească în neștire spinii.
Doar văzând cum macii trec în sânge
Și plumbul pedepsește crunt vânatul,
Fața suptă-a bucuriei noastre
Traversează în genunchi înaltul.
E nevoie să-nchid nostalgia
Din rana unui suflet chinuit
Ce a rămas să-și bea singurătatea
Sub flacără gălbuie de chibrit.
Bate-n mine o armată beată
De încercări în duhuri de cenușă,
Te voi găsi în morile de vânt
Plămădind lumina după ușă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio
Îmi spui adio,
Este ușor să te joci cu cuvintele,
Când plouă.
E ușor a spune adio,
Cuvântul de ploaie,
Cuvântul de plumb,
Cuvântul nenorocit
Care risipește culorile,
Care transformă curcubeul în ceață,
Într-o negură a sufletelor pierdute,
Care transformă iubirea în ură.
Este ușor a spune adio,
" Adio", este legitimația de călătorie
Spre infern,
Este biletul de tren către nicăieri,
Pe care mi-l pui noaptea în poștă,
Biletul ieftin de autobuz către niciunde,
Este biletul doar dus,
Pe care,
Mi l-ai cumpărat cu banii tăi...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Eliade
Tăceți! Cearta amuțească - E-o oră grea și mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieții visuri - oștiri de nori - apare
A morții umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceti! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfințește și dumnezeii mor.
Aducați-vă aminte de-acele nalte poze
De frunțile-n lumină a vechilor profeți,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze
Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț
Și-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Și sufletul lui mare, adâne și îndrăzneț,
Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii și-al ei mântuitor.
El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viața lui se stinse în munții slabi și suri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum spre veșnicie
se scurg în pământ vise gri de plumb
altele se plimbă prin vastul univers
caută tărâmuri noi precum Columb
și-i află cunoașterii un nou demers.
am pavat cu versuri drumul spre veșnicie
nici pietre nici stânci nu mi-au stat în cale
romantismul din suflet are trăinicie
gânduri se relaxează în sfere muzicale.
o stea să cuceresc îmi iau azi avânt
întotdeauna pure lumini m-au sedus
la poarta raiului bat cu un cuvânt
un înger mă așteaptă în cerul de sus.
conceptul grațios al armoniei pe pământ
într-un colț de inimă trainic l-am pus.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatică
Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!
Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...
Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.
Cer cenușiu.. și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatică
Printre copacii dezgoliți de miere
Curge aroma discului solar
În valuri ruginii... Și diademe
De frunze cad... Decor autumnal!
Cad salbe de lumină pe aleea
Slab luminată... Pași de catifea
Foșnesc pe un ocean de ciocolată...
Se-apleacă ramuri peste fața mea...
Pe genele tușate, plumb și brumă...
Un fard tăcut de ne-nțelese umbre...
Și toamna peste suflete se-adună,
Panerele cu ploi și frunze umple.
Cer cenușiu... și vânt... apus de sângeri...
Bătând în dulce roz neînțeles...
Oh, câte toamne! Apoi câte plângeri,
N-au curs în râuri pe obrazul șters!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște și visare
Lumina tremură în așternutul zorilor
îmbracă în culoare Noul An
timpul rămas în calendare învață să tacă
liniștea are o alfel de mască
palmele cerului risipesc pulberi diamantine
peste dorurile din tăcerile curate
dincolo de singurătațile lumii
din universul văzut și nevăzut
alungă norii care opresc lumina
nuanțe nepământene creionează
nerostitele cuvinte cu miros de vâsc
umbrele lichefiate ale zborului îngeresc
agață mugurii stelari de aripile de plumb
cad peste bucățile de suflet
umple clepsidra timpului viitor cu frumos
ca un act dorit ce îmbie la visare.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă pentru duhul meu
Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.
Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!
Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.
M-am zvârcolit până la lună,
Știam că mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadeca
Cadeca bruma peste frunză somnul meu,
Cadeca frunza pe pămant sub pasul meu
Zăpada se așterne-apoi pe urma
ce-am lasat in urma mea.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Afară. Te caut pe alei.
Cadeca frunza pe o bancă pasul meu. Cadeca frunza pe pămant ca-n visul meu? Ba nu, aici zăpadă nu-i. Doar frig.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... intru
În cârciumă. Și caut chipul tău pe chipul altor fețe.
Cadeca plumbul greu pe masă capul meu
Cad sticlele golite-n jurul meu.
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu esti aici deci trebuie să.... ies
Cadeca noaptea peste toate trupul meu
Cade o frunză peste mine, cad și eu....
Deschid un ochi. Mă uit cu el în jur nu ești aici deci trebuie... nu pot să mă ridic - văd o lumină!!
Cadeca ploaia peste tine gândul meu
Cadeca fumul către cer sufletul meu
[...] Citește tot
poezie de Cristian Sorin din nepublicata
Adăugat de Cristian Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare de la Muselim-Selo
Măicuță dragă, cartea mea
Găsească-mi-te-n pace!
Pe-aici e vânt și vreme grea,
Și-Anton al Anei zace
De patru luni, și-i slab și tras,
Să-l vezi, că-ți vine plânsul,
Că numai oasele-au rămas
Și sufletul dintr-însul.
Apoi, să știi c-a fost război
Și moarte-aici, nu șagă:
Cădeau pe dealuri, dintre noi,
Ca frunza, mamă dragă.
Și-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simții că vine
Și n-avu loc, cât larg era,
Decât în piept la mine.
Mi-e bine-acum, și-așa socot
Că nu va trece luna
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața noastră este o continuă lecție de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopții, când alergăm desculți prin iarbă, când admirăm păsările și creștetul munților. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viața e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflați în suferință, pentru că trebuie să ne ținem apropiații de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăsește cu fâlfâitul unor aripi mute și nevăzute de nimeni.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște (primului coleg decedat)
Pășeșete-ncet și vino aproape, mai aproape...
Ușor și lin, cu pasul călcând pe ape line,
Căci doarme codrul--somnul albitului moșneag--
Nu, nu vorbi, căci vorba mă tem să nu dezgroape
În inima bătrână, un vuiet lung, pribeag...
Ascultă cum stejarii se leagănă de vânt...
O, spune-mi de-nțeles-ai al greierilr cânt;
Ascunși ca niște demoni în umedele plete
De iarba liniștită, ei torc cu-al lor cuvânt
Visul de-argint și aur al tinerelor fete.
Ascultă-n iadul nopții cocoare rătăcite
Și vezi cum și pe ele tartarul le înghite.
Pășeșete-ncet și vino: ah, vino mai aproape!
În liniștea pădurii te văd cum mi-ieși-nainte
Și vii ușor în noapte cu pasul ca pe ape.
Te-așează lângă mine și spune-mi, dar în șoapte;
O, spune-mi dacă morții se pierd pe veci în moarte...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
2086 / jurnal
simplitate la nivel de cunoaștere /ești sângele tău tânăr care plutește prin vid / ești într-un costum de cosmonaut /dronele survoleaza pământul/ nimic nu ne mai salvează sufletele / 2086 sau atunci când s-au implinit 100 de ani de când ai născut frica și ai trăit cu ea de atunci/ acum corpul tău e un mecanism format din roți și bile iar ziua se încarcă cu electricitate
// simplitate la nivel de reglare al emoțiilor//
apeși un buton pe touch screen și nimic nu se întâmplă / asculți cum plumbul îți clocoteste în organe și asta este tot ce poți face ca să ajungi până în ziua de mâine cand vei privi din nou dronele strălucitoare survolând cerul ca niște păsări speriate.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărite Sargatanas
Te văd iarăși la geam
Mărite Sargatanas
Te transformi în umbră
Sufletul să-mi iei,
Vrei să îți fiu alături
Mărite Sargatanas
Să fie și al meu nume,
Rostit de marii zei.
Când privesc spre cruce
Mărite Sargatanas
Se stârnește vântul
Și plouă cu sânge,
Se lasă și ceața
Mărite Sargatanas
Iar într-un colț de pod
Un pui de demon plânge.
Din nou vreau sa îți spun
Mărite Sargatanas
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (8 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte
Nemărginită bolt-a nopții,
Deschide tainica ta carte
Și-ascultă-mi glasul zbuciumării
Neputincioase și deșarte.
Doar mila ta n-o să se stingă
Când două mâini tremurătoare
Își împreun' nevolnicia
În chip de rugă și iertare.
Azi țintele de nestemate
Culege-le din cingătoare,
Căci ochii stelelor mă mustră,
Și plânsul stelelor mă doare.
Azi orice picur de lumină
Din fața ta îmbujorată
În țintirimul larg al minții
O cruce proaspătă-mi arată.
Le văd șireag... și mă cutremur,
Și fiecare clipă-mi pare
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga din Poezii (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plumb și suflet, adresa este: