Citate despre poezie și voce, pagina 3
Aleg poezia...
Dansând pe un parchet de constelații,
Oricine îmi va spune visător,
Dar nu va preciza în care spații
Mă voi limita ca muritor.
Dând concerte-n galaxii universale,
Ca solist al propriului meu eu,
Îmi voi etala și calitățile vocale,
Dar nu le voi avea mereu.
Fiind polisportiv voi încerca,
Să fac salturi superluminale,
Recorduri îmi voi aduna,
Dar nu atât de colosale.
Căutând să prind cromatic,
Pe pânză chipuri de planetă,
Voi deveni mai enigmatic,
De ne-nțeles și nu voi fi vedetă.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte (26 ianuarie 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofă pe bancă
De sus se auzea o voce caldă
tu îți răceai în palme momentul ce era
și cruci din frunze începeau să cadă
și-ți răstigneau în păr dorința mea...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hohenburg
În casă nu e nimeni. Toamnă în camere;
Sonata strălucirii lunii
Și trezirea de la marginea pădurii.
Întotdeauna gândești la chipul alb al omului
Departe de a timpului furie;
Peste un vis se-ntinde ramura verde,
Cruce și seară;
Sunetul își învăluie cu brațele violete steaua
Care se urcă spre ferestrele nelocuite.
Deci tremură străinu-n întuneric,
Care-și ridică în tăcere peste ființa umană pleoapele,
E depărtarea; argintia voce a vântului pe hol.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea nopții
Un luceafăr arde-n boltă
Ca un muc de lumânare
Un cocoș sfidează bezna
Și cu cântecu-i de noapte
Ne îmbie la îndurare.
Numai eu, poeta, umblu
Tot hai-hui îndrăgostită
Mi se pare totul sumbru
Și atunci mă împac și zic:
Bună seara, poezie
Ai plecat sau ai venit?
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul unor vremuri străine
I-am simțit buzele până în măduva oaselor
și au lăsat în mine o urmă,
ca în vremuri străine
o voce să găsească puterea
să-i șoptească sufletului
povești de adormit îndrăgostiri.
Departe este acum și glasul
ce printre artere
suna ca vântul,
un adagio printre crengi bătrâne;
la fel de natural,
dar un pic mai rece
și fără tandrețea adierii.
De-atunci port în zvâcniri
sărutul ce-ar fi cuprins
și cea mai adâncă prăpastie
cu o atingere de fulg...
poezie de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem diamant ger
Ger...
Ger uscat
Sâmbure de gheață...
Copiii nu au sănii!
Zăpada se oprește la munte.
Sub tunuri de zăpadă
Clopoței de voci
La săniuș.
Fulgi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarta poeților
nu credeți că poate acum e momentul
să-i cerem iubirii și devotamentul?
nu credeți că astăzi cuvântă profeții?
cu cine se luptă întruna poeții?
cu umbre, cu demoni, cu muze parșive
cu versuri în sânge și lacrimi tardive
cu vise cumplite-n secundele care
idilele nopții ne sunt mai precare
cu gesturi mocnite-nainte de vreme,
cu divinitatea, sperând să ne cheme,
cu mințile lumii rămase perplexe
în fața gândirii atât de complexe,
cu viața și moartea - iluzii obscene
cu pornografia impusă pe scene
cu transcendentala dorință de-a trece
în dimensiunea obscură și rece
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din anotimp în anotimp, poemul
Mai cântă-mi, poete,
vreo două cuvinte
De viață, de moarte,
de neam, de alean,
Când ți-este iubirea-n
sonete sorginte
Să bem din poeme-n
pocal de mirean.
Ne curgă și versul,
din buze pe barbă,
Ca mustu-năsprit,
tulburat de vocale,
Rămână dulceața-n
prelins, ca o narbă
Din lirica vie(i), în
antal, pe podvale.
Te uită la pomi
cum își scutură frunza,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantic (Lui: César Vallejo)
Vallejo, al timpului romantic;
Poetul amintirilor.
Cu zgomot vestitor
Ca atunci când vântul bate.
Vocea ta este simțire,
Ritmul tău este visare,
Compunerea o amintire
În toate versurile tale.
Capabil să-ți aduci aminte
De silueta-ți moartă
Moartă de iubire,
În cea mai bună clipă;
Clipa de uitare
Și de iubire mare.
Vallejo veșnicul poet
De cea mai frumoasă amintire.
Vallejo mereu romantic
În trup și în simțire.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O adiere mângâietoare îi răcori fruntea și vocea sa lăuntrică, îi spuse în surdină: când îți va intra în sânge că frumosul e binele și binele e frumosul, când în inima și în mintea ta se vor contopi și unul și altul în binefăcătoarea kalokagathia, atunci vei ști ce ai de făcut... Frumosul îl înalță pe om și dacă e să-l orbească pe om ceva, asta trebuie să fie numai acea frumusețe orbitoare care să aducă în jurul omului întrega lume a frumosului... Viitorul ascunde în el minunile frumosului și ale beatitudinii, dar făuritorii lor sunt acei ce-și proiectează în ei imaginația, fantezia, ideile îndrăznețe, cutezanța și inventivitatea poetică...
citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie
Eu sunt poetul putredelor perne...
Pe gene, când somnul dulce apune,
Răsar răzlețe insomnii comune
Și dănțuiesc odăile caverne.
Dimensiunea mea caniculară
Se zbate-n universul lateral,
Și somnul greu se stinge integral
De vocea insomniei milenară.
Și frunzele pe jos se odihnesc
Mai bine ca un solitar nebun
Tot ascultând, în vânt, șoapte ce-i spun
Un vechi poem de noapte, nebunesc.
Alături de iluzii personale
Mă-mbăt cu somnul tragic, pesimist,
Ce sparge insomnia ca un chist
Alunecând, pierdută, pe canale...
poezie de Ionuț Popa din Valuri
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt și cântec
născută din iubire
miraj al existenței
făclie - aprinsă
păstrată-n dorința
din zâmbet și lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopții tărzii
fiorul albastru
din raza dimineții
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea
Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz își cheamă
dulăii neuitării legați de gândul strâmb.
Trec orele haine și somnul nici nu știe
că visurile-ntoarse pe aripi de mister
vor fi pe veci rescrise în falsa poezie
trecută de pendulă prin ritmu-i auster.
Iar timpul, pe tăcute, adună fără grabă
secundele orfane, pierdute în trecut,
în neuitări sterile ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.
Tăcerea se destramă și-o voce siderală
mă cheamă, fără veste, în timp nedefinit,
ascult smerit chemarea și ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul ochilor albastri
diminețile mele încep cu tine
și vocea ta atât de apropiată mie acum
urcă încet soarele pe cer
topindu-mi fiecare vertebră
de ce ți-ar fi teamă că mă vei pierde
nu vezi cum destinul mă desenează deja
fluviu subțire în căușul mâinilor tale?!
așa se nasc poemele mele
din kilometri de așteptare
până când ne vom întâlni
și brațele ți se vor desprinde din umeri
înconjurându-mă cu o mare de liniște
la fel de firesc precum cerul
învelește pământul în aripile sale de tul
abia trezită din somn pasăre diafană
această duminică are culoarea ochilor tăi
poezie de Adriana Marilena Simionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene triviale
cade pământul
lumea și cerul
în legământul
tare ca gerul
apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale
moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare
melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul poeziei
Poezia viitoare
zburătăcește pe veranda mea
brambura.
Ca un puf de păpădie
face echilibristică
pe creionul albastru ceruleum
așteptând
o mână care
să-i umple transparența
și să-i ademenească
sunetele
până iese un ulcior de lut
menit setei, menit spargerii.
Îi aud vocea eterică parafrazându-l pe
Diogene din Sinope
"Caut un poet, caut un poet adevărat "
Dar mi-e primăvară,
mâinile mele-s legate de petalele bujorilor,
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație de dragoste
Iubirea-mi pentru tine atâta e de mare,
Că lumea-ntreagă ție ți-aș pune-o la picioare.
Făptura ta divină și legănatu-ți mers,
Privirea, vocea blândă, le nemuresc în vers.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (23 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
N-am putut s-adorm cu-această lună plină bântuindu-mi patul!
Mi se părea că aud aici, acolo, pretutindeni
voci tremurătoare strigându-mă pe nume!
Am strigat neputincioasă către fantoma de aer " Vino!"
Când se va întoarce în brațele mele,
Îl voi face să simtă ceea ce nimeni n-a mai simțit vreodată:
Pe mine absorbindu-l,
Așa cum lutul oalei uscate absoarbe apa.
NB. Tzŭ-Yeh sau Tzu Yeh a fost o curtezană ceva similar termenului japonez de "geisha",
o persoană instruită să întrețină nobilimea cu poezii și muzică de calitate care a trăit pe timpul
dinastiei Jin ( cca 400 î. e. n). Este cunoscută și sub numele de Doamna Nopții sau
Doamna de la Miezul Nopții. De altfel, poeziile ei mai sunt numite și "cântecele de la miezul nopții".
După părerea unor literați de marcă, ea a avut o importantă influență asupra mișcării literare
[...] Citește tot
poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul V
Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescărușilor pe plaje.
Colier, clopot amețit
pentru mâinile tale gingașe ca strugurii.
Și îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalță pe vechile-mi dureri.
La fel suie ziduri cețoase.
Tu ești vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.
Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
și îmi sunt mai vecine în tristețe decât tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Ce departe ești, întunecata mea iubită,
prin pereții odăii te văd ca prin sită,
și te-aud chemându-mă ca din altă planetă
și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ți aud vocea suind treapta nopții, și suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrățișarea mea te va face să suferi
aducându-ți aminte, nu, să nu te superi.
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poezie și voce, adresa este: