Citate despre prăpăstii și religie, pagina 3
Întoarcere
Noi ne-am întors din iadul de durere,
Unde scrâșnesc măselele și dinții.
N-am înjunghiat nici coastă de muiere
Și nimănui nu i-am furat arginții.
Livizi, sleiți de vlagă, de putere,
Ne-a lins amarnic bezna neființei,
Am înghițit oftaturi în tăcere
Și-am mestecat anafura credinței.
De inumana noastră sfâșiere,
Plângeau în cer și îngerii și sfinții
Și ne turnau în suflet mângâiere,
Sub roșul viscol de tortură-a minții.
Am fiert în mări de smoală și de fiere,
Încrezători în ziua biruinței.
Noi ne-am întors din moarte la-nviere
Și-am pipăit abisul suferinței.
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- iad (vezi și infern)
- Iadul nu este un loc, ci o stare mentală cauzată de stres. Iadul este reprezentat de insecuritățile și fricile noastre și este, în ultimă instanță, lăcașul demonilor interiori. Demonii interiori există și cresc în cotloanele inconștientului nostru unde nu avem curajul să intrăm; însă putem să facem pace cu noi înșine numai dacă coborâm în abisurile iadului și avem o conversație sinceră cu înșiși acești demoni.
definiție de Forrest Curran
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tăcere
N-a fost cu neputință. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin...
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare șoaptă și impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Și iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens și țel,
Tăcerea era drumul către El.
Așa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,
Așa-I vorbeam: Abis lângă abis.
poezie de Eugen Dorcescu din Biblice (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunete curgătoare
Cuvintele sunt plate ca suprafața apei
Cu oglinda-i care uneori reflectă tabloul;
Schimbând întotdeauna optica adâncului
Ascunzând cel mai adesea fundul.
Cum să mă rog, Ție, în cuvinte?
Ele sunt doar sunete ce curg pe valuri,
Sub care se află abisul tuturor oceanelor
Recife curate de corali și vase putrede
Tu vezi, Doamne.
Că Tu vezi totul, Dumnezeule Nesfârșit,
Fără cuvinte îmi înțelegi gândurile.
Primește inabila-mi încercare de rugăciune.
Aminul celor mai tăcute cuvinte.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucifer
Eu navighez pe marile genuni,
Pe anii răi, pe temple de dureri.
În cârca mea duc haite de nebuni,
Bătrâne răni și secolii de ieri.
Cu liniști aspre nopțile întind
Strigoii-mi sar atuncea din hambar,
Arhangheli albi în stele se aprind
Și dorul mă încearcă fără har.
De veșnicii mă sbat și mă întorc
Să prind de cer și aprig să-l sugrum.
Aceleași ape vrăjile îmi torc
Și stau golaș în veacuri și în drum.
Bolnav mi-e iadul plin de mucegai
Săracă fierăria de cătuși,
Mă sfâșie mânia ca un scai
Și blestem pe Isus de după uși.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 4 (noiembrie 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt douăzeci de ani...
Sunt douăzeci de ani și încă unul...
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.
Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.
E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.
Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leit-motiv
Simt toată vremea care curge hău
Cu Dumnezeu de mână prin oraș
Și-o prinde omul, hoț ca un geambaș,
Ca s-o anime-n calendarul său.
Ispita asta ne-a cuprins de mult,
Orânduiți sub moarte și sub cer
Și ne-a legat în zodii ca un fier -
Otrepe vechi în cosmicul tumult.
Culegem an cu an în traista grea,
O movilă de ani până la fund,
Cădem sub crucea ei rotund,
Lați și fărâmați ca o curea.
O, dă-ne Doamne, ceasul cât un veac,
Cât muntele de piatră necuprins,
Să trecem pe sub stele mai întins
Departe mai un pic de berbeleac.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (august 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ne îndeamnă la această sete eternă și la această neputință, dacă nu faptul că a existat cândva în om o fericire adevărată, din care nu-i mai rămâne acum decât semnul și urma goasă pe care el încearcă s-o umple cu tot ce-l înconjoară, căutând în lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obține de la lucrurile prezente, dar care sunt toate incapabile să i-l dea, pentru că această prăpastie nesfârșită nu poate fi umplută decât de un lucru infinit și imuabil, adică de Dumnezeu însuși.
Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se răsfață dimineața
(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)
Se răsfață dimineața
Peste fruntea unui cleric
Care-și irosește viața
De sub soare, în întuneric
Și nimic nu-i sparge gheața
Sufletului ezoteric.
Conștient că nemurirea
Poposește-n pieptul său
El trăiește fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.
Și rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg
Sub tumultul nopții ce plânge
Te caut;
Răsare iubirea în sânge
De flaut;
Și vino, tu, înger din ceruri
De pene,
Să-mi arăți cale, în eseuri;
Sprâncene.
O! Și tu, a lumii minune,
Născută;
Te caut în Rai și-n genune.
Ascultă!!!
Ecoul, ce-n inimă-mi bate;
Trăiește!
Trăiește în tine... e carte...
Iubește!!!
Și frunza mă-ndeamnă la tine,
Și vântul,
Și cer înstelat de ruine,
Pământul.
[...] Citește tot
poezie de Marius Surleac
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și Diavolul să cadă în hău.
Oamenii pe Golgota să nu se mai urce
Și să-l iubească cu adevărat pe Dumnezeu!
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Și să fie iarăși printre noi.
Și să nu mai văd pe la răscruce.
Oameni săraci și înpovărați de nevoi.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce.
Și să nu-l mai plângem în zadar,
Căci el s-a răstignit pentru noi odată
Și de-ar trebui, s-ar răstigni iar.
Aș vrea ca Iisus să coboare de pe cruce
Ca de păcate să ne izbăvească.
Să fim curați ca îngerii,
Ca Dumnezeu cu adevărat să ne iubească!
poezie de Vladimir Potlog (18 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Apărăte-te mereu de răul lumii, dar mai mult de răul care stăruie în interiorul tău! Fără de rugăciune, de curățire sufletească te vei surpa în abisuri proprii, multiple!
aforism de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Din trup în trup
Din trup în trup cobor ca pe o scară,
văzut de nimeni; ruguri lângă ruguri
pe cele mai de jos mi le-nconjoară,
Devremele-n azur năștea semințe
de păsări în rotire; nenăscut,
un trup al meu creștea printre ființe,
primul meu trup, rămas necunoscut.
Mi-e frigul, apă, iar târziul, pâine; număr
văzut de nimeni cercuri în cărbuni;
și lunec spre fierbinte pân- la umeri,
simțind îmbrățișarea vastelor genuni,
Supune-te, tu, oarbă necredință
luminilor din temple ascunse în statui,
vegheate încă între vechi nisipuri
de ochii fără somn ai nimănui,
Din trup în trup cobor ca pe o scară
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu-s poet
Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.
Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.
Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.
Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.
[...] Citește tot
poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lorelei
Eu nu înțeleg ce-i cu mine,
mă trage tristețea-n abis.
O veche poveste se ține
de sufletul meu și în vis.
E seară. Și Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stâncă un pic.
Și cântă acolo o fată,
pe vârful lucind de scântei,
în aur e dânsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.
Își mângâie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cântecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Regret și convingere
îndrăgostește-te de o piatră și nu regreta
îndrăgostește-te de o femeie rea și nu regreta
sări într-o prăpastie și nu regreta
îmbarcă-te pe o navă de pirați și nu regreta
înghite pesticite otrăvitoare și nu regreta
comite o fărădelege și nu regreta
complace-te în cele mai nerușinate laude și nu regreta
convinge oceanul să devină gheață
convinge un iceberg să se topească
convinge o rafală de vânt să întoarcă frunzele pe partea cealaltă
convinge o prostituată să devină călugăriță
convinge un copil neastâmpărat să gândească de două ori înainte de a acționa
convinge un catâr încăpățânat sau un om bătrân
convinge un zeu sau o furnică minusculă
convinge împăratul iadului să se sinucidă
convinge-te pe tine să adormi liniștit
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să fim sinceri
hai să fim sinceri,
nimic nu se înalță cu o singură rugăciune,
pe drumul de fum al implorării
e necesar să strigi de mai multe ori
în urechile îngerilor
tu ești la granița dintre dumnezeu și minciună
femeie cu lăuntrul vamă de prunci
te privesc azi
în oglinda retrovizoare a timpului,
dintr-un ieri suit pe spinări de iubire
în biserica rugăciunii tale intrau
uneori genuni și eres
amintirea, decupată din cerebralitatea visului
îmi revarsă în lumânare declarația de singurătate
în ajun de mâine, astăzi
cred,
absența ta e motivată de trist,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din palmele tale
Din palmele tale calde,
Iubire,
am înțeles că nu numai eu îl caut pe Dumnezeu.
Și el mă caută pe mine.
Ne căutăm fără oprire,
dar niciodată nu ne-am întâlnit.
Atâta strălucire și slavă e în Dumnezeu,
atâta încleștare e în mine și în lume,
atâtea drumuri încâlcite,
întrerupte atât de des de răstigniri
și de-ntrebări fără răspuns!
Drumuri fluide, sinuoase, care,
amăgitor,
m-aruncă către cer,
pentru ca apoi
să cad din nou
în hăuri.
Cum să mă prinzi tu, Doamne,
când veșnic sunt în mers și în schimbare?
Cum să te-ajung eu, oare,
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum
Ești tu rug sau rugăciune,
Ardere sunt eu sau gheață?
Peste toate se depune
Sperla crucii ei de viață!
Să fim cu Iisus de față,
Amândoi într-o genune,
Cea din urmă dimineață
Care nu va mai apune!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Viermele luminii roade, roade talpa lumii,
întuneric, umbre hămesit deșiră.
Atârnă pretutindeni imense zdrențe negre,
încât pare că moartea ne flutură sardonic steaguri
de hău și neființă.
Prea deprinși cu suferința, cu durerea,
singuri, înspăimântor de singuri,
cu obscură teamă-n suflet,
strigătul nostru de disperare este strigătul mut al lui Munch.
Strecurându-ne printre înșelătoarele goluri ale existenței
- oglinzi deformatoare, multiplicate la infinit,
lacrima ne pare ocean amar
ce ne sufocă, ne înghite.
Prea deprinși cu suferința, cu durerea,
ca o mască
insinuată profund în firea noastră,
orbecăim prin somnul lumii,
și nu vedem cum,
din crisalida de lumină
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre prăpăstii și religie, adresa este: