religie şi sat

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioşat un pic
Coboară din icoană

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surorile vrură să o mângâie, dar cu nişte cuvinte atingătoare, care îi făceau mai mult rău decât bine. Fata cea mică a împăratului, dacă văzu că nici surorile nu o cruţă, îşi puse nădejdea în Dumnezeu şi se hotărî să plece unde mila domnului o va duce. Îşi luă deci din casa părintească un rând de haine proaste şi vechi şi pribegi din sat în sat, până la curtea unui alt împărat.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop de zori

Potop de zori, potop de rai
Înghite noaptea de pe plai
Când al cocoşilor cântat
Goneşte noaptea de prin sat.

Potop de vis, potop de dor
Mă ia pe mine cel ce mor
Mă lasă liber să plutesc
Pe mine, cel ce te iubesc.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un comentariu

În sfârşit
şi
problema ţărănească
a
fost
eradicată

Începând
de
azi
De ţărani
se va
ocupa
numai
Dumnezeu
şi
compania

Îngerii
vor

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (28 martie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castelul din Carpaţi datează din cel de-al XII-lea sau al XIII-lea secol. Pe vremea aceea, sub cârmuirea căpeteniilor sau voievozilor, mânăstiri, biserici, palate şi castele se fortificau cu tot atâta grijă ca târguşoarele sau satele. Boieri şi ţărani erau nevoiţi să se păzească de atacuri de tot felul. Împrejurarea asta explică de ce vechea zidărie a cetăţii, bastioanele şi donjonul îi dădeau înfăţişarea unei construcţii feudale, gata de apărare. Ce arhitect a ridicat-o pe podişul acela şi mai ales, la asemenea înălţime? Nu se ştie, iar îndrăzneţul artist a rămas necunoscut, de n-o fi cumva românul Manole, cel atât de falnic cântat de legendele valahe şi care a zidit la Curtea de Argeş vestitul palat al lui Radu Negru.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu preotul despre COVID

Cu COVID-ul între deşte
Căutându-şi în sat locul
Dascălul se-aghezmuieşte...
Popa... drege busuiocul!

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De paşti...

culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert şi vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
îşi ştergea cu mâneca
lacrimile şi ofta...

viaţa m-a îndepărtat de sat

doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlţâie liniştea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeţi
prin crăpătura casei se vede cerul şi
Dumnezeu cum se plimbă tăcut

Doamne, cât a mai iubit lumea
şi nouă sufletul!

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni, niciodată nu poate spune că nu are un ţăran, cel puţin, în arborele genealogic. Nici măcar Dumnezeu!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta din 2012

Stau ţăranii ca pe jar
Că-ntr-un an precum infernul,
Ploaia a căzut cam rar...
Mult mai rar decât guvernul.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme,
Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate,
Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene
Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte!

Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă,
Dar vrednică şi înţeleaptă cum doar o sfântă poate fi,
Iar sufletu-i atât de cald şi-mpodobit cu-atâta milă,
Că pentru orice vietate era în stare-a suferi!

Avea bunica firea dulce şi-n toată duioşia ei
Ştia s-aline pe oricine s-ar fi aflat în suferinţă,
Povaţa ei era blajină şi-ntotdeauna cu temei,
În faţa fiecărui suflet se apleca cu umilinţă!

Era atât de credincioasă, cu Dumnezeu era în toate,
Nici gândul nu şi-l slobozea fără să-şi facă sfânta cruce,
Ţinea o candelă aprinsă la o icoană, zi şi noapte
Şi-ngenunchia în rugăciune seara-nainte să se culce!

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

M-am dus şi m-am cuminecat,
Spunându-mi viaţa amoroasă,
Dar nu la preotul din sat,
Că dacă-i spun de preoteasă...

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costel Petrescu la Casa Şcoalelor, asistînd de două ori Pe saptămînă, regulat, la conferinţele pentru adulţi ale profesorului Dimitriu de la belle-arte. Ar fi fost un haz cu spirite de care n-avea nici o poftă. Costel Petrescu se trăgea dintr-o familie de dascăli ; tatăl lui, al treilea din neam, era dascăl la Biserica Domnească din Brăila şi avea ceva pămînt la ţară. Mama lui fusese institutoare în comuna unde aveau acel pămînt; după căsătorie demisionase...

Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Basarabia

Copil, mă uimea peste Prut o biserică

în care intra o căruţă cu cai,

grămada de grâu - o cocoaşă himerică -

vărsa un miros de făină de rai.

Nici cruce spre nori, nici odăjdii pe-afară,

doar saci şi-armăsari şi lumină de roţi

şi îngerii puberi zburând să nu moară

spre mine, prin valuri, prin flori în saboţi.

O rugă-am şoptit, un descântec de clipe

spre malul de ceaţă cu-armonici plângând,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Ţiganiuc din Gazeta de Botoşani, Podul de flori de la Prut/Pro Basarabia (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este aici, pe pământ, cea mai populară dintre fiinţe. În mijlocul câmpului, ţăranul îşi ridică ochii spre cer şi, printr-o mişcare simplă, ca şi inima sa, le arată copiilor pe Dumnzeu. Sărmanul îl cheamă, muribundul îl strigă, cel rău se teme de El, cel binevoitor îl slăveşte, regii I se închină, armatele îl pun în frunte. Victoria - Lui îi aduce laudă. Înfrângerea în El caută ajutor. Nu este timp, nu este loc sau împrejurare unde Dumnezeu să nu fie chemat şi unde să nu Se arate.

citat clasic din Henri Lacordaire
Adăugat de Aurel Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea Baniciu - "Viaţa la ţară"

E cald, se scurge Iad din cer,
Cu paşi târşiţi, ca de podagră,
Baniciu merge-n marşarier...
Că a văzut "Pisica neagră!"

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicii şi duhovnicii sunt oameni care domnesc, stăpâni ai trupului şi ai sufletului, deci de o nobleţe binemeritată. Oare indigestia şi osânda veşnică îl incomodează mai puţin pe cel demn de a fi admis la Curte? În ceea ce-i priveşte pe duhovnici, de acest privilegiu au parte numai preoţii catolici. Predicatorii protestanţi, la ţară cel puţin, sunt doar oficianţi casnici care, după ce au alinat conştiinţa onorabilelor gazde, sunt aşezaţi la coada mesei pentru a se înfrupta umili, cu mâncare şi vin.

E.T.A. Hoffmann în Elixirele Diavolului (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, doar un nume...

între o bucată de soare şi
una de umbră
desăvârşesc infinitul
mă tem însă că într-o bună zi
Dumnezeu va uita de mine...

doar soarele cuibărit în clopotniţa din sat
îşi va aminti cine am fost

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

pentru Dorli

Doarme colo în poiată
pruncuşor fără de tată.
Şi măicuţa mama lui
se tot plânge boului
c-a născut în Vifleim,
n-are scutece de in,
n-are apă, n-are faşă,
nici opaiţ, nici nănaşă.
Iosif cercul de pe cap
în cuier şi l-a lăsat
şi-a plecat unde-a plecat
ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
stă măicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât
înger nalt s-a coborât.
Şi în noapte înadins
degetul şi l-a aprins.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină blajină...

mergea odată Dumnezeu
cu Sfântu Petru
şi-n calea lor ieşeam şi eu
în antic metru

le-am dat bineţe fără plecăciuni
fără mătănii
simţind în ei şi oameni buni
şi răi şi genii

ei mi-au răspuns cu zâmbet şi senin
şi lin ce zboară
şi Dumnezeu- că de blajin
ades pogoară

că pelegrin în lung şi lat
străbate toate
că vine azi la mine-n sat
şi-n alte sate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăvoaie de sălcii prind iarăşi să îmbrace malurile, pân' aci dezvălite. În stânga, pe-o terasă verde, se văd liniile drumului de fier. Mai departe, o biserică îşi ridică peste copaci turlele-i nalte şi strălucitoare. Iată-ne-n dreptul orăşelului Corabia, sentinelă dunăreană aşezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima ţării printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliştioara, în faţa căruia s-a aşternut peste Dunăre podul de vase, pe care-a trecut armata română în câmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Şiliştioara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!