religie şi sat

Satul fără biserică e ca omul fără inimă.

citat din Ştefan Paraschiv (6 aprilie 2012)
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preotul era foarte apreciat de ţărani, pentru că era unul dintre cei mai credincioşi oameni din sat.

Marius Zaharia în Taxa de protecţie şi alte tentative de umor
Adăugat de Marius Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea bună a inundaţiilor

Tot ţăranul de la sat
Şi-a dorit o zi la mare,
Dumnezeu i-a ajutat,
Are-n curte fiecare.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile noastre din copilăria petrecută la sat coincid desigur cu ale celor mai mulţi dintre cititori. Ne aducem aminte: vedeam satul aşezat oarecum înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor.

Lucian Blaga în Trilogia culturii: Geneza metaforei şi sensul culturii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet şi a rămas religios şi un ţăran analfabet nu există nicio diferenţă.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia C. A. P. - sfidarea ţăranului

Cu zece ani în C. A. P.-eu
Ţăranului i-am dat răsplata:
Iertare de la Dumnezeu,
Iar de la stat are... lopata!

epigramă de Nicolae Brelea din ziarul "Viaţa Buzăului", nr. 487/2005 (8 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unei femei

Cu bărbatu-s în război:
M-a bătut, din nou, aseară.
Ia pe unul dintre noi
Doamne, eu mă mut la ţară.

epigramă de Ignaz Franz Castelli din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuitorii satelor din Himalaya sunt oameni simpli şi plini de omenie. Viaţa lor e doar muncă şi rugăciune, dar ei sunt fericiţi fără să ştie...

citat din Walter Bonatti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noapte, o noapte caldă, adâncă, liniştită. Nu se mai aude decât respirarea puternică a maşinei şi fâşâitul somnoros al apei. Luminile întârziate ale satelor clipesc, ca nişte licurici, printre crengile copacilor. Trecem pe lângă Ostrovul Mare. În bătaia lunei, turla bisericii, satul, viile, pădurea, toate au înfăţişarea fantastică a lucrurilor văzute-n vis.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferească Dumnezeu pe om de gura satului!

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-istul Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru Învăţământ Superior, şi-a făcut cu neruşinare campanie electorală în curtea bisericii din satul Fântânele, jud. Gorj, unde le-a dat mâncare ţăranilor pentru a fi votat senator

Ia, ţărane, o sarma,
Trage-o ţuică la măsea,
Ia de-aicea şi cotoiu'
Şi dă-i votul lui Costoiu!

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni, Alegeri, alegători şi aleşi (22 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi profesor la ţară: a face un pas din infern în prezent!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate de piatră

Satele Angliei construite-n piatră.
O catedrală îmbuteliată la fereastra unui bar.
Vaci răspândite pe câmp.
Monumente ridicate regilor.

Un om într-un costum mâncat de molii
vede cum dispare trenul, ca toate de-aici, în direcţia mării,
zâmbeşte spre fiica lui care-l părăseşte, plecând spre est.

Şi deasupra ţiglelor cerul nemărginit
devine mai albastru, străbătut de cântecul păsărilor.
Şi cu cât se aude mai limpede cântecul,
cu atât mai mică devine pasărea.

poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este satul românesc? Unde e timpul devenirii noastre prin care strămoşii au construit cu migală veşnicia neamului?..
Cum să ne mântuim când suntem strâini de acest popor cu tradiţii care a fost binecuvântat de Dumnezeu?

Camelia Opriţa în Jurnal, Unde e timpul devenirii noastre prin care strămoşii au construit cu migală veşnicia neamului ?
Adăugat de Ioan Maria Elena D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se arată ce poate face un vânt care aduce nouri din necunoscut În anul 1808, o secetă îndelungă, vreme de două luni, a uscat lanurile moşiei Buciumeni a boierului Alexandru Filoti şi a sărăcit toate ogoarele ţăranilor din cele nouă sate ale moşiei. Ardea văzduhul; nourii se arătau numai pe marginile zării. În trei sâmbete ieşise preotul cu icoanele la şipotele de sub deal, urmat de obşte. Se vede că era o mânie a lui Dumnezeu; toată lumea îşi luase nădejdea dinspre partea ploii, în imaşuri, vântul stârnea pulberi; fâneţele sunau uscat şi trist; păpuşoaiele îşi răsuceau frunzele în arşiţă. Numai grâul boierului se alesese bun, şi batozele mormăiau la girezi, în patru colţuri ale moşiei, împresurate de oameni cu obrazurile asudate şi negre de colb, amestecat cu pleavă şi fum.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Vereşti, ca şi în toată această parte a Transilvaniei, nu se vorbeşte nici germana, nici maghiara, ci româna – până şi printre cele câteva sălaşe de ţigani, stabili mai degrabă decât nomazi, prin feluritele sate ale comitatului. Aceşti străini adoptă limba ţinutului, aşa cum îi împrumută şi religia. Cu colibele lor, barăci cu acoperiş ţuguiat, cu legiunile lor de copii, cei din Vereşti alcătuiesc – sub autoritatea unui bulibaşă – un fel de mic clan, deosebit prin obiceiuri şi traiul regulat de cele ale neamurilor rătăcind de-a lungul Europei. Au adoptat până şi ritul ortodox, supunându-se religiei creştinilor în mijlocul cărora s-au oploşit. Într-adevăr, Vereştii au drept căpetenie religioasă un popă stabilit la Vulcan şi care deserveşte cele două sate, despărţite doar printr-o jumătate de milă.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa roşie

în baza de date a lui Dumnezeu
inima mea e mereu şarjată
dacă îndreptându-mă totuşi
de odaia în care picură neâncetat hemoglobina
un magnet nevăzut mă ţine
pe circumferinţa verde
a satului de munte
unde lucrază mirific
aerul bine oxigenat şi
mi se pompează în infrastructură
combustia de a doua zi.

poezie de Ion Scorobete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, se roagă la Dumnezeu pentru succesul teroristului Putin şi armatei lui de criminali şi tâlhari, care ucid civili nevinovaţi în Ucraina (copii, femei, bolnavi, bătrâni etc.) şi transformă oraşele şi satele în cenuşă

Când Kirill şi gaşca lui
I se roagă Domnului
Pentru teroriştii ruşi,
Care sunt pe crime puşi,
Mái pot crede eu, frăţie,
În popi şi-n ortodoxie?

pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panteism

Dumnezeu din cer ne vede,
Dumnezeu din din noi ne-aude,
Dumnezeu este oriunde,
Fie şes, fie la munte,
În oraşe sau la ţară,
Fie iarnă, fie vară,
Dumnezeu e peste tot,
Fie casă, fie bloc,
Fie-ntr-un castel baroc...
Sau în colţ de iarmaroc...
Dumnezeu este în toate,
Credeţi-mă, am dreptate!
Dumnezeu n-are odihnă,
Şi ne judecă în tihnă!

poezie de Viorel Truşcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!