Citate despre stomatologie și timp, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la stomatologie și timp, dar cu o relevanță mică.
Meditație nevrotică
lapte ars pe sobă, cârpă arsă, ciorapi de lână arși,
întrebări arse în ghiveciul de legume,
timpul nevrozelor de primăvară
scurs prin tifonul așteptării
tăcere
pungile foșnesc arhaic
în sanctuare cu borcane deșurubate,
păpușa de plastic topită în cuptorul cu microunde
devine o masă amorfă în care se mai zărește
un ochi sticlos ce vede moartea
surâzând
sânge înțepenit în vene obscure,
cutii goale de medicamente la reducere,
eu care stau cu soarele la cap
să-mi germineze fasolea plină de carii
meditez somnul,
meditez lutul din mine
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul la bătrânețe
Poetul la bătrânețe
între Orfeu și Morfeu,
izolat de mass-media,
crede că Fălci
este un film despre dentiști.
Își amintește de sex
ca de ceva care i-a lipsit
în tinerețe.
Descoperă că pacea și seninătatea la bătrînețe
sunt o iluzie.
Își petrece ziua meditând
la lucruri pe care nu le va face niciodată.
(Ar putea începe o a doua carieră,
dacă ar ști ceea ce întotdeauna a știut
că vrea să facă. )
[...] Citește tot
poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna vrajbei noastre
a început cu o răstignire
cu masca pe față trasă
regulamentar sub nasul
iritat de dioxidul de carbon
eliberat dezinvolt după ce l-ai tras
în piept de ziceai cu mâna
pe inimă
că ar fi un joint
e o toamnă cu alegeri
în care înveți să alegi
ce nu trebuia să alegi
mâna-ți îngheață pe lemnul
ștampilei mâncat de carii
ai votat cu ochii închiși
și anul ăsta și toamna asta
o să dai vina pe ochelari
n-ai văzut bine ce scria
unde scria și sigla
de la mască vine slăbiciunea
nu aveai creierul oxigenat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate începi de astăzi
Doamne-Dumnezeule
În țara asta se vorbește doar de porci!
Peste tot miroase a șorici și-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de șosele bătute-n pietre rare
-fetițele ce stau în colț de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Și vânzătoarea te privea ca pe un deținut
Ce a venit să-și ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudați și strânși de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei și a stegulețelor din mâini
Ce se vroiau în cer și-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În țara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea și ceai
Făcute doar din aur alb și trafic de copii
Ce-au fost vânduți pentru organe și homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața lumii
Sueta seustv, vsa vseaceska sueta.
Eclisiastis, glava I:
"Deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșertăciuni"
A lumii cântŭ cu jale cumplită viiața,
Cu griji și primejdii cum iaste și ața:
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară;
Céle ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Tréce veacul desfrânatŭ, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, și mai mult cumplite.
Și ca apa în cursul său cum nu să opréște.
Așa cursul al lumii nu să contenéște.
Fum și umbră suntu toate, visuri și părére.
Ce nu petréce lumea și în ce nu-i cădére?
Spuma mării și nor suptŭ cer trecătoriŭ,
Ce e în lume să nu aibă nume muritoriŭ?
[...] Citește tot
poezie de Miron Costin (1673)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc să dansăm ne-am călcat în picioare
câte iaduri crezi că mai pot încăpea într-un bărbat.
câte goluri în formă de femeie.
iubire nu conteni să apari când mă clatin.
ai fost scumpă iar acum îți plătesc prețul.
doamne cât costă să te consideri întreg.
bătaie a inimii îmi pare rău de tine
că nu ai învățat să te oprești frumos la timpul tău
ca orice lucru bun care mi s-a întâmplat vreodată.
am atâtea reacții chimice în corp încât mă simt în pericol de moarte.
nici nu observ katana mea cum taie înapoi cu lamă inversată
însă doar un orb veritabil n-ar putea scrie ce nu vede.
de azi mă dezlipesc de peste tot unde te-am sărutat.
ești un fir de trandafir care face baie într-o vază
fără să știe că i-au căzut spinii.
de azi învață să trăiești frumos fără mine până te ofilești
[...] Citește tot
poezie de Andrei Forte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)
Un osman dintre aceia fără neam și fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades și-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neținând cărarea dreaptă,
Scărpinându-și cu ardoare scăfârlia cea deșteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vișinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumusețe,
A-nceput să facă zâmbre și pe-alocuri fețe-fețe
Și chiar dacă peste case, nesimțită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-și marafeții, vru să-ngaime tandre șoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struț pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în brațe-mi vino
Eu să îți alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuși se face beznă și apar la streșini stele,
Vin să-ți prezantez tariful plus serviciile mele!
[...] Citește tot
parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La cofetărie serviră câteva prăjituri, plus răcoritoare. Evident, Nistor achită nota de plată a consumației, doar era salariat, ba încă la Institut. Îi promisese tatălui Adelei că n-o va duce prin cine știe ce localuri deocheate (nu pricepea ce înțelegea domnul Cristescu prin acest termen) și nici nu intenționa; de fapt, nici el nu frecventa asemenea locuri, chiar deloc. Cel mai des intra prin cofetării, patiserii și cam atât, după cum era de așteptat din partea lui. Dulciurile dilema vieții sale nu se putea abține de la ele. Erau mult prea bune și se obișnuise astfel, să consume zilnic o cantitate care, pe alții i-ar fi adus în prag de diabet, obezitate, sau, cel puțin, i-ar fi lăsat fără dantură, datorită cariilor. Dar el nu avea nimic, nu-l afecta acest consum exagerat; crescuse doar prea înalt. Oare din cauza dulciurilor? Nu-și dădea seama, dar nici n-avea importanță.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un albatros ce nu se dă răpus
În pragul iernii, sângeră durerea,
Urcată pe o etajeră-n pod,
Lăsând în urma pașilor tăcerea
Pe lemul unde carii nu mai rod.
Scris-am prea mult cutreierând prin soartă
Ca albatroșii cerului înalt,
Făcându-mă poetul ce vă poartă
În versul mort din luna de cobalt.
Azi visele lovind peste picioare,
Cu liniștea din trupu-nlăcrimat,
Îmi sângeră durerea pe covoare
Lăsând în urmă cerul întristat.
Doar nuferii mai înfloresc în suflet,
Mai albi ca versul ultimului gând,
În ei uniți vă văd ca într-un cuget,
În umbletul durerii mele dând.
[...] Citește tot
poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la "Serpentinele umorului" de Sorin George Vidoe
Când eram tânăr, Sorine,
Eram CFR-ist, ca tine.
Fetele să ne ia seama,
Cochetam cu epigrama.
Plecasem pe drum decis
Să fiu cât mai productiv.
Însă tata m-a demis...
Nu s-a-nscris la Colectiv.
Tu-mi aderași la "Păcală",
Adevăr necontestat
Și n-a fost doar vorbă goală,
În Craiova, Calafat...
Ai apelat la Aloe,
Ca o plantă genială
Și-ai rămas acest Vidoe,
Ce-i "bolnav" de epigramă!
Când la "Epitaf" gândești
Doar Vidoe'n Sfânta Cruce
Nu-i drept să-i dezmoștenești,
Sorin, George-i tare dulce.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni ( pentru Eoin )
Unii oameni știu ce însemnă
să fii numită târfă-n fața copiilor tăi
să n-ai bani pentru chirie
să n-ai bani pentru curentul electric
să n-ai bani pentru cărți
să aștepți pe holurile pline de fum ale Direcției de Protecție Socială
să aștepți doi ani pentru un control stomatologic la un dinte
să mai aștepți alți doi ani pentru a ți se extrage un dinte (același)
să fii pe jumătate sugrumată de varice, dar să afli
că ești a 198-a pe lista de așteptare
să vorbești într-o banană dând interviu pentru o slujbă
să vorbești într-o banană dând interviu pentru un vis
să rămâi fără slujbă
să rămâi lefteră
să fii demodată
să fii fără prieteni
să fii în sprijinul sărmanilor lui Vincent de Paul *
să fii undeva în univers când vine omul cu laptele
(sorry, mămica nu-i acasă, e plecată zilele acestea pe Marte)
[...] Citește tot
poezie de Rita Ann Higgins, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot...
Nu pot ierta predicatorii urii,
pentru că NU POT UITA:
tânărul împușcat în fața mea la revoluție,
când trecea strada să aduca un litru de lapte
mamei lui imobilizată la pat!
Pentru ca nu pot uita bocancii primiti de la mineri,
bebelusii care au murit la Maternitatea Giulesti,
si fabricile vandute pe nimic,
in timp ce batrana de la etajul intai murea in frig,
pentru ca nu isi permitea sa învârtî rotița de la calorifer!
Nu pot ierta pt ca nu pot uita si pt ca mi-e rusine
cu politicienii care nu fac nimic pentru oameni
si totul pentru gastile care i-au trimis in Parlament!
Mi-e rusine pentru toti oamenii buni si frumosi,
care inca spera sa cladeasca,
printre hotii si demolatorii din Tara lor!
Mi-e rusine cu pseudo televiziunile nationale "de stiri"!
Ma revolta minciunile politicienilor,
josniciile, ochelarii cu o lentila si cariile cu strungareata.
Mă revoltă că nu îmi pot apara bunicii de hoții din sat,
[...] Citește tot
poezie de Dan Todirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și...
Pentru asidui... iști tic-arii,
Ce-n snobism golaș de sens,
Fumurându-și limbii carii,
Fac din dialog non-sens
Tot adăugând ce nu-i
În limbarița lor goală
"Și"ruind la tot, oricui
O conjuncție drept "fală"
-Fără-n fond nicio fălie,
Că "ca și" nu-i "elevat",
E un semn de maladie,
Un "chichiț" de internat-
Le urez în noul an,
"Ca și" ei, "ca și" "ca și"
"S-aivă" ceva "ca și" ban,
Fericire doar "ca și-i",
"Ca și", la servici, noroc
Un ceva "ca și" ar fi,
Să le-aducă barza-n cioc
Mulți "ca și" ar fi copii,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Searcy Foote
Am vrut să merg la liceu,
Dar bogata mătușă Persis nu a vrut să mă ajute;
Așa că am îngrijit grădini, am curățat pajiști,
Cumpărând din banii câștigați cărți despre John Alden
Și trudind pentru traiul de zi cu zi.
Voiam să mă căsătoresc cu Delia Prickett,
Dar cum aș fi putut, cu banii pe care îi aveam?
Oricum, acolo era matușa Persis care avea mai mult de șaptezeci de ani,
Stând în scaunul cu rotile,
Doar pe jumătate vie, cu gâtul paralizat,
Când înghițea, supa îi curgea din gură ca apa prin uluci sparte
Dar încă lacomă, investindu-și veniturile
În ipoteci, mereu preocupată
De facturi, chirii și acte.
În acea zi tăiam pentru ea lemne la ferăstrău
Și, în pauză, îl citeam pe Proudhon.
Am intrat în casă după un pahar de apă
Și am găsit-o adormită în scaunul ei;
Cartea lui Proudhon era pe masă,
Iar deasupra ei sticla cu cloroformul
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falsului întotdeauna îi este frică de real. Iată de ce mintea pretinde Adevărul dar trăiește o frică paralizantă față de el. Iată de ce oamenii spun: "Dar eu te iubesc Atmaji." Dar în fapt ei nu vin niciodată în Satsang, ei păstrează distanța pentru că mintea se pricepe cel mai bine la asta. Mintea zice toate astea, mintea pretinde că vrea libertatea, dar nu vine niciodată în Satsang care e libertatea libertății. Minciuna are o frică paralizantă față de Adevăr, căci Adevărul oricând ar putea-o demasca, tocmai de aceea pretinde că-l iubește dar îl ocolește. Mintea ta va găsi orice motiv ca să nu te expui în Satsang să păstrezi distanța în timp ce inima spune: "Nu-mi pasă nici dacă mă ucizi vreau să fiu a ta, vreau să fiu Libertatea dintotdeauna și pentru totdeauna!" Mulți dintre voi vreți să întrebați ceva, dar dracul de gând își bagă coada și zice: "Dar ce să întrebi, că acum totul e liniște, tu ești liniștea". Mintea în Satsang și mintea la doctorul stomatolog e la fel; când ajungi la cabinet aproape că nici nu mai știi care e MĂSEAUA CE NU TE-A LĂSAT SĂ DORMI 10 NOPȚI LA RÂND? Și totuși continui să trăiești în teamă și înstrăinare de tine însuți. Continui să tânjești după iubire când ai putea-o împărtăși oricând. Ce paradox și câtă suferință, doar pentru că mintea ta mă evită?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea e-înspăimântătoare
zumzetul trasoarelor s-a stins în dimineața lăptoasă, revoluția s-a sfârșit
lumea se întoarce înfrigurată dar bucuroasă în case rebegite
noua viață putea să înceapă.
era așteptată cu sufletul la gură.
sânul ei mustea de speranță
dar Moșul ostenit și-a luat vacanță un deceniu, apoi două, apoi trei
și lumea s-a convins că el uitase să-și mai intre-n pâine
primea ajutor social și îi era bine.
primăvara urmează iernii, în adâncuri e cald și lumina lămpașelor
se stinge ostenită punând capul pe piatră.
adâncurile s-au schimbat, cer cap de om acum
dar oamenii fără cap umblă speriați care încotro, fără noimă.
vara urmează primăverii și pământul întinde buzele uscate în așteptarea unui strop
dar uniunile făcute peste noapte se desfac la lumina zilei
și jurămintele de credință sunt uitate
grea e politica asta fățarnică
toamna urmează verii
frunzele se duc, numele se duc, răul rămâne
o carie ce sfredelește albul și gingia
o durere surdă ca bătrânețea
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sixsmith, dentistul
Crezi că odele și predicile,
Și bătutul clopotelor la biserici,
Și sângele celor bătrâni și-al celor tineri,
Martirizați pentru adevărul pe care l-au văzut
Cu ochii lor luminoși de multa credință în Dumnezeu,
Au realizat marile reforme din lume?
Crezi că Imnul de Bătălie al Republicii
S-ar fi auzit dacă sistemul sclvagist
Ar fi încoronat dominația dolarului,
În ciuda mașinii lui *Whitney de separat bumbacul,
A motorului cu abur, a laminoarelor, a telegrafului
Și a pieței libere a muncii?
Crezi că spelunca lui Daisy Fraser
Ar fi fost închisă și ea alungată
Dacă pentru ridicarea fabricii de conserve
N-ar fi fost nevoie de casa și de curtea ei?
Crezi cumva că încăperea lui Johnnie Taylor
Unde se juca poker și barul lui Burchard
Ar fi fost interzise dacă banii pierduți
Și cheltuiți pe bere și la cărți n-ar fi trebuit să ajungă,
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabolă
Nedumeriți
ne-ntrebăm adeseori cum
de se comprimă timpul
nu ne mai ajunge să-l toarcem
pentru
a citi o carte - fie și de bucate -
a paște caii prin nopți de rouă
cu căpestre de poeme albastre
a-ți lustrui pantofii și bea
ceaiul sălciu
narcotizant
și te enerva pe hidoasa poluare
a rememora copilăria mirificei retine
a bate un cui casnic
și a înșuruba un bec în cerebelul speranței
a te scplda în propriile lacrimi
sau în măruntele bucurii
a te deprinde cu o boală când
alta-ți dă ocol
a merge la stomatolog
[...] Citește tot
poezie de Paul Dogaru din Fotografii voalate (2002)
Adăugat de Paul Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră și nu-i nimic, nimic de așteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul și toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morți în viață, robiți amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc și căptușit cu vicii grele...
Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncănește-un soare cu dinți dugoși de bronz învăpăiat
Și ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenței stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cerești simțiri în nori acizi și albăstrui,
Și-un plumburiu nociv umbrește latentul boț al soarelui gălbui
Și-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "
Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv și-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite și-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroașcă-n toți amărăciune și exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuți de toți, după-o dulceață trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul a II
Țiganii trimit la Vlad solie,
Să le scurte cale delungată.
Dar', întracea, cum pe dăscălie
Trebuiește-a să-arma ș-a să bate
Sfătuiesc. Pe Romica răpește
Cel rău, iar Parpangel pribegește.
Grija țiganilor cea mai mare
Acum răzăma toată-în bucate,
A rămânea-înapoi fieșcare
Să sâlea, lângă cele-încărcate
Carră cu mâncări, iar la-împărțală
Era multă sfadă și cârteală.
Dar' ș-altă nevoie le sta-în cale,
Căci pe nemâncat nu putea merge,
Zâcând că l-e greață cu rânze goale
Să trapede-atâta și s-alerge!...
Când era sătui, punea pricină
Că le-ar fi rău și făcea hodină.
[...] Citește tot
cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Țiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre stomatologie și timp, adresa este: