Citate despre timp și încordare, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la timp și încordare, dar cu o relevanță mică.
Startul bătrânilor
noi
bătrânii din linia
întâi ne facem siesta
abia
apoi alergăm în de-gringo-ladă
câte unul așteptând să mai cadă
în brațele altuia
într-o
seară de vară cu fulgi
de păsărică zburătăcită
o doamnă de vârstă apropiată
în leșinuri dramatice-n parcul
justiției din centrul orașului
dichisit pentru carnavalul de
mâine
(?!) -
ca un arc terminal
peste ezitările timpului încă fiu
de-o antenă de tele
fonie utilă spânzură încordată
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
între noi curbura zilelor
îmbrac dorințele în haine de sărbătoare
nu imită nimic
totul se metamorfozează în dragoste
între noi curbura zilelor
așteptăm cu încordare
eu știu că ești pregătită demult
pentru contopirea cu visul
n-am crezut că porțile se deschid
când au fost puse zăvoare pe ascuns
și nimeni nu știa de ele
dar lumea are halucinante desprinderi
spre mersul ei înălțător
privesc în depărtare orizontul
și nu pot să-i desenez un contur
îmi torn în cuvinte toate așteptările
tu să le înțelegi la timp
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada lui Ilie de la sculărie
Cică într-o uzină dintr-un mic oraș
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaș,
ca să-i intre-n v oie, le făceau pe toate.
Vizitând străinul secțiile lor,
s-a oprit deodată și cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuși, peste poate,
și l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.
A ajuns la Roma c-un autobuz,
După ce un vameș, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ãsta nu-i Ilie de la sculărie?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.
Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.
Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.
Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inchide te rog usa...
Gheață crăpată pe fulgi
Mătreață din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de ușă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul troznește prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranțe deșarte
Surghiunită albeața roșește-n obraji
Pe scaranegrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n brațe
Și speră, și cântă și tace
Copilu-n canal.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
așteptam încordat așteptarea
ce azi nu venea
mă întrebam
pierdut în trecut sau poate în alte întrebări
ce așteptam, nu știam
nici azi nu știu
istovit, plecam
pe unde nimeream
mă loveam aleatoriu de gândul căzut
mi's oasele frânte de renunțări programate
trist, m-am așezat în colțul luminii
așteptând
aici nimic nu își avea rostul
târziu am înțeles
nici eu
eram damnatul din cetate
furios am cuprins bezna în palme
i-am dat drumul în lume
mă deranja culoarea ei
desfigurat de întrebări
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-o liniște ca-n cer
E-o liniște ca-n cer în fiecare:
din lacrimi nevărsate se-ntrupează
o moarte adormită, dar și trează -
ea-i pretutindeni; noi... care pe care!
Din rădăcini tot răul ni-l retează -
e-o stare tălmăcită în răbdare,
și-aruncă dintr-o simplă încordare
priviri de foc în care ne botează.
Și ritmul inimii, o melodie
ce-i ascultată noaptea în surdină,
răsună ca un tril în colivie
sau ca un urlet la o lună plină,
ce se topește și apoi învie
să ne îmbrace moartea în lumină.
sonet de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
7 de Bâte
Sunt forțe care vor să te doboare,
Dar tu te aperi și reziști, chiar dacă
Această luptă e obositoare
Și numeroși sunt cei care te-atacă.
Priviri te urmăresc cu răutate,
Părerea ta deloc nu mai contează
Ești contestat, n-ai autoritate,
Doar iscusința ta te protejează.
Dar încordarea macină ființa
Și-oricât de bine te-ai lupta pe cale
Cu timpul intervine neputința
Și te vei prăbuși cu chin și jale.
Să lupți atunci când ai putere multă,
Dar când nu ai, un compromis te-ajută.
poezie de Octavian Cocoș (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șaptea elegie
Să nu mai fie nici o chemare; nu chemare, glas matur
să fie firea strigătului tău; și-ntr-adevăr,
ai fi gata să strigi limpede cum strigă pasărea
când primăvara-n urcuș o înalță, aproape uitând
că ea e-o vietate-ngrijorată, nu numai o inimă singură
pe care-o aruncă-n azur, în intimitatea cerurilor.
Ca și pasărea ești gata și tu să chemi
în așa fel ca, încă nevăzută,
prietena să te găsească, prietena în care-un răspuns
se trezește cu-ncetul, se-nviorează când îl asculți
arzătoare-nsoțind simțirea ta îndrăzneață.
Și trebuie să-nțeleagă primăvara că pretutindeni răsună
o Bunavestire. La început
o-ntrebătoare trezire pe care o-nconjură-n depărtări cu tăcere
o zi limpede ce încuviințează.
Pe urmă treptele-n sus, trepte de strigăt în sus, spre visatul
templu al viitorului ; pe urmă trilul, țâșnire
pe care-n havuzul impetuos îl ajunge din urmă
revărsarea-ntr-un joc promițător. Și-n fața lui vara.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fluxul creației
trăiesc setea maladivă de poezie
senzații voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.
în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariții îngerești
dau sensului vieții supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cerești.
melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie și o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.
fluxul creației curge din cerneală
în poezia zilei - simțire magistrală.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Închide ușa, te rog" sau închide ușa, te rog!
Gheață crăpată pe fulgi
Mătreață din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de ușă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul troznește prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranțe deșarte
Surghiunită albeața roșește-n obraji
Pe scara'negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n brațe
Și speră, și cântă și tace
Copilu-n canal.
Iar ușa'i deschisă,
Și-n lume nu-i pace
Dar lumea aleargă
Zâmbind se preface
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu
scriu pentru zilele care au rămas
pentru prieteni și pentru prietenii care
mi-au întors spatele
am acceptat și asta decât nimic
și am scris
pentru cei citiți ca la slujbă
pe numele lor am scris
i-am adus în față
fața curată a lumii
și nu m-au mai cunoscut
am scris despre
cum e să fii deschis dar
să nu știi cine dă buzna să-ți spargă inima
această ușă din carne de om
mai puțin rezistentă la nepăsare
la interese la boala orgoliului
întreținută cu oxigen
am scris în somn în vis în coasta bărbatului
iubit cu măsură întreagă
cu toate cuvintele posibile
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai departe
Și-a încordat furca pieptului
și a strigat a victorie,
când a încetat nimeni nu l-a crezut,
apoi s-a făcut nevăzut.
Mai departe ca un berbec înfuriat
a strivit barierele întâmplărilor,
ține întruna coarda întinsă
pentru schimbările care se produc în el
și în jurul lui cu precădere.
Rupe bucăți din viitor cu sălbăticie
și le lasă prezentului gata de luptă,
pune spătar tuturor superstițiilor
și pășește prin fapte cu dreptul.
Își arvunește rezultatele pământene,
dar lasă cerului gândurile de meditație,
îi rotunjește lunii povestea iubirii
și o trăiește cu tot suflul prin femeia sa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arginții
Treizeci de-arginți curați și grei,
Cu chipul lui Cezar pe ei...
Treizeci de stele sclipitoare...
și-un Rai întreg în fiecare...
După trei ani de-atât tumult,
o pungă de arginți nu-i mult!
Trei ani să te smerești, să taci,
cu ochi de vânător dibaci!
Trei ani cu arcul încordat,
s-aștepți cel mai de soi vânat.
Și... pân-la cerbul din omături,
mai, mai să-l scapi pe cel de-alături.
Trei ani de slujbă între sfinți!...
O, nu-i prea mult treizeci de-arginți!
Arginții mei, vânatul meu!
Acum mi-atârnă tolba greu!
Acum eu sunt bogat! Și pot
să cumpăr... via lui Nabot.
Ca Țiba, pot să iau șiret
moșia lui Mefiboșet.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
(cugetare versificată)
"Ce capodoperă este omul
... Frumusețea lumii!"
Shakespeare
Dă-ți seama omule ce ești,
Ca visul unei umbre pământești.
Ca pâinea caldă omul este
Dacă e bun și locul îl sfințește.
Ca o vioară-n lume omu-i dat
Și merge când e încordat.
Când coardele viorii i-au căzut
Rămâne ca vioara-lemn tăcut. -
Și ca un ghem de ață omu-i dat,
Un ghem sunt clipele aici de stat
Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,
Și nu toți să-l desfacă au apucat.
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept un semn
Un arc încordat în noapte, ce nu-si atinge ținta,
A omorât decât durerea, dar nu și inima,
Iar eu, rămas, o ținta în aer liber,
Un zombi fără virus,
Un îndrăgostit contagiat de febra dragostei,
Totuși un om... dezamăgit, ce încă n-a murit.
Inima îmi este camuflata, într-o vesta anti glonț!
Tu glonț, tras într-un butoi cu explozibil,
Ce a produs o explozie memorabila,
In filmul vieții mele...
Ca un pistol cu amortizor,
Inima-mi coboară în decibeli,
Ascunzându-ma în durere,
Zgomotul nopții, îl transforma in șoaptă,
Zile fără sfârșit, mai mult sau mai puțin complicate...
Jungla a tăcerii, abis al durerii...
Va cobora vreodată vre-un înger pe pământ?!
Voi găsi iubirea de mult visata?!
Când si cum, vei ști doar tu,
Cheia temniței mele... în care m-ai închis.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire scăpata de sub cheie
Multe sunt pe umeri de femeie,
Casă și copii, și răutate,
Dorul de-a avea și-n vis o cheie
Să descuie ușa cu dreptate.
O dor brațele și trupul încordat
De nepăsarea vremii-nșelătoare,
E ca un ram cu fructe încărcat
Care se rupe pentru-a ei odoare.
Nu are timp vreodată ca să doarmă,
Nu mai are anotimp de vis frumos,
Inima îi este ruginită armă
Ce se-ntoarce împotriva-i dureros.
A-nvățat ca să trăiască veșnic
Cu greutăți pe umerii gingași,
Să-nvingă tăinuire de pomelnic
Scrisă pe ascuns de îngeri lași.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altul îți este drumul
Mă uit la tine și suspin, știindu-ți dinainte soarta,
Îți țin în a mea privire chipul fragil, o formă cum nu mai există alta.
Suspin nu din tristețe, ci cu ascunsă bucurie,
Conștient fiind de vremea ce va să vie.
Poate că nu înțelegi nimic acum, totul în jur părând difuz,
De parcă viața ți-ar fi închipuirea unui zeu păgân, ursuz.
Poate că cerul îți pare departe, și simți pământul rece și neprimitor, mult prea aproape.
Poate că te întrebi, cum m-am întrebat și eu odată,
Oare această lume e un accident, sau există ceva ce ține totul laolaltă?
Te-ai îngrijit cu sârguință de sarcinile lumești,
Ai învățat să scrii, să citești, să desenezi și să muncești.
Simți totuși că ceva lipsește, de parcă cineva a rupt o pagină din propria-ți poveste.
Este această lipsă, cea care nu îți dă pace, oprindu-te din a trăi cum inimii tale îi place.
Și poate crezi că nu ai încercat destul până acum,
Că poate toți ceilalți din jur sunt sănătoși, și tu nebun.
Par a fi atât de fericiți, fugărind apusul și încercând din răsputeri să ignore neajunsul.
De ce să nu faci și tu la fel, îți zici, de ce să te scuturi de praf, de ce să te ridici?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tangou stelar
Îmi ești, iubito, minunată liră
Cu gâtul fin și umeri lucitori,
Privirea ta poeme îmi inspiră
Iar când te-ating în suflet simt fiori.
Îmi ești, iubito, fascinantă harfă,
Cum te ating cum scoți un sunet nou,
Doi sâni semeți zâmbesc de sub eșarfă
Stârnind în mine un adânc ecou:
E trupul tău o caldă adiere
Purtând parfumul unui anotimp,
Te-ating, iubito și îmi dai putere
Să tranzităm prin spațiu și prin timp.
Porni-vom spre Eden în astă seară
Pe-o scară spiralată în urcuș,
E trupul tău ușor ca o vioară,
Al meu e încordat ca un arcuș.
[...] Citește tot
poezie de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și încordare, adresa este: