Citate despre timp și încordare
citate despre timp și încordare (inclusiv în versuri).
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veșnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ține luna sfeșnic
când, aplecat și încordat,
în focul veșnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi și iată
sprânceana mea-i de fum acu
și fruntea încordată.
Apă și foc, gheață și fum, -
azvârl și strig, azvârl și strig:
Priviți-mă, trăiesc și sunt acum,
și mă las nins și nu mi-e frig.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O vreme a stat încordată lupta între iarnă și primăvară câteva zile. Poate deasupra văzduhului
de cenușă s-au tăiat în săbii, pentru că într-o bună dimineață sabia primăverii a despicat plumbul de
sus, și vânt cald de la miazăzi, cu mireasmă de verdeață a umplut lumea, fugărind norii cei
încremeniți parcă într-unul singur.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune că atunci când întâlnești dragostea vieții tale, timpul se oprește. Și este adevărat. Această stare este o risipire a subiectivității ce nu poate fi stăpânită de timp, anotimpurile se schimbă din necesitatea de a visa ce n-ai îndrăznit să visezi cu ochi deschiși. Fuga dintr-o infinitate internă este inevitabilă, căutând să fii permanent în încordarea interioară a celuilalt. Te împlinești dureros, dar mai frumos decât tot ceea ce există în lume, în momentul când ți-ai oferit propria viața pentru a fi trăită de celălalt.
Camelia Oprița în Cred că dragostea adevărată creează un armistițiu cu moartea
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul primăverii de foc
Poteca mea de primăvară,
cu urme vechi de eu și tu,
mă duce-n orele de seară
în timpul nostru ce trecu.
Și, parcă, simt o ușurare
când îmi găsesc prin anii vechi
aceeași tu, strălucitoare
și cu cireșe la urechi.
Un zâmbet galeș le răspunde
privirilor ce te doresc
și se împrăștie-n secunde
ce trupul tot ți-l arcuiesc,
iar eu, cuprins în arcu-acela,
nerăbdător și încordat,
îndepărtez, ușor, dantela,
de tot ce am de sărutat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu poezia e cam așa
cu poezia nu este așa
că te trezești dimineața odihnit
îmbraci un maiou curat
mănânci o omletă cu unt
și în timpul lecturii despre o ucidere în masă
planifici să dai fuga în week-end la krynica
cu poezia nu este așa
că vii acasă seara încordat și îngăndurat
iar soția masându-ți fruntea
își povestește despre nevoia de a cumpăra un taior
sau de a schimba comoda.
cu poezia e cam așa
nu contează ora zilei
și nici umorul tău
ea nu se înscrie în agendă
vine și pleacă nechemată
surprinzând la jumătatea cuvântului
poezie de Katarzyna Bereta, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna mă duce
Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când
poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- joc
- Jocul este o acțiune sau o activitate efectuată de bunăvoie înlăuntrul anumitor limite stabilite, de timp și de spațiu, și după reguli acceptate de bunăvoie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăși și fiind însoțită de un sentiment de încordare și de bucurie, și de ideea că "este altfel" decât "viața obișnuită".
definiție celebră de Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Praguri
În susul apei, într-un spasm de os
Și peștii-n arcuiri de curcubeie
Pe solzii lucii prind câte-o scânteie
Din drumu-acesta lung, primejdios.
Striviți de pietre, carnea le tresaltă,
Se încordează și își iau avânt:
Mai trece-un prag împuținatul cârd,
Spre un izvor din lumea cealălaltă.
Ajung câțiva și mor dup-o secundă,
Lăsându-și icrele-n fecunda undă.
Alt roi de peștișori o ia la vale,
Ca mâine să refacă aspra cale,
Sfințind cu moarte crudul adevăr:
Mereu cum curge valul - și-n răspăr.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Iubirea-mi să o lepezi de povară:
La sânii tăi de stele să-mi sugrumi
Coșmarul anilor, cu părul sfoară.
Să ne iubim etern, în alte lumi.
Pătrunde enigmatică prin pleoapă,
Lăsând pe gene un sărut stingher...
Te prinde vântul și din nou te scapă
În glasul meu uscat, când doar îți cer:
O altă zi, purtată-n alte sfere
Prin care să zburăm de sus în jos;
Înmărmurit de-a vocii-ți adiere
Și-nveșmântat în alb de Făt-Frumos,
Te voi opri. Ești fără de scăpare,
Vei fi a mea în dulcea încordare.
sonet de Ionuț Popa (23 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
IX (Îmbătat de pini)
Îmbătat de pini și lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârșitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.
Palid și zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveșmântat în sunete amare și cărunte
și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante.
Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând și rece, pe neașteptate,
liniștit în trecătoarea insulelor norocite,
albe și dulci ca șoldurile calme.
În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
și înveninând rozele ce mă împânzesc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a fi cu adevărat atent trebuie să te pricepi s-o faci. Cel mai adesea, e confundat cu atenția un soi de efort muscular. Dacă li se spune elevilor: "Acum fiți atenți", îi vezi încruntând sprâncenele, ținându-și respirația, încordându-și mușchii. Dacă după două minute îi întrebi la ce sunt atenți, nu știu să răspundă. Au fost atenți la nimic. Nu au fost atenți. Și-au încordat mușchii.
Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea trece; viața, cu ea. Și-acuma Grivei îmbătrânise! Nu se mai putea duce nici până la ușa bucătăriei, să capete un ciolan, să-l lingă. Rămânea uneori zile întregi fără să înghită nimic, fiindcă nu se putea mișca. Și-acum, în urmă, avea niște dureri grozave. Urla. Și mai ales noaptea, când nu avea cu ce să se mai ia, când nu mai vedea pe ceilalți câni, când rămânea singur, numai el și suferința lui, mai ales nopțile îl chinuia boala. Și urla. Mai întâi gemea, înăbușit, cu gura închisă, cu limba zgârcită, gemea adânc, ca și cum i se desfăcea inima din piept. Apoi îl apucau fiorii; spasmurile îi descleștau fălcile, și gemetele îi ieșeau mai tari, mai ascuțite. Apoi plângea, plângea cum plâng oamenii, cu lacrimi fierbinți, care îi lunecau pe bot și parcă-l ardeau. Și-n urmă, înnebunit de durere, nu mai putea răbda, în urmă urla, urla groaznic, din toată puterea măruntaielor lui, cu toată încordarea glasului, urla înspăimântător, de răsuna până în depărtări, de unde-i răspundea ecoul ca un alt câne care îi plângea de milă. Și dimineața, când zorii zilei mijeau, adormea, sleit, pe culcușul lui de paie.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Grivei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moralul soldatului rus nu e întemeiat, așa cum e curajul popoarelor din sud, pe un entuziasm care se aprinde și se stinge repede; soldatul rus se înflăcărează și se demoralizează greu. El n-are nevoie de efecte, de strigăte războinice, de cântece și tobe; dimpotrivă, are nevoie de liniște și de lipsa oricărei încordări. La un adevărat soldat rus n-o să vedeți niciodată îngâmfare, bravadă, dorința de a se năuci, de a se îmbăta de succes în timpul primejdiei, ci dimpotrivă, modestie, simplitate și o facultate de a vedea în primejdie altceva decât un pericol pur și simplu. Acestea sunt trăsăturile distinctive ale caracterului lui.
Lev Tolstoi în Tăierea pădurii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi ști.
Frunzele se schimbă și florile, și fluturii,
Și după ani și ani rămân aceleași, aceiași.
Sânul mării se înalță suspinând spre lună,
Dar luna și marea rămân întotdeauna aceleași
Ca și-n alte vremuri, copacii stau încordați și singuri,
Și extind golul unui geamăt al acelor alte vremuri.
Tu vei fi tu însuți,
Te voi găsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiți.
Marea respiră, prăsește sau devine mai zgomotosă,
E strălucitoare sau neguroasă și sfârșit de lume:
Și marea-i o permanență a schimbării.
[...] Citește tot
poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbarul
E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Mai albi ca spuma-nvoaltă, zvârlită-n vânt de mare,
Mai albi decât e coama Licornei legendare;
Sunt alții, fără pată, mai negri ca tăciunii.
Toți încordați așteaptă și rânchezând, nebunii,
Bugeacurile vremii să le despic călare.
M-aștern cu ei câmpiei, dar prăbușit în zare
Mă ridic iar; mai aprig sub nepăsarea lunii
M-arunc stăpân pe altul; mă-ntunec în pustie...
Și voi urla năprasnic în liniștea târzie,
Când calul cel din urmă va necheza spre stele:
Tovarășe, cu mine în moarte o să sari,
Tu, cel mai fără margini al sufletelor mele!
E-n mine-o herghelie de falnici armăsari.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea arabă s-au produs schimbări radicale, în ultimii ani, în ceea ce privește felul de a judeca lucrurile. Astăzi este acceptat faptul că Israelul constituie o realitate și că trebuie să se ajungă la o înțelegere corespunzătoare cu el. Deci, fantezia și romantismul din trecut au dispărut în mare măsură în ce privește problemele legate de Israel. Mai toate țările arabe au înțeles că trebuie să se preocupe mai mult de dezvoltarea lor economică și socială, să-și asigure independența. Ei înțeleg acum bine că războiul și menținerea încordării în Orientul Mijlociu sunt în detrimentul lor din toate punctele de vedere, după cum sunt, de altfel, și pentru Israel.
Nicolae Ceaușescu în Dialogul româno - american: N. Ceaușescu - Henry Kissinger, Secretar de Stat al SUA, Vizita în București a Delegației de Stat SUA (3 noiembrie 1974)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-asemeni
Noaptea mi-arată cu stelele-n cor
Luna clocind în cuibarul din nor,
Asemeni și tu, dragă dăciță
Simțiri îmi clocești pe o peniță...
Ziua îmi plimbă fruntea în soare
Pe-al podului cer plin de culoare,
Asemeni și tu mă plimbi printr-un vers,
Draga mea tină, al meu univers!
Ziua mi-e noapte iar noaptea mi-e zi,
Esențe cerșind spre a mă urzi,
De-asemeni mai spun la ceas încordat,
Draga mi-e dragă cu vârf și ndesat!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuind luna
Într-o noapte cu lună plină au venit la malul apei,
unii cu furci, unii cu greble,
alții cu site,
iar unul cu o cupă de argint.
Și au pescuit până când un călător, în trecere, le-a spus,
" Nebunilor,
pentru a prinde luna trebuie ca femeile voastre
să-și despletească părul și să-l desfășoare-n apă
luna cea vicleană va sări să prindă
plasa aceea de fire lucioase,
gâfâind și scuturându-și solzii până rămâne,
neagră și nemișcată, la picioarele voastre. "
Iar ei au pescuit cu pletele femeilor
până când un călător, în trecere, le-a spus
"Nebunilor,
chiar credeți că luna poate fi prinsă atât de lesne,
cu paiete și cu betele de mătase?
Trebuie să vă smulgeți din piept inimile
[...] Citește tot
poezie de Lisel Mueller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzeul satului
Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Zările pășeau timide peste-a nopții umbră rară,
Câmpurile-nrourate cătau mute blândul soare,
Vântul se-nteți o clipă peste holda de secară
Unde, singur, porumbelul își dă ultima suflare.
Paiele foșnesc a bocet, îngrozită piere luna,
Buruienile din preajmă plâng pe note de vioară
Iar pământul se desface, primitor ca totdeauna
Și în cimitir transformă întreg lanul de secară.
Alicit de braconierii ce-și reglează-n păsări tirul,
Purtătorul de mesaje și-a găsit un crud sfârșit
Și prin moartea sa, iubirea, înzecit plătește birul
Căci biletul din inelu-i nicicând nu va fi citit.
Nările-i sunt încă sobre, ochii cată către cer,
Ghearele sunt încordate, trupul țeapăn, gâtul flasc...
În această nemișcare, încărcată de mister,
L-a împodobit natura cu o robă de damasc.
[...] Citește tot
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și încordare, adresa este: