Citate despre timp și vulcani, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la timp și vulcani, dar cu o relevanță mică.
Meditație echinocțială 77
Trec anii prin viață și viața prin ani,
le simt înlăuntru dansând împreună
pe vatra de lavă din mitici vulcani,
când timpul iertării începe s-apună.
Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat
în vagi amintiri refuzând mai vină
la uși redeschise cu vechiul păcat
adus către seară de-o mână străină.
Și caut răspunsuri prin anii pierduți
în reci neuitări ce mă țin încă-aproape
de umbrele celor de-a valma trecuți
cu luntrea pe țărmuri lipsite de ape.
Prieteni cândva, sau dușmani de temut?
Ce cruntă-i această firească-ntrebare!
se surpă cu zgomot pe cugetu-mi mut
credințele surde călcate-n picioare!...
Aud, când privesc detașat spre trecut,
Chemări din neant, retrezite la viață,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 09.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
William H. Herndon
Aici la fereastră, în vechea casă
Ridicată pe coama dealului, cu vedere până departe în vale,
Zilele mele de trudă au ajuns la final; așezat pe ruinele propriei vieți,
Am scormonit zi de zi prin memorie,
Așa cum cineva privește într-un glob fermecat de cristal,
Și am revăzut într-o lumină de vis figurile din trecut
Defilând dincolo de geam
Prin incredibilele sfere ale timpului.
Am văzut un om ridicându-se din brazdă ca un uriaș din basme,
Un om care s-a încredințat pe sine însuși unui destin fără de moarte,
Conducător de mari armate, capul republicii,
Adunând lalolaltă într-un ditirambic și creativ cântec
Grandioasele speranțe ale unui popor.
Dar, în același timp, Vulcan stăpânul focurilor
Și spiritele malefice din ceruri
Făureau scuturi și săbii indestructibile.
Privește în cristalul fermecat!
Se vede cum el se grăbește
Către locul unde drumul lui se intersectează cu drumul
Copilului lui Plutarh și Shakespeare:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta
Lupta din sufletul meu
Se duce cu un singur dușman.
Diavolul singurătății mă macină
An de an.
Speranța, precum un fulger străbate
Cerul inimii mele.
Transcendent, prin jarul încins,
Mă înalț către stele,
Cetate de vis.
Îmi caut lacrima în căușul palmei
Ciuruit de dureri
Sunt biciuită de fanaticul ieri.
Am sângerat, lava vulcanului
Sângerând o vreme,
A frământat cu timpul de-odată,
Viața mea toată.
A copt-o într-o pastă cerească
Neatinsă de lut,
Iar acum,
Nu mai sunt
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Album
Album... Amintirile aleargă prin mine.
Nu sunt gări la marginea cuvintelor,
Nici semne de punctuație...
M-am întors în timp
Înțepându-mi tălpilecu cioburile
Clepsidrei ce avea încrustată
Pe pereții ei mați,
Cifra destinului meu.
E frig în afară, dar în mine
Cuptorul copilăriei și-a deschis porțile.
În vene rubiniul aleargă
Precum lava topită a unui vulcan.
Este răsărit sau apus?!
Nici voi nu știți?!
Să căutăm împreună prin anii copilăriei,
Ori prin calendarul uitării...
Fiecare vis este scris pe câte o pagină
Calendarul cu o mie de fețe
Poate ascunde un răspuns...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pojar
Pojar sub verdele de jad...
Desupra ploi de stele ard
Și din adâncuri de vulcan,
Prohod de vise și de ani.
Din veri de vis m-am înălțat
De vară, spre a fi bogat
Și-n rod de ploaie renăscut
Revin cuvânt pe-acest pământ.
Sunt spic de grâu ori trandafir,
Mi-e plânsul cânt și vals sublim
În zâmbete m-am întrupat,
Sunt vară cu adevărat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rotundul vocalei
Mereu am ezitat între uimire
și grav, între rotundul vocalei și clipa
evadărilor în larg,
când luna plină iși etala
strailele brodate, în legănări
de ape.
Pâlpâitoare tonuri de lumini
și semne s-au furișat
în zborul unei șoapte și, deghizate,
umbrele,
s-au cuibărit pe rând,
în prima bătaie de inimă
ce n-a primit botezul cenușilor
adevărate.
Mereu am căutat un răspuns
când luna vlăguită
se stingea,
în sunetul tânguitor al luminii,
[...] Citește tot
poezie de Valentina Becart (12 iulie 2014)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul peste moarte
Pentru Chieko Watanabe
Și iată-aud acuma glasul celor
trecuți prin flăcări
cum se-mpletește într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oțel fierbinte,
și fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârtește
deasupra ucigașilor sclipind ---
și toate împreună se înalță
peste cenușă ca un nimb al vieții...
Și iată-le ( o, vulturi mari și-albaștri,
suiți, suiți! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veșnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălțimea Crimei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa
Lumea e prinsa-n griji far' de temei
Asteroizi, vulcani ori vreun razboi,
Iubito-n anii astia grei
Va fi apocalipsa pentru noi.
Se traseaza harti, negocieri, capricii,
Portavioane-n golf si tancuri prin noroi,
Nu par cele mai bune auspicii,
Apocalipsa ramane totusi intre noi.
Trecut-au zorii, lumea-n asfintit,
Toti sustin aceeasi teorie...
Iti spun iubito franc si neclintit
Apocalipsa asta-i o prostie.
De-o fi 21, poate 22...
Terra va ramane-o feerie
Va fi apocalipsa insa pentru noi,
C-am o amanta la gogoserie.
poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremură Luna
Jăratec roșu-n ploaie
Născut din pămînturi
Flacăra-ți arde vioaie
Lavă fiartă-n adâncuri
Vulcanul dintr-o vară
Flacără roșie mister
Suflu și aburu-l cară
Cenușa fiartă în ger
Pământ făcut copaie
Cutremură Luna-n cer
Apare ca focul de paie
Scuipând flăcări pe nari
De mijloc te voi strânge
Cingătoare din curcubeu
Cu iubire te voi învinge
Putere divină a unui zeu
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din fiecare zori de zi
Cred încă în marea iubire, chiar și atunci
Când plopii sunt grăbiți să-și scuture podoaba
Mai cred în sufletul tău curat ce mă atinge în fiecare dimineață Pe genele umede de sărutările tale
Cred în lumea mea frumoasă
Unde cântă păsările în stil macedonean
Și noi ne sărutăm adesea sub clar de lună
În strigătul pădurii ne confundăm cu timpul
Și ne luptăm să credem în lungi călătorii pe Marte
Suntem altare fine ale unui suflet prea deschis
Sau poate vom ajunge flori în mâna stânga a unei mirese triste
Uitate-n pridvorul casei fumegând
Geamul odăii este atât de aburit și noi ne prindem mâna
Și ne atingem fața cu ochii umeziți
Afară-i ger și casa-i primitoare
Noi ne sărutăm aievea
Luminile se-aprind întâia oară
Cum se aprind călcâiele de ale dragostei văpăi
Suntem atât de singuri... în frumoasa noastră dragoste
Căci vom erupe sigur ca un vulcan
Ce stinge cu iubire văpaia tinereții și strigă cu putere
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm IV
E dreptul meu să mă înalț pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Și Doamne, nu mi-o da, poți să întorci destinul,
În ceașca mea să oțetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Și-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de viață, cioburi de moarte
Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până dincolo de dragoste
Fug de cuvinte și cad în neînțelegerea lor
până dincolo de dragoste,
iubiri întâmplătoare
mă cuprind în euforia lor bolnavă
și mă seacă de perspectiva imediată.
Tu nu poți să mă scapi
de pornirea telurică de vulcan interior
din care iese lava otrăvită
și arde târziul din mine,
grăbește nașterea sentimentelor pure
mă așază între mama și tata,
rupe zilnic răul din mine
și pune în loc mărinimia sufletului lor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi...
Trupul tău e iute ca o apă vie,
Ești râul meu ce curge-n poezie.
Uneori mă păzești în noapte
Și eu adorm cu ale tale șoapte.
Privirea ta o văd-n somnul meu
Mereu ai grijă să rămân eu.
Trezești vulcanul din mine la viață
Și zâmbetul tău mă răsfață.
Ne ferim ca lumea să nu ne vadă
Și iubirea noastră e ca o stea ce stă să ardă.
Se aprinde mereu o pasiune între noi
Și tot timpul vrem să fim numai noi doi.
poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinitul
Un infinit infirm, anost, banal.
Static și cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă și ne cheamă, ne ascunde.
Suntem vulcani, lumini, luciri de stele...
Subtil, același infinit ne cere
Eternității hrană să-i aducem
Și neuitarea timpului să plângem.
Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii - lut de arginină
Se scutură în ploi interstelare
Și orbitează sufletele-floare,
Când nu-s decât o mână de cenușă
Cele ce-au fost, doar tu îmi bați la ușă,
Un infinit anost, infirm, banal,
Static și cast... Din bolul de cristal,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vreau
Trăim de-un timp în vremuri diferite...
Inconștient, arar ne eclipsăm.
Tu ești (contest!), buchet de stalactite
Și-n râul tău de lacrimi evadăm.
Eu caut să-ți alung îmbrățișarea
De-ntunecare și de umbre reci...
Alunec spre vulcanul de lumină,
Dar nici atunci nu poți să mă-nțelegi.
Sunt matematic axa ta solară,
Unindu-ți emisfera cu-n sărut...
Dar cât de aspru doare depărtarea!
Și nu mai vreau s-o iau de la-nceput.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie este doar o femeie, dar o mamă este un vulcan, un uragan, o inundație, o furtună, un cutremur. O mamă este invincibilă. Nu există nicio pierdere pe care ea să nu o transforme în putere. Nu există trecut din viața copiilor pe care să nu-l încadreze și să-l pună pe perete. Nu există nicio teamă care să o țină tăcută mult timp.
în Șoapte (8 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trucuri ieftine în haine vechi
Ca de obicei...
Vulcanul își varsă
Lava pe Pământ,
Iar cel ce-și bagă
Capu-n oală
Rămâne cu zgaidele
Fluturând precum
Două stegulețe
Bătute de vânt.
Răsăritul Soarelui
Ajunge și la vârf,
Dar și la poalele muntelui.
Ferice de cel ce stă la poale
Când se întețește furtuna,
Căci este protejat de pomi
Și vai și amar de cel ce stă în vârf,
Căci este aruncat de la înălțime
Provocând un nou cutremur
Legănând martorii timpului.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, Doamne, cât te iubesc
Cum și Soarele uriaș zi de zi se topește în înghețul de Lună,
Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună...
Așa mă-nchin Universului spre a-mi fi, pe vecie iubită, în fire de arcane.
Cum comete înghețate își lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic în înaltul suprem, în stratosferă,
Așa dragostea mea ți-o închin nesfârșit, fără timp, pe decenii...
Așa să mă nărui, într-a ta-nmiresmata d-esențe-atmosferă.
Cum ghețari milenari se topesc în uriașe aisberguri de sticlă,
Cum munți, din înalt, se prăvale-n magnitudini Richter, de cutremur,
Așa mă dezintegrez într-ale tale frumuseți de mister, fără frică...
Așa inima-mi zbuciumi, într-un profund, sacadat și continu de tremur.
Cum valuri rostogolesc și distrug mii de-ntinderi uriașe, de țărmuri,
Cum dezlănțuitele vânturi deplasează enormele șiruri de dune,
Așa vreau să mă împrăștii pentru tine, între mii și-ntre mii de tărâmuri...
Așa vreau, s-ai din mine, tot ce-ți vindecă răni, să n-ai veșnic simțiri de la lume.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golgota ne-așteaptă la ieșire în fiecare dimineață
Mona
(Monada
familiei
cum
scris-a
poetul)
S-a
rătăcit
puțin
prin
cretacicul
florii
de
cireș
Țâșnind
apoi
la
suprafața
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Strict familiale (5 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre timp și vulcani, adresa este: